5,558 matches
-
păhăruțe). Un "an Ștefan Petică" te-ar aranja? După cum s-a comportat cu tine mare parte dintre universitarii ieșeni și după cum i-ai "pictat" pe cei mai mulți scoțându-le "intestinele" trăsăturilor din interior în afară, îmi vine să cred că în "cuibul" pomenit erai un fel de "ou de cuc" care se asemăna cu ceilalți numai prin... neasemănare. Modul în care "ai procedat cu ei" demonstrează că tu folosești cuvintele ca să spui adevărul, nu să-l ascunzi, nu-i așa dom' profesor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Oricât ți-o fi... De bine sau greu Rămâi, rămâi Cu Dumnezeu! Primăvara 04.04.2003 Primăvară, tu mi-aduci În Suflet bucurie Un Cer senin. Și raze calzi de soare Susuri de izvoare Fluturi milioane Păsărele se Întorc La cuiburile lor Sub streșine de case Plugarul acolo-n câmp Fluieră o Doină Privighetoarea de sub nori Îi cântă-n armonie... Cărăbușii În flori de pom Mieiuții zburdă În câmpie Prin iarba verde Cu flori de toporaș Un coșuleț Cu ouă roșii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și surori În Domnul să-i facem loc În casa inimii noastre. Aceea-i locuința Lui Domnului Iisus. Știți ce a zis el? Că Fiul Lui Dumnezeu nu are unde să-și plece capul... vulpile au vizuini și păsările Cerului cuiburi, iar Domnul Iisus nu are unde să-și plece capul! Ce dureros este!... până la lacrimi. A Lui sunt toate, toate bogățiile pământului și noi suntem tot ai Lui. Și El e atât de sărac că nu are loc la noi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vorbind despre faptul că târgul Huși devenise loc de adunare, de odihnă și de pregătire a evenimentelor, B. P. Hasdeu menționează faptul că „acest orășel”, fusese întemeiat de husiții alungați din Boemia și din Ungaria. Ei și-au ales „un cuib” (Huși, n.a.), care să le amintească de patria pierdută. Impresionat de frumusețile acestor plaiuri, cărturarul le compara cu cele ale celebrei stațiuni cehe Karlsbad (Karlovy-Vary): „Dealurile și pădurile Hușului reproduc până acum imaginațiunii călătorului pitoreștele situri de lângă Carlsbad”. Deosebirea între
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Simionescu, vizitând orașul Huși în 1925, îl descria în cuvinte emoționante, în scurta călătorie de la Crasna la Huși, apoi a redat pitorescul acestei așezări. Trenul cu care călătorea geologul ieșean șerpuia printr-o vale largă, cu sate destul de dese, adevărate „cuiburi de gospodari”. Aproape de Huși, „mașinuța” (locomotiva, n.a.) urca din greu coasta unui deal, așa încât unii călători, plictisiți de stat în vagoane, coborau pe lângă tren, culegeau flori din mers, apoi urcau din nou. „Răsuflând pe nări șuerătoare de aburi, împroșcând un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ale Hușilor”, cu mulțimea de case mici, „înconjurate ca de un brâu de flori, de colanul nesfârșit al viilor”. Fascinat de „orașul liniștit”, „curat și binișor întreținut”, el descrie aceste locuri pitorești, pe care le privea cu optimism: „Și acest cuib drăguț de frumuseți naturale e menit să fie în viitor un loc de adevărată vilegiatură, dacă edilii Hușilor vor înțelege acest important dar natural pe care îl are orașul lor, față de celelalte orașe de șes ale Moldovei. Sus la Dobrina
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
voi avea grijă pentru binele tuturor să trimit un preot să slujească. Dar fără un subsidiu acesta nu poate trăi: trebuie să aibă haine, trebuie să țină un cal și un servitor, având a umbla prin munți și locuri pustii, cuiburi de tătari și tâlhari... etc. Las acestea la bunătatea și caritatea Sf. Congregații”. Într-un Raport către cardinalul Congregației (10 iulie 1682, Bacău), misionarul Vitto Piluzzio, care se afla din nou în trecere prin Huși, constata starea precară a bisericilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
