KorAP: Find »[drukola/base=coastă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...173 174 175 ...700 >

17,484 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

ele pînĂ nu se face Întuneric. N-o să i se infecteze rănile. Nu-s ca alea de la gheare. Hai, să mergem. În seara aia, În timp ce stătea la foc, David se uita la Juma, cum ședea acolo cu fața cusută și coastele rupte, și se-ntreba dacă elefantul Îl recunoscuse atunci cînd Încercase să-l omoare. Așa spera să fi fost. Elefantul devenise eroul său, așa cum fusese taică-său pentru mult timp, și se gîndi: „Nu-l mai credeam În stare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nu s-ar mai putea privi În oglindă. „Am șase povestiri bune În cap“, se gîndi, „și o să le scriu. Asta o să-i aranjeze și trebuie să-i aranjez, ca să-mi repar cumva curvăsĂria În care am ținut-o pe Coastă. Dacă Îmi ies măcar patru din șase, asta mă mai spală nițel pentru toată curvăsĂria. Pe dracu’ curvăsĂrie, n-a fost nici o curvăsĂrie, era ca și cum ți s-ar cere să produci o mostră de spermă pentru o inseminare artificială. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
distrează. N-o să beau atunci cînd nu vreau neapărat. N-am știut niciodată cum e să conduci prin toată țara și să bei pe drum. Ar fi haios să ne oprim și să ne mai băgĂm nasu’. SĂ mergem pe coastă și să mai vedem locurile pe care le știm. Da’ vreau să ajungem În vest. — Și eu. N-am văzut niciodată partea aia. Și de Întors, ne putem Întoarce cînd vrem. — E ditamai drumu’. Da-i mai distractiv așa decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nu? — Spăl paharul și gheața. — Asta-i altceva. Tu nu ești paharul și gheața. Mai fă-mi asta Încă o dată, Roger, te rog. Încă o dată, nu că sună bine? — O dată și Înc-o dată. Îi mîngîie ușor șoldul, apoi urcă sub coaste și pe panta sînilor ca două mere. Îți place curba asta? Întrebă ea. Îi sărută sînii. — Fii foarte atent cînd sînt așa de reci. Atent și grijuliu. Știi că poa’ să doară? — Da, știu. Vezi că celălalt e gelos. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

dacă îți treci mâinile prin el, te umpli de mătreață. Chiar și pielea lui are un aspect cenușiu. Își ține umerii lăsați tot timpul, iar abdomenul e așa lipit de spate, încât ai mereu impresia că de-abia respiră din cauza coastelor care îi strivesc plămânii. Mereu am impresia că nu se simte bine cu noi, mai ales că stă mereu pe brațul unui fotoliu, parcă pe punctul de-a o șterge. Nu bea nimic, deși i-ar face bine și l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
aștepți o oră, vine marea la tine. Apa nu e deloc adâncă. Trebuie să merg o mulțime ca să ajung la o zonă potrivită pentru înot. Mă simt ca Mica Sirenă, pentru că la fiecare pas ceva te taie la tălpi; pietrișul coastei este amestecat cu scoici sparte și ascuțite; oricum, sub ele este un fel de mâl lipicios care mi se prinde de picioare, făcându-mă să patinez și să scot niște plescăituri nesuferite la fiecare pas. Mă străduiesc să-i par

