4,412 matches
-
ca acesta să rămână ascuns." Testul nr. 13 1. (1 p.) Alcătuiți patru enunțuri în care cuvântul și să aibă valori morfologice diferite. 2. (2 p.) Precizați valoarea morfologică și funcția sintactică a cuvintelor subliniate: Cucoșu-n depărtare intonă o fanfară!/ Copila cu grăbire din valuri iese-afară./ Ah! Unde-i e rochița și unde-al ei noroc?../ Ea vede sburătorul cu ochii mari de foc/Ce vine ș-o cuprinde cu brațele-ntr-o clipă;/Dar grabnic se aude un freamăt de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
maxo să-l taie în bucăți și să-l măcelărească. Bre! Hai să dansăm cu cofele în mînă că noi vrem să facem legămînt trainic(ca osul) și să dai în unire(căsătorie) pe flă- căul tău cu neastîmpărata mea copilă. După slujba religioasă, a doua zi a urmat sărbătoarea(petrecerea) ce a durat jumătate de an iar opt meseni s-au îmbuibat pînă i-a mîncat moartea. Ea este o fire delicată și a obosit rău să fie privită pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
naturii fruste ca măsură a universalului dau preț multor pasaje. Maniera alegorică și mitologizantă duce la o amplă și retorică paradă de nume sau de epitete mitologice, menite să plasticizeze, prin personificare, atotputernicia erosului. Înfrângerea lui Amor de către o „tânără copilă”, răsărită din români, oferă prilejul dezvoltării poemului pe linia motivului „Amor cu aripile muiate de ploaie”, care, pornind de la o odă a lui Anacreon, a cunoscut o largă circulație. Pe fundalul de pastel evocând ținutul Târgoviștei („Se întinde o câmpie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
realitate și ficțiune, dând indicii clare despre „eventualitatea ca în perspectivă medicul de plasă să fi putut ajunge un savuros umorist”, Perpessicius se oprește și asupra numelor proprii, a căror autenticitate poate fi concurată doar de realitate: Filodorma e o copilă de țăran botezată de nevasta unui funcționar bancar, Mândricioaia e o moașă meșteră în „trasul de rânză” și datul „în zodii”, Gâță e un soi de șantajist rural, doctorii Popescu-Căpușe și Cicoare schimbă între ei localitățile de reședință - Noroaiele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
și condiții variate: o fată de țăran de vreo 12 ani se lasă sărutată de căprarul Aurel într-un șopron, printre coceni; o altă dragoste, cu o tânără nevastă, bulgarcă, se realizează printre mormane de verze, în apropierea a două copile moarte, ciopârțite de porci; a treia experiență se face cu o "codană roșie", printre câini lătrători, pe ardei, și în spaima de a fi surprinși; a patra, printre morcovi, cu o vădană care nu suportă căsătoria decât cu libertatea diversiunii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
implicați nu fac un efort comun, comunicarea interpersonală nu prea are speranțe.” Norman Weiner, consultant În afaceri „Ai de gând să mă asculți?!?” M-am Întors să văd cine țipa În halul acela și am văzut o mamă certându-și copila. Exasperată și frustrată pentru că nu putea să capteze atenția fiicei ei, mama a izbucnit. Mă Întreb câți angajați n-au vrut să facă la fel cu managerii lor. Adică să-i apuce de umeri, să-i zgâlțâie bine și să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
viața ei libertină, în insula Pandataria, în anul 20 a. Chr. și, mai ales, cum trebuie să explicăm acel enigmatic aliquid vidi? În secolul trecut, R. Verdière a tradus sintagma Caesarea puella întâlnită în textul lui Sidonius Apollinaris, nu prin "copilă crăiască" adică Iulia Maior, ci prin "metresă crăiască" adică amanta lui Augustus. De aici speculația că Augustus ar fi trăit în incest cu fiica sa Iulia Maior sau că ar fi avut ca metresă pe Terentia, soția lui Mecaena și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai Încurajator. Liniile sînt mai ușoare, mai fine, imaginile se deplasează dinspre iarna conjugală spre primăvara logodnei. SÎnt imagini, nici vorbă, gata făcute: zîmbetul „vesel” strălucește pe buze, chipul este „dulce ca blîndețea”, sînul „ușure”, În pieptu-i Edenul e „Însinuit”, copila e „zîmbindă ca cerul, ca el trăsnitoare”, ființa ei este o combinație de zeități etc. Toate acestea indică o Înseninare a condeiului, paralel cu diminuarea simțului moralizator. În afara unei trimiteri: „marea-cuviință Îți dă al său glas” - nu sînt formulate opreliști
