4,653 matches
-
Vistierie și numită brudină. Ea era un monopol feudal. Alexandru Constantin Moruzi, într-un hrisov din 4 ianuarie 1805 „hotărâtoriu de oareșcari drepturi a boierilor”, stabilea că „vadurile de peste ape unde se află poduri trecătoare și plătesc brudină trecătorii după condica ci este în Visterie, acea brudină precum din învechime și până în veci să fie a stăpânilor moșiei după tot cuvântul dreptății”. Când ambele maluri ale apei, pe care era instalat podul, erau proprietatea unui singur boier, atunci brudină îi aparținea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fiecare moșie avea fierarul sau fierarii ei argați, țigani mai ales, și că în satele Moldovei se aflau mai mulți fierari decât indică documentele. Materialul documentar nu ne oferă însă informații referitoare la condițiile în care lucrau ei. În unele condici contabile ale moșiilor întâlnim adesea mențiunile: „s-au plătit fierarului... lei pentru lucru”, ceea ce înseamnă că unii fierari lucrau în aceleași condiții ca și lemnarii de exemplu, care se angajau cu munca dintr-un loc în altul cum am arătat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dar la 1848 ea funcționa. Este foarte probabil ca inițial acea zalhana să fi luat ființă ca o întreprindere mică, care ulterior, se pare, după 1850, să se fi dezvoltat. În 1850 zalhanalei i s-au făcut „meremeturi” serioase. În condica contabilă a zalhanalei sunt menționate sumele de 2.487 lei, 6.345 lei, 240 lei plata a 10.000 cărămizi, cheltuite în acest scop. La 27 mai 1851 se făcea distincția între „zalhanaua veche” din anii 1848-1850 și cea nouă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Goldner de frustare a Vistieriei. El arăta că numărul real al vitelor tăiate în fabrica de conserve numai Goldner îl poate ști. Acesta din urmă a vrut să-l angajeze în serviciul contabil al întreprinderii, cu condiția ca să treacă în condica de evidență a vitelor tăiate numai jumătate din numărul lor. De altfel, capacitatea de producție a fabricii era mult mai mare de 4.000 vite prelucrate anual, cum menționează N. Suțu, și bineînțeles că datele ce indică un mai mare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
moșii proprietarii aveau ateliere proprii, relațiile dintre aceștia din urmă și meșteșugari erau adesea relații de tip capitalist. De cele mai multe ori, meșteșugarii erau angajați contra plată ca argați. Astfel de ateliere existau, de pildă, pe moșiile lui Anastasie Bașotă. În condicele contabile ale acelor moșii sunt menționați, de exemplu, „rotarii boierești”. Totuși, un rol important în lucrările meșteșugărești pe domeniile boierești au continuat să-l aibă țiganii, chiar după eliberarea lor, când mulți dintre ei au rămas pe loc ca argați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acolo din porunca proprietarilor”. Investigațiile colonelului Eller au stabilit că „armile s-au lucrat acolo de către meșterii d. d. cantacuzineștilor”. În documentele epocii întâlnim însă tot mai frecvent țărani meșteșugari care lucrează prin târguri și pe la moșii contra plată; în condicile de administrare a moșiilor sunt însemnări relative la plata meșteșugarilor, ceea ce înseamnă că meșteșugul de tip feudal, propriu gospodăriei naturale închise, era înlocuit prin meșteșugul de tip nou, caracteristic relațiilor capitaliste. Acest fenomen este un rezultat al progreselor pe care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
asistenți medicali 15. Secretariat 16. Camera șefului de secție 17. Camera asistentei șefe 18. Sală de așteptare. RESPONSABILITĂȚILE ASISTENTULUI/ ASISTENTEI MEDICALE ÎN UROLOGIE I. Este responsabil de ordinea și curățenia la locul de muncă. II. Este responsabil cu notarea în condica de rapoarte zilnic a activităților desfășurate în ziua de muncă. III. Nu părăsește locul de muncă decât în pauzele organizate sau la indicația șefului direct și după venirea schimbului și predarea serviciului. Atribuții : 1. Respectă și apără drepturile pacientului. 2
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
pomenire, București, 1990; În culisele Europei Libere, București, 1992; Estrellita și regele Țării de Foc, cu o scrisoare de Vintilă Horia, București, 1993; „Momentul adevărului” și alte prospectări critice, Sibiu, 1994; Focul de pistol al lui Settembrini. Pagini regăsite din condica unui ușer, Sibiu, 1995; Celălalt Coșbuc, postfață Constantin Cubleșan, Sibiu, 1995. Traduceri: Ghitare cu ghimpi. Cântece și poeme contestatare din Europa și America Latină (Parafraze, tălmăciri, interpretări), București, 1993. Repere bibliografice: Dan Coman, Marginalii la romanul „Taina albă”, ST, 1956, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
