10,108 matches
-
mine, cu fața plină de sânge, aruncându-ne printre dinții încleștați: —Ieșiți! Ieșiți! Cred că așa arătau menadele. Nu mă puteam mișca. Sebastian a fost cel care m-a salvat, trăgându-mă în spate și târându-mă de-a lungul coridorului. Ieșiți și nu vă mai întoarceți niciodată! Suki țipa ca un disc stricat. Te urăsc! Te urăsc! Ieșiți din casa tăticului meu! Nu era vorba despre ceea ce spunea, care era atât de terifiant, ci fața ei, descompusă și torturată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de Litere citea, În ghereta lui, din scrierile celor mai influente condeie ale Spaniei din acel moment, În ediția de seară a jurnalului Lumea sportivă. Studenți nu prea se mai puteau zări prin clădire. Ecoul pașilor mei mă Însoți pe coridoarele și galeriile ce duceau spre claustru, unde două luminițe gălbui abia zgîndăreau penumbra. Îmi veni brusc ideea că Bea mă luase În balon șimi dăduse Întîlnire acolo, la ora aceea imposibilă, ca să se răzbune pe Înfumurarea mea. Frunzele portocalilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că ruta noastră se pierduse Într-un amalgam de spirale ce urca Încetișor spre măruntaiele labirintului. În cele din urmă, am izbutit să-mi refac pașii prin hățișul de culoare și de tuneluri, pînă cînd am apucat-o pe un coridor Îngust care părea o pasarelă Întinsă spre beznă. Am Îngenuncheat lîngă ultimul raft și mi-am căutat vechiul prieten ascuns Îndărătul rîndului de tomuri Îngropate sub un strat de praf ce strălucea precum chiciura În lumina opaițului. Am luat cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
străvezie. Se opri la capătul scării și se Întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se Întîlniră și ea Îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca Înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor În care dispărură amîndouă. Julián Își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. — Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era Întredeschisă. Am Împins ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un coridor țintuit În penumbră, decupată În lucirea lividă a unei galerii care se deschidea În fund. Era așezată pe un scaun, cu spatele la perete, cu o lumînare la picioare. Închide ușa, Îmi porunci ea fără să se ridice. Cheia e În broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și Îmi luă mîna. — Nu știi? Credeam că ai ghicit... — Asta-i casa familiei Aldaya, e tot ce știu. Cum ai reușit să intri și de unde știai... — Vino, o să facem focul să te Încălzești. M-a condus de-a lungul coridorului pînă În galeria care prezida curtea interioară. Salonul se Înălța În coloane de marmură și ziduri golașe ce se tîrau spre tavanul decorat În casete, prăbușit pe alocuri. Se zăreau ramele unor tablouri și oglinzi care, cu ceva vreme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întinsă pe pat, nepurtînd altceva În afară de bijuterii și o brățară de diamante. Supozițiile poliției erau că, după comiterea crimei, Marisela Își tăiase venele cu un cuțit și cutreierase prin toată casa Împrăștiindu-și sîngele pe pereții din camere și de pe coridoare, pînă cînd căzuse moartă În camera ei de la ultimul cat. Mobilul, potrivit poliției, Îl constituise gelozia. Pe cît se pare, În clipa morții, nevasta potentatului era Însărcinată. Marisela, se spunea, desenase un craniu pe pintecele dezvelit al doamnei, cu ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
numite cinematograf și Împărtășea opinia răposatei Marisela că prin camera de luat vederi se absorbeau suflete, al subiectului filmat și al spectatorului. Urmînd această linie de raționament, Îl Însărcinase pe Fructuós Gelabert să turneze metri după metri de peliculă pe coridoarele de la „Îngerul negurii“, În căutarea unor semne și viziuni de pe lumea cealaltă. PÎnă la momentul respectiv, În pofida numelui de botez al tehnicianului aflat la cîrma operațiunii, Încercările se dovediseră infructuoase. Totul s-a schimbat cînd Gelabert anunță că primise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
