14,043 matches
-
asupra mijloacelor de constrângere și violență ar mari represiunea și opresiunea la o scară mare20. Bull s-a dovedit a fi deosebit de prevăzător. Atunci ce este Uniunea Europeană? Sociologul Ulrich Beck spune ca este „un stat negociator, care aranjează scenele și convorbirile și regizează spectacolul”21. Uniunea Europeană este mai mult opoziție decât un proces. Cu toate că menține multe dintre atributele fizice ale unui stat - pașaport Uniunea Europeană, steag, sediu central -, geniul său constă În nedeterminarea sa. Spre deosebire de statul-națiune tradițional, al cărui scop este de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și ele importante. Într-un experiment (Darley și Batson, 1973), mai mulți studenți de la Teologie au fost rugați, individual, să meargă într-o clădire apropiată pentru a avea o discuție cu un specialist. Unora li s-a spus că tema convorbirii este cea a Bunului Samaritean din Biblie (cazul altruismului pur), altora că ea se referă la ce șanse profesionale au ei după absolvire (neutră prosocial). Apoi, unora li s-a comunicat că discuția începe doar peste câteva minute bune, iar
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în funcționarea feedback-ului îl are semiotica gesturală și corporală. Dar comunicarea față în față, interpersonală sau de grup presupune aproape cu necesitate schimburi de replici verbale, astfel încât feedback-ul este direct, imediat și realizat într-o formă superioară, de convorbire. 5) Cu deosebire în cazul interacțiunilor nemijlocite, față în față, comunicarea este îndeobște acompaniată de metacomunicare, ceea ce înseamnă că, pe lângă mesajele propriu-zise, se transmit și semnale adiacente, ce consolidează informația oferită și fac posibilă înțelegerea ei mai corectă și rapidă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
persuasiunea mergând în sensul radicalizării; b) prin compararea socială, ascultarea opiniilor celorlalți, indivizii constată o anume tendință a majorității, pe care unii vorbitori chiar o depășesc, ceea ce îi motivează ca și ei să fie curajoși, să se afirme; c) în timpul convorbirilor grupale, identitatea de grup capătă accent, membrii grupului simt nevoia să o expună și, prin urmare, să practice standarde și aspirații ale grupului exagerate, care nu existau în momentul de debut al discuției. 2) Gândirea de grup (groupthink) reprezintă adoptarea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de întrebări trebuie evitate. Cu deosebire atunci când avem de-a face cu o problemă și o populație mai puțin cunoscute, ideal ar fi ca înainte și în timpul elaborării chestionarului să realizăm o pre-anchetă. Prin interviuri individuale sau de grup, prin convorbiri informale, ne dăm seama în acest fel mai bine de specificul limbajului, de opiniile care circulă în sânul colectivității respective și maximizăm considerabil validitatea și eficiența instrumentului de lucru (Radu, 1977). Oricum, chiar dacă pre-ancheta lipsește, o minimă pretestare a chestionarului
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
hagialâc (1981), urmat, după moartea sa, de Creangă și Creanga de aur (1989), Monarhul ascuns (1992), Incantația sângelui (1993), Mitul sfâșiat (1993) ș.a. A colaborat la „Viața literară”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Credința”, „Familia”, „Azi”, „Vremea”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Orizont” ș.a. Opera lui L. se structurează în cercuri concentrice, reprezentând o continuă căutare și adâncire a „misterului ultim” al lumii, a „miezului de semnificații” care dă sens existenței umane și universale. Pe urmele lui René Guénon, mentorul său
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Barbu Constantinescu, Th. D. Speranția, Petre Dulfu, A. Lupu-Antonescu. Profesorii și literații grupați în jurul revistei își propun difuzarea culturii („luminii”) în popor. În acest scop se preconiza realizarea unei literaturi pe înțelesul tuturor, și nu o „înaltă literatură” (aluzie la „Convorbiri literare”). „Literatura pentru toți” e însă înțeleasă în sensul confecționării unui hibrid literar, în care concluziile morale sunt scoase, cu totul exagerat, în evidență. Versuri și anecdote versificate dau Petre Dulfu și Th. D. Speranția. Au mai colaborat V. Alecsandri