drum și-i spune cît face votcă băută. Aici, inegalabilul Pîcă izbucnește într-un urlet isteric, ceva gen "Ceee??? Eu să plătesc? Animalule! Beau de o viață-n cîrciumi și n-am plătit niciodată! Cum îți permiți? Să vină responsabilul! Condica!"...(mai era puțin și striga "Poliția!"). Șeful de sală, cunoscînd personajul și speriat de clientela care privea, indignată, incidentul, și-a cerut scuze și l-a condus pe Pîcă, respectuos, la ușă. Noi am reluat conversația, ușurați. Evident, la plecare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
îi pune pe masă ce-avea prin casă. Dinică cere și o votcă. Biata bătrînă îi dă o țuică. În virtutea inerției, cere plata. Mama lui rămîne siderată: Gigi, mamă, ești acasă, aici nu trebuie să plătești! A, mai și comentezi? Condica! * 2000. La Teatru German din Timișoara s-a petrecut un fapt incredibil (deși, ce mai este incredibil, azi, în lumea teatrului?!): după ce nu s-a mai jucat un spectacol, unul dintre actori, milos, a luat acasă papagalul care juca în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai multe isprăvi anecdotice în palmares. Spre exemplu, cam în aceeași perioadă, directorul teatrului îi interzisese să mai intre-n instituție în afara orelor de repetiții. Paznicii / portarii aveau ordin și erau cu ochii pe el. Într-o dimineață însă, în condica adusă la semnat directorului, se găsește următoarea însemnare: "Tovarășe Director, subsemnatul FH, vă rog să sancționați portarul, deoarece am pătruns ilegal în instituția în care sînt angajat, în afara orelor de repetiții și spectacole. Cu mulțumiri, FH". Amuzant, nu?! Iar regretatul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ea niciodată n-a fost în proprietatea lui Iurașco pîrcălab, ori mai ales a vreunui urmaș de al său. Să cercetăm documentele Joldeștilor, mai apropiate de vremea stolnicului Vasile Iurașcu: la 1787 iunie 6, proprietara Joldeștilor era Ecaterina Balș15. În Condica liuzilor din 1803, Joldeștii apar ținuți în arendă de căminarul Antonie Ziloti 16, dar proprietar era Iordache Balș, soțul Ecaterinei Balș. În catagrafia din anul 1820, satul Joldești este "a Dms. spatar Iordache Balș"17, care este trecut ca proprietar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dat alți trei munți, tot de acolo 56. Între aceste două mari familii boierești, s-a început o întrecere pentru acapararea a cît mai multe moșii, dar familia Cananău a pierdut întrecerea, ba chiar și din propriile sale moșii. În Condica liuzilor din anul 1803, Vlădenii se află trecuți în proprietatea vistiernicului Iordache Balș57, deși actul Vlădenilor, la 1813, încă era în mîna căminarului Iancu Cananău 58. La fel s-a întîmplat și cu moșia Costeștii, care de pe atunci a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
16. Uricariul, vol. VII, Iași, 1886, pag. 244. 17. ARHIVELE STATULUI IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Tr. 166, opis 184, dosarul 7 "Catagrafia ținutului Suceava, din anul 1820, Ocolul Siretul de Sus, fila 46 verso. 18. ARH. STATULUI BOTOȘANI, Fondul Mitrici, condica 9, "Căsătoriți în anul 1835", pag. 42 și Condica nr. 10, "Morți în anul 7835", pag. 66. 19. ARH. ST. IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Tr. 1316, op. 1488, nr. 1174; Catagrafia ținutului Botoșani, pe anul 1838, Ocolul Siretului, fila 131
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ARHIVELE STATULUI IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Tr. 166, opis 184, dosarul 7 "Catagrafia ținutului Suceava, din anul 1820, Ocolul Siretul de Sus, fila 46 verso. 18. ARH. STATULUI BOTOȘANI, Fondul Mitrici, condica 9, "Căsătoriți în anul 1835", pag. 42 și Condica nr. 10, "Morți în anul 7835", pag. 66. 19. ARH. ST. IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Tr. 1316, op. 1488, nr. 1174; Catagrafia ținutului Botoșani, pe anul 1838, Ocolul Siretului, fila 131. 20. ARH. ST. BOTOȘANI, Fondul Mitrici, parchetul comunei Tudora
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminovici Scrisori în limba germană, în "Revista de istorie și teorie literară", 1964, nr. 2, pag. 456 și 473. 80. M. EMINESCU, Opere, VI, ediția Perpessicius, pag. 175-176. 81. ARHIVELE STATULUI IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Catagrafii, Tr. 1316, opis 1488, condica nr. 1174, Catagrafia ținutului Botoșani, pe anul 1838, Ocolul Siretului, fila 131. 82. Din documentele colecției IOAN CAZAN, reprod. de AUGUSTIN Z. N, POP, în Contribuții documentare..., pag. 142. 83. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 142, 291, 292