perechea de sperietori ce i se oglindeau În privire. — Bine ați venit la Santa Lucía. Eu sînt maica Hortensia, cea care v-am chemat. Urmați-mă. O urmarăm pe maica Hortensia fără să spunem nici pîs de-a lungul unui coridor cu aspect de peșteră al cărui miros Îmi aminti de tunelele de la metrou. Coridorul era flancat de niște cadre lipsite de uși, dincolo de care se zăreau săli iluminate de lumînări, cu șiruri de paturi rezemate de perete și acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Lucía. Eu sînt maica Hortensia, cea care v-am chemat. Urmați-mă. O urmarăm pe maica Hortensia fără să spunem nici pîs de-a lungul unui coridor cu aspect de peșteră al cărui miros Îmi aminti de tunelele de la metrou. Coridorul era flancat de niște cadre lipsite de uși, dincolo de care se zăreau săli iluminate de lumînări, cu șiruri de paturi rezemate de perete și acoperite cu plase Împotriva țînțarilor ce se ondulau ca niște lințolii. Îndărătul perdelelor se auzeau jeluieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am ferit privirea. — Hai, să ne punem pe treabă, mă Îndemnă Fermín. — Ești nebun? — Vreau să spun că trebuie s-o găsim pe Jacinta Înainte să ni se dea În vileag șiretlicul. — Cum? — Oare cum? Întrebînd. Ne-am Îndreptat spre coridor ca să vedem dacă maica Hortensia dispăruse. Apoi, tiptil, ne-am prelins pînă În salonul pe care Îl străbătusem. Chipurile nenorocite ne observau În continuare, cu niște priviri ce oscilau de la curiozitate la teamă și, În cîteva cazuri, la lăcomie. — Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spuse niciodată Penélopei că o iubea. Doica știa că cine iubește cu adevărat iubește În tăcere, cu fapte și niciodată cu vorbe. În taină, Jacinta o disprețuia pe doamna Aldaya, acea creatură vanitoasă și goală pe dinăuntru care Îmbătrînea pe coridoarele casei sub povara bijuteriilor cu care soțul ei, ce ancora În alte porturi de ani de zile, Îi Închidea gura. O ura fiindcă, dintre toate femeile, Dumnezeu o alesese tocmai pe ea ca să-i dea naștere Penélopei, În timp ce pîntecele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
povestea să Înceapă și, la vremea aceea, era deja prea tîrziu. Aveau să treacă multe luni de priviri și de dorințe deșarte pînă cînd Julián Carax și Penélope să poată rămînă Între patru ochi. Trăiau de pe urma hazardului. Se Întîlneau pe coridoare, se priveau de la capetele opuse ale mesei, se atingeau În tăcere, se simțeau În absență. Primele cuvinte le-au schimbat În biblioteca din casa de pe bulevardul Tibidabo, Într-o seară cu furtună În care „Vila Penélope“ era inundată de strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mutra lui. Hai, să mergem. Am stins lumina și ne-am retras din Încăpere pe furiș, Închizînd ușa și lăsînd cele două turturele În voia somnului. Mi se păru că primele raze ale zorilor răsăreau pe ferestrele galeriei, din fundul coridorului. — Să presupunem că v-am răspuns nu, am zis eu În șoaptă. Uitați de toate. Barceló zîmbi. — Acum e prea tîrziu, Daniel. Ar fi trebuit să-mi vinzi cartea aia cu ani În urmă, cînd ai avut ocazia. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bucătăriile și o formidabilă cărbunărie. Cu această idee În minte, mi-au trebuit cam cinci minute ca să identific o ușă sau o scară care să mă conducă spre beci. Am ales o poartă din lemn lucrat aflată la capătul unui coridor. Părea o piesă de ebenisterie aleasă, cu reliefuri În formă de Îngeri și văluri și cu o cruce mare În mijloc. Încuietoarea se afla În centru, sub cruce. Am Încercat s-o forțez, fără succes. Mecanismul era, probabil, Înțepenit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asupra Îngerii sculptați pe ușă Îmi tăie cheful de a mai cerceta, m-am Îndepărtat de locul acela. Tocmai eram pe cale să renunț la căutarea unui drum de acces spre pivniță cînd, aproape Întîmplător, am dat, În celălalt capăt al coridorului, peste o portiță pe care, la Început am luat-o drept un dulap pentru mături și găleți. Am Încercat clanța, care a cedat de Îndată. De partea cealaltă se Întrezăreau niște trepte ce coborau În picaj către un hîrdău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bea sosise și că, probabil, umbla prin casă căutîndu-mă. Am părăsit capela cu un sentiment de ușurare și m-am Îndreptat din nou spre scară. Tocmai mă pregăteam să urc, cînd mi-am dat seama că la celălalt capăt al coridorului se deslușeau un boiler și o instalație de Încălzire, aparent În bună stare, care se dovedeau incongruente cu restul pivniței. Mi-am amintit că Bea Îmi spusese că agenția imobiliară care mai mulți ani de zile Încercase să vîndă vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