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

slujitorilor, trimișii sultanului, cu turbanele și cu coifurile aurite, pelerinii, o Întretăiere de patrule arătoase și de ștafete, și mulțumirea cuferelor Întărite cu fier, portul din care plecau ordinele și dispozițiile și Încărcăturile pentru castelele din patria-mamă, din insule, de pe coastele Asiei Mici... Totul s-a sfârșit, sărmanii mei templieri. Mi-am dat seama În seara aceea, la Pilade, ajuns la al cincilea whisky, că Belbo Îmi insufla ceva autoritate, că visasem, plin de sentiment (ce rușine), dar cu voce tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
un om În vârstă”. „Nu păreți”, zice Belbo. „Și totuși, am făcut patru războaie”. „Pesemne că ați Început cu Garibaldi”. „Nu. Locotenent, voluntar, În Etiopia. Căpitan, voluntar, În Spania. Maior, din nou În Africa, până la abandonarea celei de-a patra coaste. Medalie de argint. În ’43... să zicem că am ales să fiu de partea celor Învinși și am pierdut tot, afară de onoare. Am avut curajul să o iau din nou de la capăt. Legiunea străină. Câmp de antrenament. În ’46 sergent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
de felul cum se trasează liniile, și putem avea un car sau o ursă, după plac, și cât e de greu de hotărât dacă o stea e Înăuntrul sau În afara unei constelații. Revedeți Fecioara, fixați Spicul ca punct inferior, corespunzând coastei provensale, identificați numai cinci stele, și asemănarea dintre liniile trasate va fi impresionantă”. „E de-ajuns să hotărăști peste ce stele sari”, zise Belbo. „Întocmai”, confirmă colonelul. „Ascultați”, zise Belbo, „cum puteți exclude eventualitatea ca Întâlnirile să fi avut loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
căutase să mă seducă și tot pe neștiute a hotărât să mă pedepsească. Lăsând deontologia deoparte, m-a psihanalizat gratis. Inconștientul Îi mușcă până și pe paznicii lui. Povestea marchizului Lantenac din Quatrevingt-treize. Corabia Vandeenilor rătăcește pe furtună În largul coastelor bretone; deodată, un tun se desprinde din lăcașul lui și, În timp ce corabia rulează și tanghează, o ia la goană de la un bord la altul și, ca un monstru uriaș ce este, riscă să desfunde babordul și tribordul. Un tunar (vai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Într-un roman polițist, dar poate că mai există și alții), Biserica lui Mithra la Londra și la Bruxelles, Biserica Satanei la Los Angeles, Biserica Luciferiană Unificată din Franța, Biserica Rozicruciană Apostolică la Bruxelles, Copiii Tenebrei sau Ordinul Verde pe Coasta de Aur (ăștia poate că nu, cine știe În ce limbă scriu), Escuela Hermetista Occidental din Montevideo, National Institute of Kabbalach din Manhattan, Central Ohio Temple of Hermetic Science, Tetra-Gnosis din Chicago, Frères Anciens de la Rose-Croix din Saint-Cyr-sur-Mer, Fraternitatea Ioanită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
din dune, și doar era o zonă submontană. De parcă mâna unui demiurg neîndemânatic ar fi presat niște culmi ce i se păruseră prea Înalte, transformându-le Într-o chisăliță cu gloduri peste tot, poate până la mare, cine știe, sau până la coastele muntoase mai aspre și mai abrupte. Am ajuns În satul În care, la barul din piața centrală, aveam Întâlnire cu Agliè și cu Garamond. Aflând că Lorenza nu era cu noi, Agliè, chiar dacă a fost contrariat, n-a lăsat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Și cam atât. Ne-am continuat drumul, având În față Mercedes-ul lui Garamond și În spate Renault-ul lui Belbo, pe văi și dealuri, până când, În timp ce lumina soarelui Începea să slăbească, am ajuns În preajma unei construcții ciudate, Înfipte pe o coastă, un fel de castel din secolul al XVIII-lea, galben, din care se detașau, așa mi s-a părut de departe, niște terase pline cu flori și arbori, luxuriante În ciuda anotimpului. Cum ajunserăm la poalele costișei, intrarăm pe un platou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

