7,752 matches
-
legate de administrarea casei. In capătul opus străzii, din hol ajungi într-o mică grădină cu câțiva pomi și viță de vie și două mese cu scaune. Ce frumos este să admiri asfințitul soarelui de aici, să vezi dealurile în depărtare scăldate în lumina roșietică a serii! Si câtă liniște, după zgomotosul Toulouse! După ce-mi revin din oboseala zilei caniculare, ies prin localitate și-l întâlnesc din nou pe proprietar împreună cu băiatul lor, Luca, la fel de frumos ca și părinții lui
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
când se ascunde după nori, când te mângâie cu razele lui călduțe, o căldură calmă, plăcută, pe care o simt pe față, mângâind-mă și o asemăn cu mângâierile mamei când eram copil. Apropiindu-mă de oraș, de pe deal, din depărtare încă zăresc orașul, dar înainte de el ajung la Huarte, unde mă opresc la un bar pentru o cafea. Imi continui apoi drumul și pas cu pas, cu hotărâre și o bucurie interioară care cred că se putea citi ușor pe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
foarte important îl are promovarea și menținerea unei imagini pozitive a sistemului îl are comunicarea intersistemică, sau cea cu mediul exterior în ansamblul său. Mediul exterior, în mod normal, va fi împărțit în diferite sisteme sau subsisteme, în funcție de apropierea sau depărtarea de propriul sistem. Prin apropiere se înțelege și distanța efectivă, dar și sfera de cointeresare a celorlalte sisteme. Fiecare sistem, în această idee, va fi preocupat de sistemele cele mai apropiate lui, sau de sistemele cu care se învecinează, fie
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
care ne sînt mai apropiate, sau pe care le simpatizăm mai mult, decît cu altele. Este o optică total falsă. Informațiile trebuie trimise la fel spre orice mediu de informare în masă, tratamentul acestora fiind același, indiferent de apropierea sau depărtarea acestora de propriul nostru sistem. Informarea trebuie să fie o acțiune bine gîndită și nu trebuie să aibă nimic de a face cu caracterul afectiv-emo-țional al unei legături. Un aspect, de asemenea foarte important, este le-gat de modalitatea de
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
A unei reguli care nu mai este universală, ci va fi dependentă de moment, de oportunitate. De Kairos în tragica lui finitudine! Trebuie să fim atenți la o astfel de "deontologie". Desigur, ea nu proiectează energia diverșilor protagoniști către niște depărtări mai bune. Fie că sunt politice și/sau religioase. Dar condensează energia, individuală și colectivă, în clipa prezentă. Prin urmare, o intensifică. Este de ajuns să o conștientizăm pentru a face o astfel de intensitate extrem de eficientă. Într-adevăr, în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acela al comunității. "Mori și transformă-te", așa cum indică Goethe. Formulă ce poartă marca lucidității și a modestiei, prin aceea că relativizează individul, îl pune în relație cu cele și cu cei din trecut, cu cele și cu cei din depărtare, pe scurt, cu alteritatea din care este plămădit și care asigură în același timp, în durata lungă, rezistența spațiului și, în imediat, un surplus de ființă pentru persoana plurală care este fiecare. Pentru a spune asta în termenii lui Jung106
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe micul vagabond, care nici acum nu dispăruse. Se oprise undeva foarte departe, aproape de ieșirea din pasaj, unde se vedea strada luminată de soare. Se oprise și Nestor nu putea desluși prea bine de bună seamă că îl observa din depărtare. Dar unde privea femeia-manechin? Avea ochi atât de vii încât Nestor așteptă câteva clipe să vadă dacă nu clipește. Unde privea? Nimic din lumea concretă din jur nu-i putea zugrăvi pe chip acea expresie de satisfacție senină. Cu siguranță
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu pușca la picior, Eugen avea ocazia să constate din nou, dar parcă mai acut decât altă dată, cât de lăbărțată stătea uniforma pe el; deși era locul unde ăsta era ultimul lucru care conta. Orașul se vedea undeva în depărtare, răspândind, sub razele soarelui, o lumină albă și ușor cețoasă deasupra orizontului, în timp ce în jurul lui creșteau nestingherite bălăriile înalte, nerușinate și atotstăpânitoare. Vântul care le clătina făcea să se audă în răstimpuri câte un șuier în timp ce le mângâia în trecere