redusă la trecerea peste granița... cea nouă, în amintirea funcțiunii de duhovnic al regelui Carol. [Tot astfel, la școala evanghelică din București s-au găsit arme, munițiuni și uniforme germane.]( Ediția I, 1937, p. 403. ) Zburăm pe lângă Dârste, unde era cuibul lui Beldiman, de tristă memorie, și ajungem la Brașov, unde cu greu am găsit o masă la restaurant, dar unde pentru prima oară vedeam fâlfâind steagurile românești și cele transilvane. Constatam prozaic că ni s-a micșorat cheltuiala pe jumătate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Pascu, membru la Curtea de Casație (procurorul care instruise, la porunca regelui Carol II, pe toți legionarii și cei suspecți), Victor Iamandi, Păcuraru [...](Cuvânt indescifrabil.), Moruzov, M. Ștefănescu, maior Popescu, Ralet etc., procurori, plutonieri, jan darmi. Alți legionari, șefi de cuib, dezgropau osemintele lui Codreanu și ale celor 13 omorâți în Jilava în primăvara 1939 sub Armand Călinescu. De acolo au trecut la pușcărie și, împreună cu păzitorii, intrară în fiecare celulă cu revolvere, lopeți, topoare, și măcelăriră pe cei 52 închiși
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Dudești este o ruină. D. Kiritzescu îmi spunea că devastarea era organizată cu unelte tehnice. Bande de legionari cu drapele mergeau în frunte cântând, urmați de pleava populației. Tot ce găseau prin case, prin prăvălii era ridicat și cărat la cuiburi și case amice. La Abator au omorât pe măcelarii ovrei ca pe boi și i-au atârnat în șir, în locul vitelor. În fine, nu ne-am putut închipui ca o astfel de nebunie sângeroasă să cuprindă pe români. Dar ceea ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Fiind foarte șubred, podul de flori de peste Prut s-a dărâmat și l-a luat apa. * În vreme ce unii fac valuri, alții se lasă duși de val. * În clasa întâi se intră cu cei șapte ani de acasă. * Casa părintească este cuibul din care ți-ai luat zborul, dar și un motiv de întoarcere. * Unii impun statui altora; alții dărâmă propriile statui. * Dacă ești cetățeanul unei țări, de ce refuzi să-i vorbești limba? * Libertatea nemăsurată de legi dă în anarhie. * Cine te
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Zăpada este apă înghețată; apa este zăpadă dezghețată. * Prostia naște orgolii, orgoliile sporesc prostia. * Înțelepciunea nu are vârstă. * Recunoașterea greșelii nu este un motiv de mândrie, ci un gest de demnitate. * Faptele bune nu au nevoie de răsplată. * Patria este cuibul în care înveți zborul cu aripi necăzătoare. * Poporul este oceanul în care nu te îneci. * Nu tot ce zboară e pasăre și nu tot ce înoată e pește. * Peștele fără cap se împute de la coadă. * Atmosfera se încălzește pentru că omul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ta, te arunci cu parapanta. * În România, mortul este întotdeauna de vină. * Bătaia este interzisă în școli, dar numai profesorilor, nu și elevilor. * La cele două capete ale relației faliment-lichidare-privatizare se află corupția și hoția. * Pentru barza chioară, Dumnezeu face cuib, iar omul i-l distruge. * La noi nu se mai face nici un fel de cercetare, nici chiar juridică. * Geografic, jaful în România este direct proporțional cu bogățiile zonelor respective. * Noi nu dorim nimic din ce nu este al nostru; dar
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ce înalt și ce adânc e visul, Dar cât de neatins și iluzoriu! Când oamenii se-apropie de mine, Îi suspectez și mă separ de ei. Nimic mai trist decât un zâmbet care Repovestește o-ntâmplare tristă. Mă simt un cuib uitat de rândunele Sub streașină de casă părăsită. În atâtea nopți am tot cercetat cerul, Dar nu am descoperit încă propria stea. Văzând că nicăieri nu sunt, Am încetat să mă mai caut. Uneori îmi părăsesc trupul, Mai ales noaptea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
fost impresiunea mea din cele auzite de la părinți, din cele simțite și văzute de mine însumi în Fălticeni în timpul copilăriei mele și acea stare de dulce liniște ce învăluia odinioară orașul, parcă o simt și astăzi când mă duc în cuibul meu natal. Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele întăi licăriri ale vieței mele, deși mai toți cunoscuții și prietenii mei din tinereță sunt morți încât numai întâlnesc acolo decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-și împlini pedeapsa. Făcui deci cum putui, pentru a-mi aranja un trai mai puțin nesuferit. La dejun și la masă stam cu Ménéstrier și soția lui, și în societatea lor, mărturisesc că uitam întrucâtva că mă găsesc într-un cuib atât de odios. Ambii erau veseli și simpatici, dar mai cu samă el era un tip de vieux troupier français37, cum rar să mai văd astăzi, om de o vervă nesecată și un povestitor minunat. Purta un costum semi-milităresc; avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri, râuri, lanuri, sate, toate mi se-nfățișează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