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zîmbindă ca cerul, ca el trăsnitoare”, ființa ei este o combinație de zeități etc. Toate acestea indică o Înseninare a condeiului, paralel cu diminuarea simțului moralizator. În afara unei trimiteri: „marea-cuviință Îți dă al său glas” - nu sînt formulate opreliști morale. Copila cu pasul mâi mîndru decît acela al Aurorei (să reținem transparența, diafanitatea imaginii!) este un „model al virtutei”, dar virtutea, dacă luăm În seamă argumentele poetului, virtutea decurge din frumusețea obiectului erotic. Frumusețea e virtutea ei sau invers. Imaginile, puține
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Este o banalitate, dar o banalitate ce trebuie spusă, că poemul anunță prin simbolurile lui grave pe Eminescu și Ion Barbu (cel din Riga Crypto și lapona Enigel). Cu lot coșmarul de convenții („luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde”, „copila jună” cu părul bălăior ce trece „plaiul dalb” etc.) Bolintineanu figurează aici un mare mic poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-Împărat iubește o scită „dulce ca un vis” și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cupa lui Ștefan prezidează un banchet și ține discursul lui dureros „În timpul mesei”, evident. Mihai, Învins În luptă, părăsit de oameni și de natură, este condus de o „voce virginală” Într-o colibă unde se află o masă și o copilă cu buze de rubin. „TÎnăra copilă”, toarnă, de bună seamă, eroului „la masă În cupă vin”. Eroul crede, atunci, că viața este dulce... Masa este locul și timpul meditației. Aici se iau marile hotărîri, aici se țin discursurile revigoratoare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și ține discursul lui dureros „În timpul mesei”, evident. Mihai, Învins În luptă, părăsit de oameni și de natură, este condus de o „voce virginală” Într-o colibă unde se află o masă și o copilă cu buze de rubin. „TÎnăra copilă”, toarnă, de bună seamă, eroului „la masă În cupă vin”. Eroul crede, atunci, că viața este dulce... Masa este locul și timpul meditației. Aici se iau marile hotărîri, aici se țin discursurile revigoratoare. În două cazuri, eroul n-are acces
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În „cămara de misteri”. Reputatul lui senzualism este destul de decent. La vedere rămîne doar expresia celei mai clare pudori. Să se observe, În Legendele istorice și Basme, unde femeile au un loc important, că, Înainte de a deschide gura, doamnele, junele copile se rumenesc invariabil la față. Să cităm: Doamna lui Neagoie, intrînd În sala unde se ține sfatul bărbaților: „Ochii uzi de rouă spre pămînt se-nclin; Rumenind la față ea vorbește lin”. Fata de la Cozia, consultată de Țepeș asupra răsplatei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
străin drumaș, Își dă repede pe față „rumeneala” și, cu chipul purpurat, fuge pe plai. În fine, În balada N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului, domnul tînăr, trecător șt acesta (trecător și expert erotic), vede numaidecît „fața rumeoară” a copilei și Înțelege despre ce e vorba. Făt-Frumos află În palatul de sub stîncă fata ce visase. Cum putea fi altfel dacă nu „rumenă și albuliță”? etc. Rumeneala e, așadar, cartea de vizită a inocenței. Bărbatul poate fi „un tigru ce flămînzește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ciliei, păstorița necredulă: „Sub ast jug de rozioare Și de crini, eu voi a sta”. Coborît, aici, la cele mai de jos clișee, erosul se reabilitează În Fata din turn unde legea morală, netulburată, ocrotește din nou un mare sentiment. Copila română preferă să putrezească În Închisoare decît să cedeze concupiscentului episcop grec de la Bitolia. Pentru a ușura durerea Țintarului pe care Îl iubește, fata lasă cu limbă de moarte (intervine din nou sublima mistificație din Miorița): „Ci să-i spui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de trei suliți pe „cereasca mîndră scară” și absoarbe rouă de pe ierburi... Clasicizînd, alegorizînd, poetul aduce În vasta scenă lirică pe radioasa Aurora care - „dulce, veselă, rozie, scumpă ca un vis iubit” - zboară peste lume și dă sfaturi bune unei copile triste. Nu se configurează, din aceste imagini comune, o figură poetică specială, o formă memorabilă a sensibilității. O urare ce nu implică prea mult imaginația În materie. Obiectele reale, mai numeroase decît În alte poeme, nu indică o preferință, un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
