5,380 matches
-
stil, mă tulbură extrem de tare, aproape că m-a îmbolnăvit. Pe măsură ce avansam în lectură simțeam cum sunt traversat de toate stările posibile : indignare, revoltă, prostrație, incredulitate... La un moment dat, ajuns la pagina unde Domnișoara ri povestea cum trăgeam noi „cuibul” la sorți, am început să rîd în hohote, dezarmat și oripilat. în cele șase sau șapte ore cît i-am citit cartea, fără să mă întrerup o secundă, am simțit cum rînd pe rînd îmi venea să o strîng pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Iar expeditorul este un anume Guy Courtois. Pot să citesc ce-i scrie Guy domnișoarei matilde ? 68. Casa monteoru părea abandonată, condamnată, un fel de loc bîntuit de stafii în plin centru al Bucureștiului. scriitorii care își avuseseră acolo un cuib cald și confortabil timp de peste 60 de ani fuseseră obligați să-și facă valizele (la figurat) și să plece. Presa bucureșteană încă mai scria, dar destul de anemic, despre lungul și agonizantul proces dintre Uniunea scriitorilor și urmașii familiei monteoru, cea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pedepse. Descurce-se fiecare cum poate cu păcatele lui. Nu-i bine ca oamenii cinstiți să devină călăii celorlalți. Comandorul mai avea de trăit doar câteva luni; la ce să i le mai amărăști, denunțându-l și stârnind În zadar cuibul de viespi al avocaților, judecătorilor și comisarilor? Pujato, 4 august 1942. Victima lui Limardo În amintirea lui Franz Kafka I Don Isidro Parodi, deținutul din celula 273, și-a primit vizitatorul oarecum scârbit: „Alt gagiu care vine să mă sâcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
canin Îl lăsase rece) Înșira nesfârșiți arșini de povestioare evreiești. Pe Madame Hsin a Îndurerat-o diferendul Într-atât, Încât mi-a interzis fățiș să-i mai calc vreodată pragul casei. Povestea vorbei: cerșetorul izgonit din cotețul câinelui Își face cuib În castelele memoriei; pentru a-mi alina singurătatea, am făcut un pelerinaj la ruinele din strada Deán Funes. Dincolo de salcie, soarele cobora pe cerul amurgului, la fel ca În silitoarea mea copilărie; Fang She m-a primit resemnat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceea ce-l privește pe vânzătorul de bilete, servitorul, el a mirosit ce urma și, ca să nu stârnească viesparul, s-a retras Înainte de vreme, salvând Într-o valijoară de fibră banii Încasați. Drumul mi-era clar: să caut o vizuină, un cuib, un refugiu greu de localizat, unde să stau la umbră pe când practicienii de buzunar de la spitalul Durand aveau să externeze rănitul. La stăruințele unui bucătar negru, m-am instalat la Noul Imparțial, un hotel aflat la un cvartal și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de operetă, un limbaj cu elemente argotice clare, detectabile În orice dicționar de gen, dar mai ales argotizant, adeseori efuziv și tumultuos, În cea mai mare parte inventat chiar de ei, vehicul care străbate, plin de haz, umor și fantezie, cuibul cu vipere al lumii interlope, fiind adevărata cutie de rezonanță a binecunoscutelor jocuri literare borgesiene. Ne-am Întrebat, deci, ce a vrut Borges să spună când a recunoscut În fața lui Sorrentino că, „În general, noi scriitorii, când vrem să scriem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu era, printre ei, nici măcar un simpatizant al "mișcării". În anii trecuți "mișcarea" pătrunsese totuși în școli, însă Carol al Il-lea înființase "străjeria" și reprimase fără cruțare cadrele didactice sau elevii care citind Pentru legionari și Cărticica șefului de cuib, interzise, se simțiseră tentați să adere. Erau eliminați din toate școlile. Le citisem eu însumi, dar mult mai înainte citisem Discurs asupra metodei... de Descartes și Dialogurile lui Platon. Mi-ar fi plăcut și mie să pun întrebări și să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ai noștri s-au jertfit și am învins. Nicadorii, Decemvirii, Moța, Marin... Da, știam: Moța, arhanghel și munte, Marin ca o flacără mare! Muriseră amândoi în războiul civil din Spania. Se cânta acest cântec și pe la noi prin pădure, unde cuibul de legionari din sat își ținea ședințele și făceau și instrucție... - Niciodată, zic, omul nu va înceta să pună întrebări. - Nu mai spune! Ce fel de întrebări? Întrebări se prefac că ne pun și dușmanii. În realitate vor să răspândească