LUMINA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287901_a_289230]
-
1931, la Milano, sprijinit de Aron Cotruș, un lectorat de limbă și literatura română, unde mulți ani este profesor. Colaborează la „Annuario del R. Liceo-Ginnasio «A. Manzoni»” (Milano), „Europa Orientale” (Romă), iar în România, la „Neamul românesc”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar” ș.a. Între romaniștii italieni, de la G. Vegezzi-Ruscala, Giulio Bertoni, Ramiro Ortiz, Mario Ruffini până la Carlo Tagliavini și Roșa del Conte, L. deține un loc distinct, fiind definit că „un studios înarmat cu un frumos arsenal informativ și
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
parte, colaboratorii sunt dintre cei care ulterior vor fi acuzați de colaboraționism. Poezie semnează B. Nemțeanu (poetul publicației), Bucura Dumbravă, Ion Gorun, Ion Theodorescu (Tudor Arghezi), G. Topîrceanu. Proză dă mai cu seamă D.D. Pătrășcanu (care susține și rubrica intitulată „Convorbirile mele”), dar se tipăresc și scrieri de I.C. Vissarion și Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Gala Galaction, Liviu Rebreanu. Directorul ziarului semnează, la rubrica „Din carnetul unui solitar”, comentarii politico-culturale; D. Teleor reia unele „anecdote” din viața lui Mihail Kogălniceanu. Spre
LUMINA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287908_a_289237]
-
revine pentru prima oară în țară în 1990. Cu acest prilej este aleasă membră de onoare a Uniunii Scriitorilor, care îi acordă Marele Premiu al anului, pentru întreaga activitate. După 1989 e prezentă cu articole în „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Ramuri”, „Familia”, „22”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Jurnalul literar”, „Calende” ș.a. Editura Humanitas tipărește seria Unde scurte (I-VI, 1990-1996) - cronici dintre 1972-1992, completate de „partea a doua”, Postmicrofon, unde sunt incluse câteva texte apărute în revistele românești „22”, „Viața
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
versuri Muchii (1996). Este membru fondator al Club 8 (din 1996) și, din 2001, vicepreședinte. A fost redactor al revistei „Hyperion” din Botoșani (1995-2000) și redactor-șef al revistei ieșene „Timpul” (2001-2002). A colaborat la „Amphion”, „ArtPanorama”, „Contrapunct”, „Calende”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Hyperion”, „Luceafărul”, „Observator cultural”, „România literară”, „Timpul”, „Vatra”, „Virages” (Canada) și „Wienzeille” (Austria), precum și la revistele în format electronic „Ecrits...vains”, „Griselda”, „Norii”, „Respiro” și „Tiuk”. Indiferent de gen, toate scrierile lui L. își propun să realizeze
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
versuri epigonice în paginile publicațiilor ieșene „Floare albastră”, „Evenimentul literar” ș.a. Mai frecvent colaborează cu versuri, schițe și povestiri pe teme de inspirație rurală, cu cronici dramatice, articole politice sau despre religie etc. în „Viața literară”, „Curentul”, „Arhiva”, „Albina”, „Lumina”, „Convorbiri literare”, „Sburătorul literar”, „Minerva”, „Convorbiri critice”, „Universul literar și artistic”, „Gorjanul”, „Glasul Argeșului”, „Muscelul”, „Voința națională”, „Zorile Romanațiului” ș.a. De asemenea, își dă concursul la tipărirea revistelor „Calendarul nostru” pe anul 1918 și „Florile dalbe”. Din punct de vedere valoric
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
ieșene „Floare albastră”, „Evenimentul literar” ș.a. Mai frecvent colaborează cu versuri, schițe și povestiri pe teme de inspirație rurală, cu cronici dramatice, articole politice sau despre religie etc. în „Viața literară”, „Curentul”, „Arhiva”, „Albina”, „Lumina”, „Convorbiri literare”, „Sburătorul literar”, „Minerva”, „Convorbiri critice”, „Universul literar și artistic”, „Gorjanul”, „Glasul Argeșului”, „Muscelul”, „Voința națională”, „Zorile Romanațiului” ș.a. De asemenea, își dă concursul la tipărirea revistelor „Calendarul nostru” pe anul 1918 și „Florile dalbe”. Din punct de vedere valoric, scrierile lui L. nu evoluează
