5,763 matches
-
numeroase dificultăți economice, mai ales după ce familia i-a devenit numeroasă, ajungând la zece copii. Erau zile când în jurul mesei de pranz la soții Moniuszko se adunau și 18 persoane, inclusiv doicile și servitorii. Începând din anul 1850 a devenit dirijorul teatrului municipal. În această calitate a dirijat, cu un cor de amatori, Requiemul lui Mozart , precum și oratorii de Haydn și Mendelssohn. A popularizat, între altele, și lucrări simfonice, ca de pildă, cele ale lui Beethoven și ale lui Gasparo Spontini
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
pe care l-a cunoscut personal laBerlin. În cei 18 ani de activitate la Vilnius Moniuszko a avut o contribuție însemnată la transformarea orașului într-un centru muzical. După succesul operei sale "Halka" în anul 1858 Moniuszko a fost numit dirijor al Operei (Teatrul Mare = Teatr Wielki) din Varșovia și și-a trăit tot restul anilor în acest oraș. Din anul 1864 a fost profesor de compoziție și instrumentație la Institutul de muzică din Varșovia , Printre elevii săi s-au numărat
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
(1 iunie 1881, Timișoara - 19 mai 1963 Van Nuys, California, SUA) a fost o cântăreață de operă, mai întâi contralto apoi soprană americană, de origine germană din Banat,(pe atunci în Austro-Ungaria). Tatăl ei, Ludwig Matzenauer, a fost dirijor, iar mama - cântăreață de operă. A studiat la Graz, Berlin și Munchen. A debutat în 1901 la Strassburg (Strasbourg) în 1901 în rolurile lui Puck și Fatima în opera "Oberon" de Weber. Și-a câștigat reputația la început pe scenele
Margarethe Matzenauer () [Corola-website/Science/309936_a_311265]
-
este un proiect muzical de jazz/etno electronic, lansat în 2005 de către dirijorul și compozitorul Marcel Ștefăneț prin intermediul MediaPro Music. Ștefăneț a selecționat instrumentiștii, a compus muzică și a coordonat întreg proiectul. Astfel, a început să ia forma albumul cu același nume, care include 14 piese. Marcel Ștefăneț, omul din spatele , este un cunoscut
Transbalkanica () [Corola-website/Science/309289_a_310618]
-
(n. 19 ianuarie 1930, Petrila, județul Hunedoara - d. 30 iunie 2015, București) a fost un muzician maghiar din România, dirijor, compozitor, instrumentist (violă) și profesor de dirijat orchestră. Cariera sa muzicală a fost strâns legată de Societatea Română de Radiodifuziune, unde și-a desfășurat activitatea din 1957. Începe studiile muzicale în orașul natal, Petrila. Studiază inițial vioara, cu Joseph Faubich
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]
-
Cluj, apoi, între 1951-1956, obține o bursă și urmează studii de perfecționare în Rusia, la Conservatorul de muzică „Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova. În 1957 a fost repartizat la orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, unde, nefiind liber nici un post de dirijor, a fost încadrat inițial pe post de instrumentist (violă). Din 1958 până la pensionare, în 1991, a avut o activitate neîntreruptă în radio, în calitate de dirijor și director artistic al "Orchestrei de studio Radio București", devenită, în 1990, "Orchestra de Cameră Radio
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]
-
1957 a fost repartizat la orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, unde, nefiind liber nici un post de dirijor, a fost încadrat inițial pe post de instrumentist (violă). Din 1958 până la pensionare, în 1991, a avut o activitate neîntreruptă în radio, în calitate de dirijor și director artistic al "Orchestrei de studio Radio București", devenită, în 1990, "Orchestra de Cameră Radio". În 1966 fondează formația de muzică veche "Musica Rediviva" din București, la pupitrul căreia evoluează în calitate de dirijor. A efectuat numeroase turnee în țară și
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]
-
avut o activitate neîntreruptă în radio, în calitate de dirijor și director artistic al "Orchestrei de studio Radio București", devenită, în 1990, "Orchestra de Cameră Radio". În 1966 fondează formația de muzică veche "Musica Rediviva" din București, la pupitrul căreia evoluează în calitate de dirijor. A efectuat numeroase turnee în țară și în străinătate (Polonia, Spania, Germania, Olanda, Elveția, U.R.S.S., Italia, Austria) cu aceste orchestre și a realizat nenumărate înregistrări. Repertoriul său cuprinde lucrări muzicale în stil renascentist, baroc, clasic, modern și contemporan, românești
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]
-