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eu!? Sau ești nebună?!" Stâlpii aceia însă în jurul cărora mă jucasem atâția ani cu sculpturile lor romboidale, de ce nu-i dresese, de ce nu făcuse alții noi? Gândul, sufletul lui fusese acolo când îi făcuse, era casa lui, cu femeia lui, cuibul pe care se gândise sî-l facă frumos, și în incrustațiile acelor stâlpi simțeam o viață statornică și eternă. Se zdruncinase ceva? Ce se întîmplase? Și atunci, în tren, mi-am auzit gândul șoptindu-mi: "scrie și caută să afli ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o bucată de piele/ colcăind de viermi și de tot felul de tatuaje“. O poezie a graniței, de cea mai bună calitate, scrie acum Nichita Danilov, o graniță a existenței, o vamă (un frumos poem despre păsările care își fac cuib în vamă se găsește tot în acest volum!) permeabilă, prin care sufletele intră și ies. Oamenii sunt reductibili la cifre, dar din cifre se pot naște iarăși oameni. Lumile „posibile și imposibile“ izvorăsc „la simpla prezență/ ba chiar și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
panică Fran, nu cumva s-o faci. Știi, nu e sigură că o să păstreze sarcina. Aha, repetă în mod exasperant Jack. Localul în care o duse și în care se putea bea la ore târzii nu era nici pe departe cuibul de desfrâu la care se aștepta ea. Nici urmă de jocuri de noroc, whisky și femei pierdute. The Feathers era un mic pub de pe una din străduțele lăturalnice din Woodbury, care se putea lăuda cu doar două bărulețe, fiecare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de loc? întrebă Lepădatu. Prescurie se întoarse spre el. — Nu știu, răspunse. Nimeni nu știe de unde-i... Altfel, când a venit știm cu toții... Iaca, toți își aduc aminte... Într-o vară, la o gireadă veche de paie, și-a făcut cuib un om... Noi am aflat îndată și l-am primit sara la focul nostru și l-am hrănit. Ne-a spus că vine de departe - și-l caută calarașii. Acu de unde venea, Dumnezeu știe... Poate a scăpat de undeva... de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și o cronțăia. Eu mă uitam și l-am lăsat. Dar îl suduiam în gândul meu. Ce rău i-a făcut lui o veveriță? — Nu i-a făcut nici un rău, Onule; dar veverița de ce mâncă ouăle și puii de prin cuiburi? Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lângă un cocioc, ca să răsufle. A stat acolo neclintită. Îi venea amețeală. S-a rezemat cu fruntea de un cuibar de gâscă sălbatică. Poate ar fi slăbit acolo în leșin, dacă n-o ciugulea cloșca de obraz. A luat din cuib un ou care i s-a părut proaspăt și l-a sorbit. A așteptat să audă cum se duc bărbații, bătând în apă cu lopețile. S-a tras de lângă acel cocioc la altul; a ajuns la o plăvaie și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
impus găștii sale ca în regiunea de care răspundeam eu să nu se comită nici o tâlhărie și nici un jaf din respect pentru mine, ca să nu-mi dea bătaie de cap, precum dihorul care nu mănâncă păsări din zona unde are cuibul doar de prin vecini. Într-una din zile Șerban a venit la mine în audiență cu rugămintea de a-i da o învoire pentru două zile fratelui său care se află la arestul miliției pentru furt și pentru a merge
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
zile Șerban a venit la mine în audiență cu rugămintea de a-i da o învoire pentru două zile fratelui său care se află la arestul miliției pentru furt și pentru a merge la Făurei la o nuntă(acolo fiind cuibul țiganilor). I-am răspuns că nu se poate întrucât se află sub puterea unui mandat de arestare și nu se poate concilia nimic, așa că e inutil să mai inșiste, dar el nu înceta să-mi povestească că a avut învoire
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fie implicat în activități, altfel, conștiința nu îi dă pace. Se irosește. El trebuie să profite de orice situație pentru a se perfecționa, pentru a se dezvolta, comunitatea este astfel construită încât trântorii, chiar în concediu, sunt imediat expulzați din cuib. De către ei înșiși, de fapt. Așa că iată-ne muncind silitor la planuri defalcate pe ore, zi de zi, pentru grupuri de japonezi venite cu ghid, cu autocarele, să-și petreacă vacanța pe insula Oshima instruindu-se, alergând de la o acțiune