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
nonverbale decât la cele verbale (astfel, când comunicarea nonverbală o contrazicea pe cea verbală, subiecții experimentului aveau tendința de a ignora cuvintele). Paralimbajul are un rol deosebit în situațiile în care alte elemente nonverbale nu sunt implicate: să luăm exemplul convorbirii telefonice (ceea ce se cheamă eticheta telefonică) a unui agent de vânzări cu un client necunoscut. Agentul este o voce pentru clientul în cauză. Imaginea pe care acesta i-o va asocia va depinde într-o manieră definitorie de folosirea paralimbajului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în gazetele nemțene „Avântul” și „Năzuința”, dă scurte proze în „Bilete de papagal” și „Radical”. Mai colaborează la „Omul liber”, „Excelsior”, „Viața literară”, „Viața românească” și „România literară” (la ultimele trei în 1933, cu fragmente de roman), apoi la „Azi”, „Convorbiri literare”, „Vitrina literară”, „Credința”, „Reporter”, „România literară” (1939) ș.a. Corector la unele dintre acestea, mai târziu devine redactor la ziarul „România” și la Agenția de știri Rador. A mai folosit pseudonimele Corado (în colaborare cu Radu Costăchescu), Tudor Nemțeanu și
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
Suceava (1965-1989), precum și la „Tinerii revoluției” (1991), „Curierul național”, „Nord Press” (1993-1994). A debutat în 1965, cu versuri, la „Zori noi”, iar după un an îi apar poezii în „Contemporanul”, beneficiind de prezentarea lui Geo Dumitrescu. A mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Pagini bucovinene”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Bucovina literară”, „România literară”. Figurează între primii laureați ai Concursului Național de Poezie „Nicolae Labiș”, organizat, din 1969, de Comitetul Județean de Cultură Suceava. Poezia lui Ș., reunită în volumele Pe o vârstă de
STEFURIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
a făcut cunoscut prin publicistica și versurile din paginile „Vieții românești”. S. a fost elev la Liceul Național, apoi, din 1888, student la Facultatea de Drept din Iași. Începe să scrie din 1886 și colaborează la „Curierul român” din Botoșani, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Literatură și știință” (aflat în redacție, răspundea de partea literară), „Vieața”, „Vatra”, „Revista nouă”, „Lumea ilustrată”, „România literară”, „Povestea vorbei”, „Adevărul”, „Sămănătorul”, „Noua revistă română” ș.a. Se alătură, la Iași, cercului literar condus de N. Beldiceanu, iar la
STAVRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
Ș. a debutat cu versuri în 1977, la „Cronica”, iar editorial cu placheta Poeme, apărută în 1980. Se numără printre fondatorii revistelor „Moldova” și „Timpul”. A mai colaborat la „Poezia”, „Dacia literară”, „Caiete botoșănene” și a deținut rubrici permanente la „Convorbiri literare” (1990) și la cotidianul „24 ore”. Între 1994 și 2003 realizează emisiuni de televiziune pe teme politice și economice. Apropiat, prin livresc, de atmosfera postmodernă, Ș. rămâne alături de optzeciști. Credință și frig (1990) configurează, prin teme și simboluri obsedante
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
membru corespondent. Ca scriitor, Ș. debutează în „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Poporului Român în Bucovina” (1869), cu descrierea unui obicei popular: Drăgăița și Papaluga. Continuă cu nuvele, amintiri și versuri, în calendarele scoase de aceeași societate, apoi în „Convorbiri literare”, „Aurora română”, „Revista politică”, „Arhiva”, „Gazeta Bucovinei”, „Transilvania”, „Junimea literară” ș.a. Ținând, într-o măsură, de memorialistică, nuvelele și povestirile sale au, de obicei, personaje din mediul rural. Reprezentativă este Uitutul. Povestire din munții Bucovinei. Autorul reușește să treacă