(n. 3 ianuarie 1977, București) este un dirijor român. Născut la București în 1977, a urmat cursurile Liceului Militar de Muzică "Iacob Mureșianu" din București, pe care le-a absolvit în anul 1995, ca șef de promoție. Este căsătorit cu Mihaela și are un copil, Alexandru (8 ani
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
la clasa profesorilor Ludovic Bács și Petru Andriesei, precum și cea de interpretare muzicală (tuba), la clasa conf. univ. Ion Popescu. S-a perfecționat apoi în cadrul Studiilor aprofundate - stilistica dirijorala cu Horia Andreescu și a urmat cursuri de măiestrie susținute de dirijorii Alain Paris și Adrian Sunshine. Preocupat permanent de îmbogățirea cunoștințelor muzicale, Tiberiu Soare a participat și la cursul de compoziție predat de Dan Dediu la aceeasi Universitate. Tânărul artist își desfășoară activitatea muzicală că dirijor din 1999, aparițiile sale în fața
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
cursuri de măiestrie susținute de dirijorii Alain Paris și Adrian Sunshine. Preocupat permanent de îmbogățirea cunoștințelor muzicale, Tiberiu Soare a participat și la cursul de compoziție predat de Dan Dediu la aceeasi Universitate. Tânărul artist își desfășoară activitatea muzicală că dirijor din 1999, aparițiile sale în fața publicului obținând, pe lângă aplauze, aprecierea unanimă a criticilor de specialitate și a colaboratorilor. A dirijat, de la începutul carierei, orchestrele Filarmonicilor și Operelor din Iași, Cluj, Târgu-Mureș, Brașov, Timișoara, Craiova, Satu Mare, Ploiești, Constantă, Bacău, Botoșani, Orchestră
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
la Universitatea Națională de Muzică din București - secțiile de muzică de cameră și opera. În 2004 Tiberiu Soare a semnat conducerea muzicală a premierei românești a operei Münchausen de Dan Dediu, la pupitrul ansamblului de muzică contemporană Profil, al cărui dirijor este de la înființarea acestuia, în 2002. Cu același ansamblu și-a făcut și debutul în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu” (ediția 2005), urmat de 2 CD-uri cu muzica contemporană românească. Între 2005 și 2013 a fost dirijor al Operei Naționale
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
Profil, al cărui dirijor este de la înființarea acestuia, în 2002. Cu același ansamblu și-a făcut și debutul în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu” (ediția 2005), urmat de 2 CD-uri cu muzica contemporană românească. Între 2005 și 2013 a fost dirijor al Operei Naționale București, unde a debutat cu baletul Spărgătorul de nuci de P.I. Ceaikovski. În aceeași calitate a semnat , printre altele, conducerea muzicală a tragediei lirice "Oedipe" de George Enescu în cadrul ediției din 2011 a Festivalului Internațional "George Enescu
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
baletul Spărgătorul de nuci de P.I. Ceaikovski. În aceeași calitate a semnat , printre altele, conducerea muzicală a tragediei lirice "Oedipe" de George Enescu în cadrul ediției din 2011 a Festivalului Internațional "George Enescu". Între 2012 și 2015 a deținut funcția de Dirijor Principal al Orchestrelor și Corurilor Radio România. Deși domeniul său predilect de activitate îl constituie interpretarea muzicii culte, tânărul dirijor s-a remarcat mai ales prin fervoarea cu care susține coexistența tuturor genurilor muzicale în universul cultural al oricărui meloman
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
de George Enescu în cadrul ediției din 2011 a Festivalului Internațional "George Enescu". Între 2012 și 2015 a deținut funcția de Dirijor Principal al Orchestrelor și Corurilor Radio România. Deși domeniul său predilect de activitate îl constituie interpretarea muzicii culte, tânărul dirijor s-a remarcat mai ales prin fervoarea cu care susține coexistența tuturor genurilor muzicale în universul cultural al oricărui meloman. El este de părere că granițele de ordin temporal și conceptual nu ar trebui să existe în muzică. Din ianuarie
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
pentru cea mai convingătoare prestație a unui tânăr interpret în urmă activității sale din stagiunea precedentă. Tot în 2006 fundația „Anonimul ” l-a desemnat ca reprezentant al domeniului muzical la secțunea tineri artiști pentru finala marilor premii Prometeus. În 2011 dirijorului i-a fost acordat Premiul Uniunii Artiștilor Interpreți din România în urmă realizării premierei spectacolului “Oedip” de George Enescu la pupitrul Operei Naționale București în cadrul Festivalului Internațional “George Enescu”, ediția 2011. În 2012, primește Premiul de Excelență din partea Fundației Calea Victoriei
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