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gripat și să mai stau acasă, luând-o din scurt, nu-i vreme de lenevit! trebuie să reluăm plimbările! încât, mai în glumă, mai în serios, mai mult de frică, se făcea bine. Cum ieșea pe balconul-terasă, unde-și făcuseră cuib doi guguștiuci, și se pornea să-i imite de răsuna apartamentul, încât i-ar fi fost imposibil să nu-i spună din acel moment doar așa. Dar toate astea s-au adunat astfel târziu, doar după un timp el și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
arțarului din curte trece treptat de la un gard la cel din partea opusă ori cum se strâng furnicile în mușuroi și probabil își vorbesc între ele, în vreme ce cară frunze, ori cresc puii pe care îi văzuse cu ochii săi mici în cuibul de sub streașină și care acum semănau cu pasărea cu pene cenușii ce la început le tot aducea nu știu ce în cioc, ori altele. Toate astea păreau că se întâmplă numai pentru că există o forță misterioasă, care nu voia să se arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-n buzunar Să ți-i dau cu drag în dar! Tu n-ai casă-n țări străine Nici aici când ești la mine, Cânți într-una și nu-ți pasă, Oare când ai să-ți faci casă? Fă-ți cucule cuib în fag Să știu că nu ești pribeag, Și să-ți faci și un umbriș Să nu mai stai pe furiș. Nu vreau singur să te știu Când codrul este pustiu, Fă-ți o casă călduroasă Ca să treci iarna geroasă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
primăvară, iepuri sportivi cu urechi lungi care alergau în elipse, câte unul, unul după altul, 3, 4, să fie 9, 9!!! Fazani apoi, crengile copacilor filigranate, negre în orizont, și cerul începe să se colorize în fâșii bleu și roz, cuiburile de ciori pentru care mergeam special pe dreapta la dus și pe stânga la întors, gările de cărămidă roșie, părăsite și cu cărămizi atât de noi, când umblam după casă de fiecare dată ziceam să mă fi mutat acolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
față țopăind umiliți, dar ei nu știu, apoi un fel de hârciogi mici, șobolani mai lungi care parcă aveau șenile pe burtă, atenția tuturor la trecerea trenului și mai ales zbaterea în laț care îi sugruma când trenul, ciorile în cuiburi mari cu mult negru aglomerat în crengile rarefiate, iar ploaia îmi dădea mereu satisfacție, ploua cu șiroaie groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră, când m-am dus special să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
zboare în jurul casei și aerul proaspăt, curat îi dadea puteri de nebănuit. Nu mai putea sta în casă dar nici pe motanul care o ajutase atunci când avea mai mare nevoie nu voia să-l părăsească. Așa că a căutat săși facă cuib la ștreașina casei putând fi astfel aproape și de motan dar și alături de vrăbiuțe. De atunci vrabiuța ciripește pe la fareastră căutând să mulțumească pentru ajutor. VEVERIȚA ȘCOLĂRIȚA Marta este o veveriță veselă și tare jucăușă. Îi place tare mult să
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
din pădure. Rușii sunt aici și se comportă ca și cum n-ar mai avea de gând să plece vreodată. Cum ai putea să-i scoți fără să le dai ceva? Pe de altă parte, dincolo de Prut sunt tot felul de bandiți, cuiburi turco-tătare care nu se sfiesc să intre prin orașe. Ajung până și în Odessa, am auzit. Dacă voi deveni fericitul domn al Moldovei, nu prea știu cum le-aș putea veni eu singur de hac. Dacă, însă, acea parte anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poate chiar de prietenia țarului, iar, pe de altă parte, aș scăpa definitiv de grija acelor bande. Rușii abia așteaptă să le vină de hac. Dacă acea parte din Moldova le-ar reveni lor, într-o săptămână ar spulbera toate cuiburile de tâlhari. Prințul tăcea. N-aș vrea să fiu greșit înțeles. Și eu vă împărtășesc ideea că o pace semnată acum ar fi în beneficiul ambelor părți. Și eu mă zbat să găsesc o soluție. Numai că agenții francezi lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]