6,333 matches
-
efortul concentrat de a se purta normal. Credea că acest lucru va înceta odată cu apropierea de patruzeci de ani, că nu va mai fi un magnet pentru bărbați. Dar fenomenul a continuat chiar și după ce a început să se îmbrace cuminte. Încă mai era înaltă, avea un metru șaptezeci și cinci, iar chipul ei își păstrase foarte bine trăsăturile. Părul îi era în continuare des, de un șaten închis, iar când îl lăsa desfăcut, era destul de lung ca să-i cadă pe umeri. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
i-am obținut, de fapt. — Doar că știm cu toții ce înseamnă colecționar particular, nu? Haide, Henry. Toată lumea e în căutare de obiecte știi tu de unde. E sărutul morții. Nu ne putem atinge de așa ceva. —Tu ce ai face? — Aș sta cuminte, dragul meu. În cele din urmă, marfa asta va fi foarte căutată. E prea valoroasă ca să fie risipită. Dar momentul nu e acum. Henry a vorbit cu Jaafar al-Naasri în seara aia doar după ce și-a făcut curaj cu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în Uri sau nu. Avusese încredere în el - și nu se înșelase. Așa că făcu ce îi spusese Uri, strigând cu voce tare mesajul lui, cuvânt cu cuvânt. —Asta-i vrăjeală și o știi bine, Costello, veni răspunsul. Acum fii fetiță cuminte și dă-ne tăblița. Altfel s-ar putea ca băieții mei să vrea să termine ce au început. Să nu crezi că nu le-a plăcut să inspecteze trupușorul tău curat pe toate părțile. Dar trebuie să-ți spun, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Reilly și trase un gât direct din sticlă. Agentul Mancuso puse să fiarbă laptele, învârtindu-se în jurul plitei ca unul priceput în treburile casnice. — Uneori mă apucă și pe mine amaru’. Viața-i grea. Am muncit din greu. Am fost cuminte. — Trebe să privești la părțile bune a’ vieții, spuse Mancuso. — Cred că ai dreptate. Unii o duc mai rău decât mine, mi-nchipui. Ca biata vară-mea, o femeie minunată. Mergea la biserică-n fiecare zi lăsată de Dumnezeu. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va înțelege gravitatea greșelii tale. Dacă este tipul de preot cu care sunt eu de acord, pedeapsa va fi neîndoielnic severă. Totuși, am învățat să nu mă aștept la mare lucru de la preoții din ziua de azi. Am să fiu cuminte, Ignatius. Ai să vezi. — Bine, liniștește-te. Găsesc eu un loc unde să mă angajez, deși nu înseamnă că va fi ceea ce tu numești o slujbă bună. S-ar putea să am o anumită perspicacitate de care să se folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
picioarele îndoite dedesubt, ca niște clești de luat gheață, gata să ridice scaunul și să plece cu el sub ochii bătrâni ai domnului Watson. Să am și eu, bre, o calificare, n-aș mai șterge podelele unei curve bătrâne. Fii cuminte, răspunse vag domnul Watson. Poartă-te frumos cu doamna. — Cuum? Aău! Nu-nțe’gi nimic, omule. Slujba mea-i să lucrez c-o pasăre. Cum ți-ar place să lucrezi c-o pasăre? Jones suflă niște fum peste bar. Adică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fum peste bar. Adică, nu-mi pare rău că fata aia are o șansă. Lucrează pen’ mama Lee de atâta vreme. Nu-i strică o pauză. Da’ pun pariu că pasărea aia câștigă mai mult bănet ca mine. Aău! — Fii cuminte, Jones. — Ăău! Da’ știu că ți-s spălați creierii, spuse Jones. Tu n-ai pe nime’ să vie să-ți frece podelele. Cum așa? Spune-mi cum? — Nu te băga-n bucluc! Hei! Vorbești ca mama Lee. Păcat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce drăguț ești, ce-ai zice să-mi freci podelele și să-mi spoiești pereții? Ești așa de treabă, ce zici să-mi cureți closetu’ și să-mi lustruiești pantofii?“ Și tu ai zice: „Da, doamna, da, doamna. S’t cuminte.