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu pătrățele, sau pur și simplu neliniată, era singura deschisă aventurii zborului planat. PE VREMEA LOCOMOTIVELOR CU ABURI Pe vremea când trenurile treceau prin gara noastră trase de locomotive cu aburi, stadionul se afla în același loc, adică la o depărtare nu prea mare de gară. Doar că era mai dărăpănat și mai neîngrijit. Bulevardul, străjuit de castani, se întindea drept cât vedeai cu ochii, ducând în centru, la fel ca și în ziua de azi. Gara era mai sărăcăcioasă, animată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și plin de reproș, dar și de compătimire, compătimirea unui vagabond: Acuma du-te și ia-l și tu de ureche pe adevăratul vinovat! Dar nu mai era nimeni în jur s-audă. Horia Victor chicotea din nou, nerușinat, din depărtare, uitându-se zeflemitor îndărăt în timp ce fugea, dar acum era deja departe, alergase roată, întorcându-se pe strada I.C. Brătianu după ce primejdia trecuse, și aproape că ajunsese la următoarea intersecție, dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, unde începea rafinăria "Steaua Română
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când se auzea strigătul unui comandant care le cerea să aștepte momentul potrivit pentru atac... Legăturica cu pești abia se distingea, ca o pată întunecată în întunericul sălii, la piciorul lui Ducu. I se părea că o vede la o depărtare atât de mare, acolo într-o altă lume, în lumea subterană a rândurilor dintre scaune, în muțenia ei totală departe de tot ce se petrecea în film. Își amintea de ei cât fuseseră de iuți și de vii, toți acei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și în sală la fel... Deasupra întinderii înzăpezite se înălța un cer mohorât și totul era mohorât în jur. Urmau asaltul general asupra colinei, entuziasm și urale... Alte umbre s-au perindat apoi pe ecran, în prim-plan sau în depărtare. Gestul de sacrificiu al eroului îl fascina și îl revolta, dar în același timp îl scotea pe calea cea mai directă din lumea reală... Și-a coborât din nou privirea către bocceluța de la picioare și, într-un fel care i-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Șșșt! să n-audă ele din casă că o inimă bate nebunește, în chip neprevăzut, chiar sub fereastra lor, în spațiul îngust dintre gardul scund de merișor și zidul alb al casei, luminat ca de lună. Pe stradă, la o depărtare de câțiva pași, un felinar în vârful stâlpului risipea în cercuri concentrice întunericul nopții răcoroase și distante. Noroc că stâlpul nu era chiar în dreptul casei Onofrei. Avea toate șansele să nu fie descoperit. Umbra capului i se ițea, ezitantă, pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mei părinți?... Înțeleg acum și cred că ai fost și ai rămas nefericită fiindcă singură ți-ai dorit-o. Sau, mă rog, dacă nu ți-ai dorit să fii nefericită, nici fericită nu ți-ai dorit să fii. Vedeam în depărtare, de pe balcon, o fâșie din lacul Fundeni. Dar oricât de seducătoare ar fi fost întinderea apei, departe peste pâlcuri de copaci și pajiști verzi, privirea îmi era mereu atrasă de ceea ce se petrecea în clădirea neterminată, în capătul acela de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe cea de-a doua și închide ușița. DRAGOȘ ȘI SEXUL FRUMOS Delia Cu destul de mulți invitați, masa începuse în tihnă, în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Pe fereastră se vedeau acoperișuri până în depărtare. Cu toții se aplecaseră peste farfurii și începuseră să mănânce, dar parcă nu de mâncare le ardea în primul și-n primul rând, ci mai curând de conversație. Îndărătul lui Dragoș, pe neașteptate un clopoțel de sticlă clincăi subțirel și vesel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu fântână arteziană din dreptul Sfatului Popular, toți în paltoane mai degrabă negre. Gemenii unei gazele! râdea Cuzino. Păi gazela aleargă prea repede! Hai să-i mai tăiem din avânt. Ia uitați-vă cine trece! Era Antonia. Trecea grăbită, la depărtare destul de mare, puțin aplecată în față, strângând de frig la piept, cu ambele brațe, un caiet mare și gros. Da' știu că ține la caietul ăla ca la ochii din cap! Își păzește gemenii gazelei! Râdeau în dorul lelei, urmărind
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vizită alături de familie, de grupul de prieteni, sau de grupul de colegi de școală sau serviciu, precum și a tehnologiilor multimedia, care treptat s-au inserat în structura muzeului, realizînd o punte virtuală cu vizitatori aflați fie lîngă noi, fie la depărtare. Referitor la relația care se stabilește în cadrul grupurilor de vizitatori și a vizitatorilor veniți în mod individual, trei studii realizate în SUA (Hein, 1991; Hilke, 1988; McManus, 1987) au demonstrat importanța interacțiunii sociale în cadrul grupului, au identificat diferențe comportamentale între
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