și cultură”. "„Românce”" - Orchestră Națională Radio, Tiberiu Soare, Ruxandra Donose (2014) "George Enescu- Simfonia a II-a op. 17 în La" "major" - Orchestră Națională Radio, Tiberiu Soare (2013) ""„"O, ce veste minunată! - Colinde românești”" - Angela Gheorghiu, alături de Orchestră Națională Radio (dirijor Tiberiu Soare), Corul Național de Cameră Madrigal (dirijor Virgil Popescu) și Corul Accoustic (dirijor Daniel Jinga) (2013) "Schumann & Liszt" - Ophelie Gaillard, Delphine Bardin, Tiberiu Soare (2012) Interviuri
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
Ruxandra Donose (2014) "George Enescu- Simfonia a II-a op. 17 în La" "major" - Orchestră Națională Radio, Tiberiu Soare (2013) ""„"O, ce veste minunată! - Colinde românești”" - Angela Gheorghiu, alături de Orchestră Națională Radio (dirijor Tiberiu Soare), Corul Național de Cameră Madrigal (dirijor Virgil Popescu) și Corul Accoustic (dirijor Daniel Jinga) (2013) "Schumann & Liszt" - Ophelie Gaillard, Delphine Bardin, Tiberiu Soare (2012) Interviuri
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
a II-a op. 17 în La" "major" - Orchestră Națională Radio, Tiberiu Soare (2013) ""„"O, ce veste minunată! - Colinde românești”" - Angela Gheorghiu, alături de Orchestră Națională Radio (dirijor Tiberiu Soare), Corul Național de Cameră Madrigal (dirijor Virgil Popescu) și Corul Accoustic (dirijor Daniel Jinga) (2013) "Schumann & Liszt" - Ophelie Gaillard, Delphine Bardin, Tiberiu Soare (2012) Interviuri
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
implorând iertarea. Iubirea celor doi este mai puternică decât Rotbart. Blestemul se risipește la cele dintâi raze ale aurorei. Premiera a avut loc la "Balșoi Teatr" (Teatrul Mare) din Moscova pe 4 martie (20 februarie stil vechi) 1877, avândul ca dirijor pe Semen Riabov și în coregrafia lui Julius Reisinger. Din păcate, publicul epocii nu era obișnuit cu stilul "simfonic" al unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles bogăția partiturii. La aceasta s-a adăugat și coregrafia mediocră a lui
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
adăugat și coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce a făcut ca primele reprezentații să fie un real eșec. După moartea compozitorului, la cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa și Lev Ivanov au modificat coregrafia baletului, iar dirijorul teatrului Mariinsky, Riccardo Drigo, a adus mai multe modificări partiturii. În noua formă, baletul a avut premiera pe 15 ianuarie 1895. A fost un succes bine meritat. Deși au mai existat și alte versiuni, aceasta este reprezentată în mod curent
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
este cântată la diferite ocazii. Când a fost copil a învățat să cânte la câteva instrumente muzicale inclusiv vioară, violoncel și pian. În timpul studenției, la Marburg, a făcut și clase de armonizați și voce. Chiar în 1970 el a fost dirijor de cor de "Jugend-für-Christus" și membru de "Christussänger". În același timp a produs primul lui single - "Meinst du wirklich, es genügt?" În 1972 a produs primul lui album - "Da steh ich nun." Siebald a devenit cunoscut internațional prin performanțe lui
Manfred Siebald () [Corola-website/Science/309433_a_310762]
-
(n. 28 august 1894, Graz (Stiria), Austria, d. 14 august, 1981, Salzburg, Austria) a fost un dirijor austriac. Tatăl său era avocat, motiv pentru care și a studiat întâi dreptul, pe care l-a absolvit cu succes în 1919. Cu toate acestea, a abandonat această profesie și a început să studieze pianul și teoria muzicii la Graz
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]
-
Conservatorul de la Viena, cu Eusebius Mandyczewski, care făcea parte din cercul de prieteni ai lui Johannes Brahms, și cu Guido Adler. În 1917 a fost angajat repetitor la opera din orașul său natal, pentru ca în 1919 să fie promovat ca dirijor secund iar în 1920 ca prim dirijor. În această perioadă s-a întâlnit pentru prima dată cu dirijorul Bruno Walter, care l-a dus în 1921 la opera din München. În anul 1927, Böhm a fost numit director general muzical
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]
-
făcea parte din cercul de prieteni ai lui Johannes Brahms, și cu Guido Adler. În 1917 a fost angajat repetitor la opera din orașul său natal, pentru ca în 1919 să fie promovat ca dirijor secund iar în 1920 ca prim dirijor. În această perioadă s-a întâlnit pentru prima dată cu dirijorul Bruno Walter, care l-a dus în 1921 la opera din München. În anul 1927, Böhm a fost numit director general muzical la Darmstadt, iar în 1931 a ocupat
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]