“ Și ți-ai rupe fundu’ căzân’ cân’ ștergi prafu’ de p-o lustră și cân’ altă curvă de pretenă de-a ei vine să vadă prețurile și Lee-ncepe să-ț’ arunce niște mărunțiș la picioare, îți zice: „Uite ce, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Unde? — La Levy Pants. A venit la noi în fabrică albu’ ăla mare să ne spună s-aruncăm o bomb-atomică pe companie. — Aș zice că voi, oameni buni, nu vreți numa’ sabotaj, spuse Jones. Aduce mai mult a răzbel. — Fii cuminte, fii respectos, spuse domnul Watson străinului. Omul chicoti până ce ochii i se umplură cu lacrimi și spuse: — Albu’ ăla zice că se roagă pentru mulatrii și șobolanii din toată lumea. — Șobolani? Ăău! V-ați ales acolo cu unu’ care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nervii mei s-au dus dracului. — Uită-te la Ignatius, îi strigă doamna Reilly. Nu-i așa că-i groaznic? Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se reflectau luminile străzii. — Ignatius, fii băiat cuminte și vino aici, îl rugă doamna Reilly. — Deja mă doare capu’ de la fluieratu’ afurisitului de poștaș, se plânse domnișoara Annie. Am să sun la poliție peste un minut, amenință ea. — Ignatius, mai strigă o dată doamna Reilly, dar era prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
uită în jur, se uită la drum, apoi la terenul stațiunii. Dar Dolly avea dreptate. Trebuiau doar să traverseze repede grădina. Se întoarse spre copil. — Ascultă, zise el. Uite cum e treaba. O să facem o plimbare. Iar tu o să stai cuminte. Și atunci, totul o să fie bine. Ce-aveți de gând să-mi faceți? întrebă Jamie. — Nimic. Doar o să-ți luăm puțin sânge. — Sunt ace acolo? — Doar unul mic, ca al doctorului, spuse Vasco și se întoarse spre Dolly. Sună-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Cevriye s-a tras Înspăimântată Înapoi, Feride a tușit nervos În șervet, Banu a Înghițit cu greutate, iar Gülsüm s-a Încruntat. Numai Petite-Ma a rămas netulburată, cufundată Într-o lume mai bună și, terminându-și supa, a așteptat cuminte felul următor. — Și după aceea... și-a continuat Zeliha povestea, vocea aia misterioasă Îmi poruncește: Oooo Zeliha! Oooo tu păcătoasa familiei Kazanci, a acestei familii de oameni drepți! Lasă copilul acesta să trăiască! Tu n-ai de unde să știi Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi dorit. De fiecare dată cînd trebuia să depășesc un camion, vedeam vehiculele care veneau din față mult mai aproape decît erau În realitate, iar atunci o mică manevră executată cu o mînă de maestru mă făcea să mă Întorc cuminte În spatele camionului, chit că eram tratat de pasagerii mei cum le venea la gură. Vorbesc despre acest aspect la trecut, căci am renunțat pînă la urmă să mai conduc mașina În ziua În care am reușit să depășesc nu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la defilarea neîntreruptă de băieți și fete pe care nepoții săi Îi aduc vara În casa din Provența care a fost a lui. Dacă nu cumva urmașii lui au fost rugați ca, atîta timp cît a trăit el, să stea cuminți și să nu se afișeze cu prea mulți parteneri sexuali În fața acestui bunic inteligent, dar intolerant! Însă e greu să cunoști gîndirea sau să imaginezi reacția cuiva cînd el nu e de față ca să te aprobe sau să te ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lung-metraj), care făcea greșeala să șovăie Între două femei În timp ce punea În scenă o operă? Nu știam că de-a lungul anilor cazul meu se va agrava pînă ce voi ajunge să șovăi Între vreo zece femei În loc să mă limitez cuminte doar la două, ca În Marea ștrengăriță, un titlu la care Jacques Demy Îmi sugerase să renunț: „Ștrengărița, dacă ții neapărat, dar nu Marea ștrengăriță!“. Aș fi făcut mai bine dacă aș fi trăit precum În scenariile mele și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am venit neanunțat, dar eram Îngrijorat. Nu ai răspuns la telefon toată săptămâna. Ești cu cineva? Vreun client? Kitty Îi trânti ușa În nas, gândindu-se: „Doamne, oare poate fi mai odios de-atât?