5,610 matches
-
ia de sus. Familia Swyre nu vrea să vină la petrecerea ta de mâine. Puțin le pasă de tartinele tale. Apoi m-am întors spre Charlie și i-am spus: Îmi pare rău pentru tatăl tău, dar ăsta-i un coșmar în toată regula. Cum pot să mai am încredere în tine când tu nici măcar nu mi-ai spus că tu ești Contele? Trebuie să plec. O scoateți voi la capăt și fără mine. Roșie de necaz și în pragul lacrimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
inspirînd aerul rece al nopții, cu izurile sale fine de iasomie și caprifoi. — Încerc să fac pe fratele mai mare, dar nu-mi iese. Trebuie să fiu mai aproape de ceea ce se Întîmplă, dacă vreau să-l scot pe Frank din coșmarul ăsta. Am Încercat să vorbesc cu el azi-dimineață la judecătoria din Marbella, dar n-am avut noroc. Sincer să fiu, el a refuzat să mă vadă. — Știu. David Hennessy a vorbit cu avocatul lui Frank. (Mă atinse pe umăr, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi Estrella de Mar un colț de rai, dar e unul mic. N-are chiar așa de multe ascunzișuri, din păcate. — Evident. Presupun că nu crezi În ideea că Frank a dat foc casei Hollinger. Nu știu ce să cred. E de coșmar totul. Nu, nu se poate să fi făcut asta. Frank era mult prea blînd și prea sceptic față de tot. Indiferent cine-a pus focul, ăla a fost un fanatic... L-am așteptat pe Gardner să așeze băuturile pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui Sanger. — Domnule Prentice, psihiatrii se culcă cu pacienții lor? — În Estrella de Mar, se culcă. Am urcat Împreună treptele dinspre portul de ambarcațiuni către drumul de acces, unde mulțimea ieșită pe-nserat deja bloca traficul. — Andersson, aici s-a-ntîmplat ceva de coșmar, ceva la care nu se aștepta nimeni. Nu-ți place să te uiți la casa Hollinger, nu-i așa? Nu-mi place să mă uit la nimic, domnule Prentice. Eu visez În Braille. Își ridică geanta de lucru pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că deja e prea multă infracționalitate. Dar nu aici! exclamă Crawford, arătînd cu calul de jad către balcoanele aflate la mare distanță, dincolo de alee. Nu În Residencia Costasol sau În complexurile de pensionari care umplu coasta. Viitorul e aici, Charles, coșmarul deja se derulează. Eu cred În oameni și știu că merită mai mult. — O să-i readuci la viață... cu filme porno de amatori, spargeri și cocaină? — Astea-s doar instrumentele. Pe oameni Îi preocupă prea mult sexul, proprietatea și autocontrolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
genul ăsta. — Cabrera și detectivii lui au fost deja aici și n-au găsit nimic. Nimeni n-a fost pus sub acuzare. — Cu excepția fratelui dumneavoastră. (Își Înmuie tonul aspru.) MÎine Începe procesul lui. Cum pledează? — Vinovat. Genul de ironie din coșmaruri. E singurul om de-aici care-i complet nevinovat. Atunci, Crawford ar trebui să-i ia locul, spuse Sanger și se ridică În picioare, gata să mă conducă spre ieșire, cu urechile ciulite la orice posibil zgomot dinspre dormitor. Întoarceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Hollinger să moară În flăcări. — Aveau propriile lor afaceri de condus. Incendiul a fost mană cerească pentru profituri. Nimeni nu mai zace În fața televizorului, ies toți la aer să-și calmeze nervii cheltuind bani. Toată chestia asta a fost un coșmar, dar a pledat vinovat cine trebuia să pledeze. Tehnic vorbind, Frank a declanșat incendiul. Cei mai mulți habar n-au avut de Mahoud și de benzina din sistemul de aer condiționat - asta a fost ideea lui Betty Shand, la care au aderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
decât să pătrund în beznă. Pentru foarte mult timp. Nu mai voiam să-mi urmez gândurile. Erau viclene și in sistente, mă trăgeau tot mai departe, tot mai în adâncuri. Iar eu eram obosită. M-am trezit agitată, dintr-un coșmar în culori violente, în care toți cei pe care îi cunosc erau hidoși. Chiar și eu îmi păream străină și hidoasă. Eram foarte bătrână - așa, la vreo treizeci de ani. Aranjată, dichisită, rece, calculată... Nu dădeam doi bani pe nimeni