chiar Înainte ca a doua lovitură să cadă peste ușă, izbind-o de perete cu o putere cumplită. Bea țipă și se agăță de mine. Pentru o clipă, abia dacă am apucat să zăresc ceața albastră care se tîra dinspre coridor și șerpii de fum din lumînările stinse, urcînd În spirale. Cadrul ușii contura umbre aidoma unor fălci și mi s-a părut că văd o siluetă colțuroasă profilîndu-se În pragul beznei. Am pășit pe coridor temîndu-mă, ori poate dorindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
albastră care se tîra dinspre coridor și șerpii de fum din lumînările stinse, urcînd În spirale. Cadrul ușii contura umbre aidoma unor fălci și mi s-a părut că văd o siluetă colțuroasă profilîndu-se În pragul beznei. Am pășit pe coridor temîndu-mă, ori poate dorindu-mi, să Întîlnesc un simplu străin, un vagabond care se aventurase Într-o casă ruinată, căutînd adăpost Într-o noapte mohorîtă. Însă nu era nimeni, doar limbile albastre exhalate de ferestre. Ghemuită Într-un ungher al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aproape fără să respire. — Ce căutăm, Daniel? Durează doar un minut. — Nu. Să plecăm acum. — De acord. Ne-am Întors ca să ne Îndreptăm spre ieșire și chiar atunci am băgat de seamă. Poarta cea mare din lemn sculptat de la capătul coridorului, pe care Încercasem s-o deschid cu o oră sau două În urmă fără să izbutesc, era Întredeschisă. — Ce s-a Întîmplat? Întrebă Bea. — Așteaptă-mă aici. — Daniel, te rog... Am luat-o Înainte pe coridor, ținînd lumînarea care tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lemn sculptat de la capătul coridorului, pe care Încercasem s-o deschid cu o oră sau două În urmă fără să izbutesc, era Întredeschisă. — Ce s-a Întîmplat? Întrebă Bea. — Așteaptă-mă aici. — Daniel, te rog... Am luat-o Înainte pe coridor, ținînd lumînarea care tremura În suflarea rece a vîntului. Bea oftă și mă urmă scrîșnind din dinți. M-am oprit În fața ușii. Se zăreau niște trepte de marmură coborînd În beznă. Am pornit-o pe scară. Bea, Împietrită, ținea lumînarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
subită. Nu văzuse nimic. Nu auzise nimic. Nu m-am oprit să-i dau explicații. Mă așteptam ca, dintr-o clipă Într-alta, ceva să țîșnească din Întuneric și să ne bareze drumul, Însă ușa principală ne aștepta la capătul coridorului, cu crăpăturile ei proiectînd un dreptunghi de lumină. — E Închisă, bîigui Bea. Mi-am pipăit buzunarele, căutînd cheia. M-am uitat o clipă În spate și am avut certitudinea că două puncte strălucitoare Înaintau Încet-Încet către noi, din fundul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
coridorului, cu crăpăturile ei proiectînd un dreptunghi de lumină. — E Închisă, bîigui Bea. Mi-am pipăit buzunarele, căutînd cheia. M-am uitat o clipă În spate și am avut certitudinea că două puncte strălucitoare Înaintau Încet-Încet către noi, din fundul coridorului. Ochi. Degetele mele dădură peste cheie. Am introdus-o disperat În broască, am deschis și am Împins-o pe Bea afară, bruscînd-o. Bea trebuie că Îmi citise spaima În glas, fiindcă se grăbi spre poartă, prin grădină, și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îl anunț. Am intrat În vestibul și am așteptat. Odinioară, m-aș fi dus direct În camera prietenului meu, Însă de mult nu mai veneam În casa aceea, care mă percepea din nou ca pe un străin. Cecilia dispăru pe coridor, Învăluită În aura de lumină, lăsîndu-mă pe Întuneric. Mi se păru că aud glasul lui Tomás În depărtare, iar apoi niște pași care se apropiau. Am improvizat un pretext cu care să-mi justific vizita neașteptată În fața prietenului. Silueta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
clădire aflată la două străzi mai Încolo. Era un imobil nou, Încă fără chiriași. Au urcat pînă la apartamentul principal. Don Ricardo a deschis ușa și i-a făcut loc să intre. Sophie a pătruns În apartament, un labirint de coridoare și galerii, de pereți goi și tavane invizibile. Nu existau mobile, nici tablouri, nici lămpi, nici vreun obiect care să fi identificat acel spațiu ca fiind o locuință. Don Ricardo Aldaya a Închis ușa și cei doi s-au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]