luceafărului, Însă Alecsandri nu complică drama incomunicării și n-o spiritualizează prea mult. Sburătorii iau chipurile voinicilor cu plete negre care răpesc fetele din „lumea-ntunecată” și se pierd cu ele În codru. „Acel duh ce-ades se leagă” de copila mîndră și-i provoacă o durere bucuroasă este repede și fără regrete Înlocuit. Numai În Crai-nou, străinul lasă În urma lui un mormînt. Răpirea și dispariția În codru constituie un motiv ce se repetă. La Alecsandri, motivul (dezvoltat În Hoțul și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urmează se poate prevede: fețișoarei i se aprinde sufletul, aleargă pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă ia, Căci alt chip de mîntuire Nu am la durerea mea”... Victima este aici o copilă (o nymphet, cum zice Denis de Rougemont), În tradiția petrarchistă, dealtfel: Laura are, cum se știe, doisprezece ani, Beatrice are nouă ani cînd se naște pasiunea lui Dante, Novalis și-a Închinat opera Sophiei von Kuhn, moartă la unsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubovște și de petrecere nu poate fi provocat și slujit mai bine decît de sunetul coardei atinse de o mînă fină. Tot „ghitara” este și mesagerul lui Cătina. Prin Sihleanu și Grandea, vine, În fine, rîndul harpei: „Pe harpa mea, copilă, de viscole zdrobită, O mînă tremurîndă abia mai pot să las...”. 19. Există timpuri și anotimpuri În iubire. Timp gramatical și timp (anotimp) cosmic. Le coup de foudre se spune totdeauna la perfectul simplu: căci el este, totodată, trecut (reconstruit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suficientă. Trebuie și noblețea armelor. Erotocrit este, În fond, un trubadur care Într-o mină ține chitara, semnul inspirației, și În alta lancea, semnul curajului viril. Două arme care deschid drumul spre inima Stăpînei. Doamna lui Erotocrit este Însă o copilă care nu cunoaște ceremonialul erotic. Ea se adresează doicii a se lasă sedusă de cîntec. Ce urmează iese din sfera liricii propriu-zise. Intră În cîmpul poeziei eroice și al moralei. CÎteva versuri dezvoltă tema mesagerului: „O, cer! o, soare și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
despre "perversiuni", o referință la Sacher Masoch se găsește chiar în Amintirile lui Mite Kremnitz, consultate, în vederea elaborării romanului, și de Lovinescu. Iat-o: "o femeie gătită și pudrată îi părea mai atrăgătoare decât una care disprețuia orice fard; o copilă plină de capricii, fără judecată, îi părea cel mai frumos tip feminin; genul acesta, descris de Sacher-Masoch, îl socotea irezistibil"175. Evident, observația cumnatei lui Maiorescu vine în contradicție cu toate acele interpretări care pariau pe "naturalețea" erotismului eminescian. Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe-alocuri, măi mărunte, Pune virgule și puncte Iar ca semn... particular Ce arată foarte clar Că fetița e la scoala, Și-a mai pus (cam zăbăuc) Un punct mare pe năsuc! Ceasul Tic-tac, tic-tac! Bate ceasul ne-ncetat: „Scoală-te copile, Vremea-i de-nvățat” Tic-tac, tic-tac! Ceasul zice tot mereu: „Vremea-i iute Iute cum bat eu” Tic-tac, tic-tac! Bat ceasul tot cu grabă: „Acel ce nu învață Nu-i copil de treabă”. ¾ S|RB|TORILE DE IARN| Uite, vine
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
mă doare, / Și ziua e plânsă și ora e mare, / Și toamnă-i în toate, în trup înserare, / Și ziua e miercuri și ora e miercuri, / Și peste rotirea a sute de cercuri, / În liniștea caldă și dulce de roade, / Copila mea-ngână duioase silabe...” (Silabe, în Marival, 1974). În Nevoia de alb (1996) poetul își antologhează creația, revizuind ușor unele poeme cenzurate sau databile, cu intenția vădită a concentrării lirismului și a transpunerii reflecției în gnomism moral, uneori în versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
pe clasici, Măcar după ureche, Pot pune mărturie: Eu Însumi m-am scăldat În fluvii de poeme. Și cum am mai zburdat! Dar, luând În mână pana, Aveam un obicei. Să-mi spun mereu, ce-i spuse, Bunica fetei ei: «Copilă, sunt bătrână. Mai am puțin și plec. Dar știu ceva rețete, Cari, veșnic nu se trec. Ascultă-mă. Dulceața S-o faci legată tare Și-ți ține - de-i borcanul Oricât de mic ori mare. Să n-aibă multă apă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
casieria comunală taxele stabilite prin regulamente. Spre exemplu, în timpul iarmarocului din 29 iunie 1903, băcăuanii Kon Sura și August Grubesitz au fost obligați să plătească o taxă de 2,50 lei fiecare, „pentru că au expus spre vederea publicului, primul - o copilă de 26 ani cu un corp de copil de 4 ani, iar cel de-al doilea - o copilă uriașă”. Descriind spectacolul ce se derula în fața privitorului, criticul și istoricul literar Constantin Călin, în monumentala sa lucrare „Dosarul Bacovia”, concluzionează: „domina
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]