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dori să-l revadă când va redeveni vertical și când nu va mai avea rănile alea dizgrațioase, mai ales tăietura aia adâncă de pe obraz. Și se făcuse nevăzută. în acel moment, chiar în acel moment, Eduard retrăise cu ochii deschiși coșmarul prăbușirii de pe stâncă. Drumul fără noimă în jos, înspre nimeni și nimic. Abia din seara aceea simțise că s a rupt ceva în el. Și nu era vorba numai de picior. Din noaptea aceea începuse să-l bântuie coșmarul în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deschiși coșmarul prăbușirii de pe stâncă. Drumul fără noimă în jos, înspre nimeni și nimic. Abia din seara aceea simțise că s a rupt ceva în el. Și nu era vorba numai de picior. Din noaptea aceea începuse să-l bântuie coșmarul în somn. Cum naiba să-ți mai aduni voința? Ce chef să mai ai să-i vezi pe ceilalți? Nu mai vreau să văd pe nimeni! îi strigase el lui Bobo a doua zi. Pe nimeni, auzi?! Cine vrea să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
durerilor, care nu au încetat nici după lunga operație la care a fost supus. Pur și simplu nu poate adormi. Dacă adoarme, se întoarce înapoi pe stâncă și iar se prăbușește în gol. în fiecare noapte, fără excepție, are același coșmar. Visează urcarea pe stânca netedă ca pielea de femeie. Se umflă în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de bi ruință, cu cât înaintează în ritmul lui propriu, tot mai înfier bântat. Dar o parte din el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndurerat în sus. Nu mai are mult până la vârf, dar ceva - ceva îi dă de știre că nu va ajunge acolo. Și știe, știe ce va urma, fără să poată numi în somn ceea ce știe. Noaptea nu e lăsat de coșmar să se odihnească mai deloc, iar ziua face recuperare. Cu toate că nu face nimic altceva, se simte mereu ostenit. De fapt, are o oboseală cronică. Chiar și ziua, când stă în pat, simte că între el și pernă se postează de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aminti din nou neputincioasa cădere. O cădere grea, contorsionată, izbi turi nevăzute și doar simțite, nespus de dureros, în tot corpul, înțe pături de crengi și ace de brad, căldura neașteptată a sângelui care-i șiroia pe față, iar apoi coșmarul. Coșmarul ăla în fri coșă tor, reeditând iar și iar momentul. Alunecarea bocancului, pră bușirea, strivirea piciorului sub greutatea propriului corp... Pentru el, timpul se comprimase, devenind infim, și apoi explodase într-un hău de necuprins. Uitase de promisiunea făcută
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din nou neputincioasa cădere. O cădere grea, contorsionată, izbi turi nevăzute și doar simțite, nespus de dureros, în tot corpul, înțe pături de crengi și ace de brad, căldura neașteptată a sângelui care-i șiroia pe față, iar apoi coșmarul. Coșmarul ăla în fri coșă tor, reeditând iar și iar momentul. Alunecarea bocancului, pră bușirea, strivirea piciorului sub greutatea propriului corp... Pentru el, timpul se comprimase, devenind infim, și apoi explodase într-un hău de necuprins. Uitase de promisiunea făcută Clarei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
opreliști, cum ar fi făcut și ca geolog? Astfel, cu decizia înghețării anului de studiu în buzunar, se simțea mai liniștit. Noapte de noapte lenevea în pat, anesteziin du-se cu bere, pentru a adormi mai ușor și a evita coșmarul acela. Se gândea la Anda. Avea în minte dinții ei albi, care știau să muște cu atâta poftă din buzele lui, ca dintr-un măr roșu. Mai erau și alte chipuri feminine care îi rătăceau prin minte, suprapunându-se ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vrei, cum pppă răm un ta-pppet și-l ppun eu pe pppe-reți... Șterg inorogul... Domnul Scarlat clătină din cap. — Nu-i nevoie, nu... Nu-i nevoie... E bine așa! 5. Eduard adormise încruntat și încrâncenat, și astfel pătrunse iar în coșmarul care se lipea încă de somnul lui. Escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Se umfla în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în brațe, dezmierdându-i trupul gol. Născoci ceva care să-i incite închipuirea. Dar povestea născocită pentru ea, cu tente de eroism necugetat, nu îi făcea bine. Dimpotrivă. îi readucea în memorie, imediat ce închidea chiar și pentru o clipă ochii, coșmarul căderii. Anda îl asculta cu ochii închiși și cu un surâs vrăjit pe față. — Ce grozav! murmură încântată, cu același glas surprinzător de sonor, pe care nici somnolența nu putea să-l atenueze. Ce grozav să ai libertatea inconștientă de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Avea dreptate Anda, în el pătrunsese un corp străin, pe care nici măcar el