perspectivă de a dobândi o soacră îmi era deschisă pretutindene. Însă gândul însuratului nu-și făcuse încă drum în inima mea. Nu-mi sosise ceasul. Aveam un apartament închiriat la al doilea rând71 în casele răposatului Iancu Anastasiu, un adevărat cuib de holtei, unde se adunau toți tinerii din oraș și din împrejurimi, și mărturisesc că a trebuit să am o adevărată putere de voință sau mai bine zis un dezgust înnăscut contra jocului de cărți, ca să nu mă molipsesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde am opus ceva la inimă, cum zice românul, și ne-am odihnit puțin, pentru că tot în acea zi era să ne supunem la o mai mare osteneală, urcarea la cetate, care ni se înfățoșa de pe creasta munților ca un cuib de vulturi. De mic copil ruinele acelei cetăți îmi fermecau privirile și mă făceau să visez, și abia atunci am avut prilejul fericit să-mi satisfac dorul de a le vedea de aproape. Am plecat spre cetate pe jos, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trecutului, că atâta amar de lume s-a prăbușit sub dânsele, că iarăși atâta amar de lume le-a privit și le privește de veacuri stăpânind șesul și munții din înălțimea nourilor, fără a-și spune cuvântul. Maiestatea acestui străvechi cuib de viteji, tăcerea misterioasă ce îl învăluia, legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților spre vârfuri, totuși stăteam nemișcați acolo, duși pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întocmitori de sisteme, regeneratori ai omenirei, voi zice că în zadar caută ei să smulgă din inima omului cea mai firească simțire suptă odată cu laptele mumei. Când rândunica nu se va mai întoarce la locul unde și-a măistrit primul cuib, când vietățile codrului, oricât ar pribegi, nu se vor mai întoarce la culcușul lor statornic, atunci și sufletul omului nu se va întoarce spre locul natal. Și ce-am pribegit eu?... Nimica toată... Nici macar trei luni, și totuși cu câtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mijloacele folosite pentru conservarea monoculturii au evoluat ele Însele, sensul fiind transferul pe spinarea tehnologiei a efortului, dar și pe seama naturii a efectelor. Câteva exemple: inițial, omul a eliminat speciile nedorite prin mijloace mecanice, dar nu mecanizate: plivit, prășit, culegerea cuiburilor de insecte, ori chiar mijloace ce țin de magie. La aceste activități, cu un volum mare de muncă, era necesară participarea Întregii comunități ce beneficia de recolta așteptată. Mecanizarea și chimizarea a exclus o parte din oameni de la acea muncă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
incert. Iașii sunt, de câțiva ani, asaltați de veverițe, negre la extrema tătărășeană, roșii la aceea a Copoului, care nu se rușinează să traverseze chiar bulevardul ori, cățărate pe vreun gard, să ronțăie ceva; ba chiar să se Înfrupte din cuiburile vrăbiilor; ca ’n pădure. Mai pe urmă, au apărut chiar fazanii. Despre ciori și câini vagabonzi, ce să mai spun? Sunt peste tot. Iar despre plante și atacul lor vorbesc de obicei. Toată această Viață nu așteaptă decât absența omului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la trecerea veniturilor din taxe în mîini particulare, în loc ca acestea să fie folosite în vederea întăririi puterii țării. Problema militară majoră era corpul ienicerilor, fosta bază a puterii otomane. Așa cum am văzut, împrăștiați în tot imperiul, membrii acestuia deveniseră un cuib de dezordini și de intrigi politice. Ei constituiau cel mai eficient organizat și mai bine înarmat grup de la Constantinopol și din orașele din provincii, dar nu manifestau o forță suficient de mare pentru învingerea armatelor invadatoare. Avînd legături strînse cu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dar schimbarea de putere din Croația a rămas permanentă. Încercarea lui Joseph al II-lea de a face din limba germană limba administrației a avut o importanță deosebită pentru regatul maghiar. Întreaga problemă a limbii administrației avea să devină un cuib de viespi în secolul următor. Atît croații cît și ungurii s-au opus introducerii limbii germane, dar ulterior interesele lor au devenit diferite. Odată cu ridicarea acestei chestiuni, reprezentanții unguri au pretins ca în regat să fie folosită limba lor. Soluția
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]