valabilă, este implicită cunoașterea de către demiurg a imposibilității unirii a două elemente fără medietatea unui al treilea, este a priorică, în cea a lui Macrobius fabricator observă (vidit) în timpul operațiunii, nu deține cunoaștere absolută, implicarea lui în creație este minimă. Depărtarea de Platon în această privință este explicabilă doar prin încercarea lui Macrobius de a concilia doctrinele platoniciene cu cele neoplatoniciene asumate de autor: Plotin (IV, 3, 10) desemnează prin numele de Zeus în același timp cele două realități pe care
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
I, 21, 6 - constat enim nullam inter eas celerius ceteris tardiusve procede: sed cum sit omnibus idem modus meandi, tantam eis diversitatem temporis sola spatiorum diversitatis facit). Planetele au, așadar, o viteză lineară egală și o viteză angulară proporțională cu depărtarea lor, fapt care îi permite lui Macrobius să descopere ordinea planetelor (ordo) și să le aranjeze între Pământ și stelele fixe, luând drept criteriu durata revoluțiilor lor (I,21). În teoria platoniciană, viteza cerului fixelor servește drept punct de pornire
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ut cingulus ab I usque ad N de subiecto calore et superiore frigore temperetur, rursus ut zona quae est inter L et F accipiat de superiecto calore et subdito rigore temperiem). Cauza acestei dispuneri a zonelor climaterice este apropierea sau depărtarea Soarelui care încălzește sau îngheață în timpul cursei sale oblice. Macrobius insistă pe simetria perfectă a zonelor, bazată pe opoziții, consecință a poziției centrale a Pământului în Univers (II, 5, 22 eadem ratio nos non permittit ambigere, quin per illam quoque
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
excitato moventur sono, gravissimo autem hic lunaris atque infimus, quoniam spiritu ut in extremitate languescente iam volvitur, et propter angustias, quibus paenultimus orbis artatur, impetu lenior econvertitur). Macrobius susține că toate planetele se mișcă cu aceeași viteză și că doar depărtarea lor este cauza duratei mai scurte sau mai lungi a revoluțiilor lor (I, 21, 6), atunci muzica sferelor ar fi produsă de mișcarea diurnă a sferei celeste. Probabil Macrobius considera că viteza angulară este identică pentru toate astrele, iar viteza
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și cea aristotelică ( ) și adaugă calitățile planetelor Jupiter și Mercur (I, 12, 14). Macrobius conchide că moartea este, de fapt, această cădere a sufletului în corporal, această contaminare de material (I, 12, 16). În doctrina lui Macrobius, accentul cade pe depărtarea sufletului de starea de puritate absolută până la întrupare, existența terestră devine, astfel, o pedeapsă, o moarte temporară. Macrobius subliniază simetria celor două fenomene ascensiunea și descinderea sufletului, tratându-le ca pe două aspecte ale aceluiași proces (I, 9, 10). Reîntoarcerea
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
alta Pământul și cele 7 sfere planetare (astronomie, matematică, metafizică; funcție ordonatoare); 2.2.4. muzica sferelor (muzică, astronomie, metafizică, funcție generatoare, expresia raționalității lui); 2.2.5. generarea sufletelor multiple (metafizică, funcție ordonatoare) 2.2.6. descensus-ascensus, întoarcerea sau depărtarea de Sufletul Universal provoacă cele două fenomene (matematică, metafizică și etică: funcție pozitivă, unificatoare și negativă, distructivă); 2.2.7. relația suflet-trup (metafizică și etică: funcție generatoare și supraordonare). 3. Surse și originalitate în comentariile lui Macrobius 3.1. Din
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
urmă. Încet-încet, pe sub nasul lor au trecut douăsprezece tancuri. Ține minte, Trestie! Douăsprezece tancuri și două camioane cu trupeți! Am înțeles! Sublocotenentul s-a uitat la ceas. Era trecut de miezul nopții. Pe nesimțite, zgomotul coloanei s-a pierdut în depărtare, dar în scurtă vreme s-a auzit duduit de motoare de autovehicule ușoare... Aiestea-s mașini de comandament. Ia să vedem câte-s? Una, două, trei - a început numărătoarea sublocotenentul, când o scurtă pâlpâire a becului roșu al mașinii din față
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
comandantul grupului. Am așteptat să se lase seara. Parcă văd și acum înserarea aceea... Soarele roșu ca stacoju’ s-o scufundat într-o baltă de sânge. Am pornit spre sat cât mai ferit cu putință. Ne-am oprit la oarecare depărtare, pentru a asculta doar-doar om prinde vreun zvon. După o bucată de vreme ne am apropiat de prima casă. Știți cum se face o trebușoară ca asta. Între timp, și luna a urcat pe cer binișor. La primele case nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]