nu-l putea identifica și nu și-l putea extirpa. Mai grav era că nici nu știa de unde provenea acel corp străin: de la accidentul din munți? De la coșmarul repetat care îl făcuse să devină un incurabil insomniac? De la duelul lui cu marea? De la Clara cea dispărută? De unde? O asculta absent pe Georgiana, încuviințând din când în când, fără să audă prea bine ce-i spune. Dar, la un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o sărutase domnul Ionescu pe obraz, înainte de a adormi. încă mai simțea, în mod ciudat, umezeala sărutului de pe obraz. Izul acela grețos de vin roșu îngurgitat cu sete. Domnul Ionescu adora vinul roșu. Adormi abia în zori și avu un coșmar, din care se trezi brusc, transpirată. Se trezi atât de brusc, încât, de data aceasta, nu mai uită visul. în coșmar, înota într-o piscină rotundă, rotindu-se în cercuri nesfârșite, până când își dădu seama că înainta tot mai greu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
grețos de vin roșu îngurgitat cu sete. Domnul Ionescu adora vinul roșu. Adormi abia în zori și avu un coșmar, din care se trezi brusc, transpirată. Se trezi atât de brusc, încât, de data aceasta, nu mai uită visul. în coșmar, înota într-o piscină rotundă, rotindu-se în cercuri nesfârșite, până când își dădu seama că înainta tot mai greu prin apa din ce în ce mai vâscoasă, care la un moment dat deveni o mlaștină în care ea se târa, încercând cu disperare să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
teribil, chiar dacă ea nu arătase nimic. I se păruse că are în față cea mai străină persoană din lume, o vietate alcătuită doar din oase aninate pe o sfoară, o vietate care glăsuia smiorcăit și monoton, dos pind imagini de coșmar cu care își înveșmânta ciolanele. Era ca și cum mortăciunea pe care Clara o simțise uneori zăcând între ea și părinții ei prinsese viață, o viață monstruoasă, și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a fost dor de ea de când a ieșit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mijloace foarte primejdioase. "De unde, oare, răsar și încă, așa de căliți, dintr-odată?", se întrebau, în tăcere, fruntașii goldăneștenilor, privind, cu îndoială, la acești necunoscuți, înzorzonați în îmbulzeală de steaguri roșii și gătiți în luxul unor salopete stranii, având gustul coșmarului continuu, neîntrecuți în a preschimba albul în negru și invers, boscari în stare să uimească gloata prin felurile lor de a îmbina aerul matern cu bestialele duioșii. De voie-de nevoie, tot mai des, oamenii din Goldana, purtând bocanci reformați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strigă lozinci: "Votați soarele!" "Votați soarele!..." "Votați pentru viața nouă, liberă de exploatarea omului de către om!" Se știe că Boureanu, bătrânul dascăl de școală, spusese, într-un ceas rău: Viața asta nouă, liberă de exploatarea omului de către om, e un coșmar, din care aș vrea să mă trezesc... S-a trezit ridicat în dricul nopții și dus a fost, în hrubele de la Gherla, nume consacrat detenției insolite și universale, devenind, pe urmă, băieș în minele de plumb și cine mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
avea tot viitorul în față. Aproape de sfârșitul lunii martie 1944, un ordin venit pe neașteptate îl trimitea în țară pentru instruirea recruților din noile unități pregătite pentru front. Revenea acasă, la București. Era ca și cum s-ar fi eliberat dintr-un coșmar permanent, unde chipurile celor din jurul său sfârșeau prin a deveni respingătoare fantome. Cu o ultimă smucitură, trenul lung și supraaglomerat cu permisionari oprește în Gara de Nord, furnicar uman pestriț de hamali, vânzători de semințe, ceferiști, precupeți, cerșetori, călători înfrigurați cu cearcăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca exterior. Dar oare mă mai iubește?". Odată masa terminată, doamna Hagiaturian își aprinde o țigară înfiptă într-un lung țigaret de argint. Cu un aer amuzat povestește despre sumarele cunoștințe ale militarilor germani în privința românilor. Mon Dieu20, un adevărat coșmar! Închipuie-ți, singurul lucru adevărat știut despre noi este că suntem conduși de un rege din familia Hohenzollern. În rest, doar prejudecăți și șabloane. Doamnă, doar grâul și mai ales petrolul românesc reprezintă un interes major pentru aceștia, cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]