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
său, săptămânalul „Scena”. În februarie 1918 scoate, la Iași, cu Dinu Dumbravă, revista „Cronica artistică și literară”. Mai târziu, de la 1 octombrie 1921 la 4 februarie 1922, conduce singur „Săgetătorul”, „publicațiune săptămânală pentru apărarea culturii românești”. A colaborat la „Rampa”, „Convorbiri critice”, „Noua revistă română”, „Facla”, „Universul”, „România literară” (seria Liviu Rebreanu) ș.a., iar după 1944 va fi prezent în „Scânteia”, „România liberă”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Editorial, a debutat în 1906, cu piesa de teatru Eroii noștri, semnată Mihail Smolsky
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
opera lui Shakespeare în limba română. În 1877 traduce Hamlet, prințul Danemarcei, în 1879 dă o versiune la Iuliu Cezar, în 1881 tălmăcește Regele Lear. Titu Maiorescu a prezentat favorabil în „Timpul” versiunea din Hamlet, A. D. Xenopol semnala, însă, în „Convorbiri literare”, abaterile față de spiritul limbii române. Transpunerea tragediei Romeo și Julieta a fost citită în ședințele Junimii, iar Eminescu îi aprecia inițiativele. La rugămintea lui I. L. Caragiale, în 1893 S. a tradus, pentru Teatrul Național din București, Visul unei nopți
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
să publice versuri și traduceri (poeme din Paul Verlaine, R. M. Rilke, Paul Valéry, Rudyard Kypling, aforisme din Gustave Le Bon) în „Arta” (Brașov), „România literară” (aflându-se, alături de Dimitrie Stelaru, între poeții premiați de revistă în 1939), „Meșterul Manole”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” (semna Ștefan Stănescu-Buzău), „Curentul magazin”, „Claviaturi”, „Bucovina”. Din 1941 era membru al Societății Scriitorilor Români. În 1942 îi iese de sub tipar ultimul volum antum, Poemul sistemului solar. Avea în pregătire alte câteva culegeri de versuri
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
creștină sau Teologia vieții spirituale), îngr. și introd. Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993; Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă, Craiova, 1986; Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990; Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Sibiu, 1991; 7 dimineți cu părintele Stăniloae (convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu), îngr. Răzvan Bucuroiu, București, 1992; Din istoria isihasmului în ortodoxia română, București, 1992; Comentariu la Evanghelia lui Ioan, Craiova, 1993; Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, București, 1993; Iisus Hristos, lumina lumii, îngr. Monica
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
Județean al Creației Populare (1986-1990) și ca redactor la revista „Familia” (din 1990). Debutează în „Familia” (1974), cu poezie, iar editorial cu placheta Călătoria de ucenic (1993). Va mai colabora la „Amfiteatru”, „Vatra”, „Steaua”, „Tribuna”, „Poesis”, „Arca”, „Orizont”, „Ramuri”, „Interval”, „Convorbiri literare”, „Observator cultural”, „Calende”, „Paralela 45”, „22” ș.a. Scrierile lui Ș. stau sub semnul „modelului odiseic”, desfășurat în toată complexitatea sa: ca mască literară îndărătul căreia se întrevede figura autorului, întoarcere la formula epopeii (și la scriitura „naivă” în genere
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
foaie săptămânală” și se îmbogățește cu editoriale și articole despre noua situație internațională. Acum principalele rubrici sunt „Știri din România Mare”, „Scrisori din Bucovina”, „Ultima oră”, „Mica publicitate”, „Însemnări zilnice” (semnate Laokoon „Renașterea română” sau numai Laokoon), „Litere, arte, științe”, „Convorbiri despre limbă” (susținută de Ion Gorun) ș.a. Numărul din 3 septembrie 1919 se deschide cu o tabletă de Emil Isac, Budapesta. Principalul colaborator al rubricii „Litere, arte, științe” este Leon Feraru, cu versuri (Cântecul de leagăn, Pribegie, Sonete, Poeme,), proză
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]