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-o, cu insistență, la 2 iunie 1850, la 1 decembrie 1850 și la 21 decembrie 1850, să-i "ocrotească" acei 1400 de galbeni "din zestrea sa", care intraseră în cumpărarea Ipoteștiului 43. Raluca știa bine că, prin paragraful 1640 din Condica "țivilă", soțul era oprit de a folosi, în afacerile sale, obiecte sau bani din zestrea soției, iar daca soțul a trecut peste acest paragraf, la cererea soției, putea fi siguripsită (= asigurată) zestrea ei, din averea soțului, înaintea tuturor creditorilor. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ipotești, pentru care se adeverește. Erei Niculai Cucoranu"63. În anul următor, 1865, la Ipotești au fost înmormîntați numai doi: Dumitru Rusu, de 70 de ani, mort "de slăbăciune" și Paraschiva Ghervăsoaia, de 45 de ani, moartă "de troahnă" (Ibidem, condica nr. 26). Credem că fata era orfană, mai întîi pentru că tatăl său, Gheorghe Alupului nu se afla trecut pe listele întocmite la Ipotești pentru împroprietărirea din 1864, apoi pentru că în una din primele variante la Povestea codrului, unde evident este
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a raportat ministrului de Interne că la ședința extraordinară (14 iunie), din bugetul ordinar s-a votat virarea sumei de 12.800 lei și repartizarea acestei sume precum urmează: 6.000 lei pentru cazarme și grajdurile Calarașilor, 600 lei costul condicilor și imprimatelor, iar suma de 6.200 lei, sub numele de cheltuieli ordinare, s-au repartizat astfel: 1.200 lei a se plăti ajutor poetului Eminescu, 3.000 lei pentru incendiații din Botoșani, iar 2.000 lei pentru diferite cheltuieli
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
48. 60. IDEM, ibidem, vol. IV, pag. 69; vol. V, pag. 58. 61. IDEM, ibidem, vol. I, pag. 465-466 și pag. 504. 62. D. VATAMANIUC, op. cit. pag. 193. 63. Arhivele Statului Botoșani, Fondul Mitrici, comuna Cucorăni, pachetul pe anii 1845-1865, condica nr. 22 (cu dublet). 64. M. EMINESCU, Opere, vol. I, ediția PERPESSICIUS, pag. 380. 65. D. POPOVICI, Poezia Iui Mihai Eminescu, op. cit., pag. 148-159. 66. AUREL VASILIU, Anii de formare ai lui M. Eminescu. Încercare de reconstituire a lecturilor, "Limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vede limpede ce chin (este termenul ce se repetă) presupune scrisul predist. „Chinul” este amplificat în acest caz de voința de a depăși ceea ce în altă parte el numește „tema naratorului”. Tema și, desigur, viziunea asupra ei. Autorul ține o condică a numelor, face fișa personajelor, stabilește scenariul, apoi îl schimbă și o ia de la capăt. Este limpede, nu scrie ușor, nu merge pe mâna inspirației, gândește mult și notează esențialul. Când reușește, este extraordinar de bucuros. „Deodată neputința de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
chirurgicale minore sau majore determinată de prezența tuberculozei pulmonare. Pentru efectuarea acestui studiu am folosit: foile de observație clinică generală ale bolnavilor internați și operați în cadrul Disciplinei Chirurgie IV ( Clinica Chirurgie II ) UMF Târgu-Mureș, registrele de internări din perioada menționată, condicile de operații, buletinele examinarilor histopatologice și datele de necropsie. Parametrii evaluați statistic au fost următorii: date generale și demografice: vârstă, sex, profesie, domiciliu, antecedentele personale și heredo-colaterale de tuberculoză, „vindecare” clinică și radiologică de cel puțin 2 ani a tuberculozei
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
foarte bine la Facultățile de Medicină din Italia și Austria și bine plătiți. La curtea lui Constantin Mavrocordat a activat o bună bucată de vreme medicul francez Bertin (1741-1743), fiind un mare cercetător în domeniile medicale. Din însemnările păstrate din condica lui Constantin Mavrocordat se constată că la Iași a petrecut pe atunci doctorul Depasta, care a vizitat casele lui Ghica și Mavrocordat din târgul Vasluiului. Câțiva ani mai târziu, avem informații despre activitatea desfășurată de medicul Italian Giuseppe Antonio Pisani
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
secolele al XVII-lea și al XVIII-lea bejenari, veniți, de obicei, din afara granițelor țării, fiind încurajați de statul medieval printr-un regim fiscal care le era favorabil. Prezența lor la începutul secolului al XIX-lea este confirmată doar de Condica liuzilor din anul 1803, care menționează că în Belcești se aflau 11 bejenari, dar credem că în deceniile următoare s-au așezat în aceste sate și alți străini, după cum sugerează numele unor birnici sau căpătăieri înscriși în catagrafii. De fapt
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
nu avea obligații fiscale față de stat, pentru că 13 erau scutelnici ai mănăstirii Frumoasa, 7 erau țigani ai aceleiași mănăstiri, iar mazilul din sat, asimilat în starea negustorilor, își plătea darea la Iași. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, Condica liuzilor, din anul 1803, menționa doar 6 scutelnici la Belcești ai serdarului Anastasie Dalamac și alți 2 în Ulmi, care aparțineau șetrarului Filip Bantaș, iar în anii 1813 și, respectiv, 1816, două documente întocmite de vistieria Moldovei, înregistrau la Belcești
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]