a tras pulovărul peste cap, dând la iveală un corp bine construit, cu foarte puțin păr pe el. - Cea de-a treia teorie evoluționistă pe care am formulat-o, are ca axă principală mitul biblic al creării Evei dintr-o coastă a lui Adam. Pare ciudat, nu? Mitul, după cum se știe, ascunde o situație mult mai pragmatică. Cercetările mele m-au îndreptat către concluzia că femeia este o derivație a separării androgine. De fapt o reformulare inferioară a rasei umane. Anumiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
mai pragmatică. Cercetările mele m-au îndreptat către concluzia că femeia este o derivație a separării androgine. De fapt o reformulare inferioară a rasei umane. Anumiți androgini, pierzându-și vitalitatea din motive încă neclare, au devenit victimele exacerbării trăsăturilor feminine. Coasta luată de la Adam trebuie interpretată ca retezare a penisului și ca desfigurare a pelvisului prin lărgirea sa exagerată. De asta și în Stan Pățitul, povestea lui Creangă, se vorbește de scoaterea coastei de drac. - Păi nu văd legătura. - Simplu, tinere Michel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
motive încă neclare, au devenit victimele exacerbării trăsăturilor feminine. Coasta luată de la Adam trebuie interpretată ca retezare a penisului și ca desfigurare a pelvisului prin lărgirea sa exagerată. De asta și în Stan Pățitul, povestea lui Creangă, se vorbește de scoaterea coastei de drac. - Păi nu văd legătura. - Simplu, tinere Michel! Coasta de drac scoasă cu cleștele înseamnă străpungerea himenului, dezvirginarea femeii și introducerea coastei masculine, penisul adică, le pénis, în teaca lui firească, vaginul. Tragerea în țeapă a dușmanilor reprezenta umilirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
luată de la Adam trebuie interpretată ca retezare a penisului și ca desfigurare a pelvisului prin lărgirea sa exagerată. De asta și în Stan Pățitul, povestea lui Creangă, se vorbește de scoaterea coastei de drac. - Păi nu văd legătura. - Simplu, tinere Michel! Coasta de drac scoasă cu cleștele înseamnă străpungerea himenului, dezvirginarea femeii și introducerea coastei masculine, penisul adică, le pénis, în teaca lui firească, vaginul. Tragerea în țeapă a dușmanilor reprezenta umilirea lor, prin transfer în regim feminin. Anusul era folosit drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
pelvisului prin lărgirea sa exagerată. De asta și în Stan Pățitul, povestea lui Creangă, se vorbește de scoaterea coastei de drac. - Păi nu văd legătura. - Simplu, tinere Michel! Coasta de drac scoasă cu cleștele înseamnă străpungerea himenului, dezvirginarea femeii și introducerea coastei masculine, penisul adică, le pénis, în teaca lui firească, vaginul. Tragerea în țeapă a dușmanilor reprezenta umilirea lor, prin transfer în regim feminin. Anusul era folosit drept vagin. La fel poate fi gândită și întrebarea nostalgică a lui Cioran: la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
pénis, în teaca lui firească, vaginul. Tragerea în țeapă a dușmanilor reprezenta umilirea lor, prin transfer în regim feminin. Anusul era folosit drept vagin. La fel poate fi gândită și întrebarea nostalgică a lui Cioran: la ce bun să părăsești Coasta Boacii? À quoi bon quitter Coasta Boacii? Văzând că delirul lui evoluționist lua forme paranoice, i-am spus că se făcuse târziu și trebuia să plec. - Prietena mea mă așteaptă, și am pronunțat apăsat cuvântul prietenă. - Mon petit Michel, ascultă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Tragerea în țeapă a dușmanilor reprezenta umilirea lor, prin transfer în regim feminin. Anusul era folosit drept vagin. La fel poate fi gândită și întrebarea nostalgică a lui Cioran: la ce bun să părăsești Coasta Boacii? À quoi bon quitter Coasta Boacii? Văzând că delirul lui evoluționist lua forme paranoice, i-am spus că se făcuse târziu și trebuia să plec. - Prietena mea mă așteaptă, și am pronunțat apăsat cuvântul prietenă. - Mon petit Michel, ascultă cu atenție porțiunea aceasta: Das Grosse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
carapacea ei e prea grea. Iar risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-o răstorn într-o parte. Repede, nepoate, că se varsă toată fasolea! Găsesc lângă bordură o bucată de lemn și i-o înfig sub coaste. Cu icnete reușesc să o răstorn pe partea stângă. Mă mut rapid în față, îi bag șipca sub umăr și împing din răsputeri. În sfârșit, gândacul de Colorado e din nou pe piciorușe. Huff! C XI Călătoria în Munții Bârgăului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
s-a întors în București. Era slabă ca un țâr. N-a vrut să-mi spună nimic. În schimb era flămândă de dragoste. Era straniu să posed o femeie ca un șiret. Se încolăcea în jurul meu cu înfrigurare. Îi simțeam coastele, oasele umerilor, claviculele. La un moment dat a făcut podul și am pătruns-o de deasupra. Cu o mână o susțineam de spate. Parcă aveam în pat o fetiță de clasa a cincea. Abia la sfârșit mi-a mărturisit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
lămuri o dată pentru totdeauna asupra trecutului său, pe care-l pierduse undeva printre blocurile astea. L XLIII Iar n-am putut dormi. Creierul mi se învârtea în gol. Răsucindu-mă pe pat ca pe un grătar, mi-a intrat în coaste un obiect dur. Era Castelul. Am aprins lampa de pe noptieră și m-am uitat la ultima pagină. Era plină de încercuiri întâmplătoare, unele cuvinte erau pur și simplu tăiate. Nu am șters nimic, am lăsat pagina în halul ăla, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
spre camera bătrânului. Tauberger avea un soi de paralizie a membrelor inferioare; din burta enormă mai rămăsese prea puțin. De la moartea lui nevastă-sa (Mama, cum îi spuneam toți), se purta în pijama soioasă - să-i vadă lumea toată țambalul coastelor, să-l compătimească. - Uite, uite, vezi cum mă lasă? a împânzit casa de mâțe, scheise! și pe mine nici nu mă bagă-n seamă. Dumnezeii măsii de nenorocită! și eu i-am trecut apartamentul pe numele ei...un dobitoc. Was

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
greu să nu țipe, iar Bunica scâncea: și pe mine mă doare! uite-aici mă înțeapă! aici la șale, unde-am avut zona zoster, freacă-mă și pe mine puțin pe mâini că așa mă ustură...uite, Leo, aici, între coaste, o durere așaaa... nu stiu cum. Încercam să-i masez și să-i alin pe amândoi, dar nu aveam decât două mâini. Bunicul ținea ochii strânși, milostiv parcă față de gelozia ei ipohondrică. Pomana era în toi. Claponii, rațele pe varză, plăcintele poale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]