“. Deschide, te rog. Promit să fiu cuminte. Kitty deschise ușa. — Bine. Intră și fă-te comod. Sam era un bărbat voinic, de vreo patruzeci de ani; avea un Început de chelie și o privire ciudată, pierdută. Intră În holul Întunecat cu sticla de vin roșu Împachetată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vei da tu acum jocului meu genial, care-mi va aduce victoria, și pe tine te va învinge. Marta murmura, mulțumită, Am câștigat, era sigură că câștigase. Se duse spre câine, îl mângâie pe cap, îi spuse cu blândețe, Găsit cuminte, Găsit simpatic, tatăl ieșise în ușa olăriei ca să asiste la fericitul deznodământ, Foarte bine, acum e de văzut dacă va fi definitv, Bag mâna în foc că niciodată nu se va mai urca pe planșe, spuse Marta. Sunt puține cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar a jucat un rol important, bănuiesc, în reacția mea și revelația - o, cât sânge rău mi-a făcut! - că, în contrast cu răceala ce mi-o arăta mie, tata îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucându-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără să-l iau drept model pentru a face exact invers, iar întâmplarea a vrut ca datorită țârcovnicului să descopăr, odată cu gustul de a fi nelegiuit, o altă ciudățenie a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, pușlamaua, păcătosul care își îngăduia să vorbească în gura mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
impusă, prevenitoare, simțeam că situația mea devenea din ce în ce mai problematică și că nu puteam spera să plec foarte curând de-acolo. Nu mai vedeam nici o ieșire când mi-a trecut prin minte să încerc să mă prefac. Am devenit blajin, ascultător, cuminte, încât în primele zile doctorii și-au închipuit că am înnebunit de-a binelea. S-au uitat la mine și mai bănuitor, de parcă se temeau să nu-i mușc de gât în clipa următoare. Treptat, însă, s-au obișnuit, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
internațional. Răspunsul tatei m-a jignit de moarte. Până atunci, trăisem cu sentimentul că-l urâsem fiindcă nu mă lăsase să-l iubesc și că el însuși m-ar fi iubit, ca pe Dinu, dacă aș fi fost un băiat cuminte ca fratele meu. Viața îmi arăta brutal că mă amăgisem. În realitate, nici nu-i păsa de mine. M-am blestemat pentru slăbiciunea care mă împinsese să-i scriu și am renunțat cu totul să mă apăr. Mai mult, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am observat că figura lui semăna perfect cu cea a fratelui meu. Era exact chipul din fotografia de porțelan, acoperit de riduri. „Ce mă examinezi așa?” m-a întrebat, fiindcă nu-mi puteam deslipi privirea de el. Avea aceeași expresie cuminte și chiar același zâmbet, acum îmbătrânit și obosit. „Semeni cu cineva”, i-am zis. „Cu cine?” „Nu-l cunoști.” M-am grăbit să beau vinul care mai era în sticlă ca să putem pleca mai repede de-acolo, să scăpăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să fac cu ele nimic. Acela a fost unul dintre puținele momente când mi-a fost rușine. În rest, am rămas credincios păcatului meu originar. O, știu cum m-aș putea apăra: că toți suntem inculpați! Chiar și cei mai cuminți. Dacă nu ești învinovățit că ești nepăsător, ești, sigur, învinovățit că ești prea sensibil; dacă nu ești învinovățit că umbli cu capul în nori, te trezești învinovățit că ești prea lucid. De scăpat, nu scapi. A muri nevinovat înseamnă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Conservatoire. Nu aveam nevoie de un psihanalist, ci de o cămașă de forță. Sau de o somnoterapie. Sau de Lia. Să-mi ia ea capul În mâini, să mi-l strângă tare Între sân și subsuoară, șoptindu-mi să fiu cuminte. Îl căutasem pe doctorul Wagner sau avenue Elisée Reclus? Pentru că, acum Îmi aminteam, numele acela Îl Întâlnisem În cursul lecturilor mele pentru Plan, era al cuiva din secolul trecut care scrisese nu știu ce carte despre pământ, despre subsol, despre vulcani, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mea Filosofală. Dar pietrele supraviețuiesc singure. Poate că acum Își trăiește Marea lui Ocazie. A găsit o minge, o furnică, un fir de iarbă, și În ele vede În abis paradisul. Și el o va ști prea târziu. O să fie cuminte, ei, lasă, să-și petreacă așa, de unul singur, ziua. Rahat. Și totuși doare. Răbdare, de cum am să mor, am să uit. E noapte deplin, am plecat de la Paris azi-dimineață, am lăsat prea multe urme. Au avut timp să ghicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]