4,884 matches
-
Diognetus", conchizând că nu există urme sigure ale influenței celei de-a patra evanghelii la Părinții Apostolici.” Sanders a argumentat că această carte a fost scrisă în Alexandria. "Evanghelia după Ioan" afirmă explicit că textul ei a fost scris de „discipolul iubit de Isus”, deci multe eforturi au fost depuse pentru a determina cine a fost această persoană. În mod tradițional el este identificat cu Apostolul Ioan, deoarece în caz contrar unul din cei mai importanți apostoli din celelalte evanghelii ar
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Lazăr, deoarece și indică precis că Isus îl „iubea” pe acesta, iar asta ar fi posibil implicat și de "Evanghelia secretă după Marcu". Keener observă că „Lazăr din Betania ar fi avut mai mult acces în casa Marelui Preot (dacă discipolul din 18:15-16 este discipolul cel iubit, ceea ce este nesigur); sinopticii s-ar putea să-l fi omis pe Lazăr pentru a-l proteja tocmai din pricina poziției sale.” Asta s-ar potrivi bine cu interesul autorului în activitatea lui Isus
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
că Isus îl „iubea” pe acesta, iar asta ar fi posibil implicat și de "Evanghelia secretă după Marcu". Keener observă că „Lazăr din Betania ar fi avut mai mult acces în casa Marelui Preot (dacă discipolul din 18:15-16 este discipolul cel iubit, ceea ce este nesigur); sinopticii s-ar putea să-l fi omis pe Lazăr pentru a-l proteja tocmai din pricina poziției sale.” Asta s-ar potrivi bine cu interesul autorului în activitatea lui Isus din Iudeea. Parker a sugerat
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
ceea ce este nesigur); sinopticii s-ar putea să-l fi omis pe Lazăr pentru a-l proteja tocmai din pricina poziției sale.” Asta s-ar potrivi bine cu interesul autorului în activitatea lui Isus din Iudeea. Parker a sugerat că acest discipol ar fi putut fi Ioan Marcu; totuși Faptele Apostolilor indică faptul că Ioan Marcu era foarte tânăr și s-a alăturat târziu discipolilor. J. Colson a sugerat că „Ioan” era preot în Ierusalim, explicând presupusa mentalitate preoțească din a patra
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
ar potrivi bine cu interesul autorului în activitatea lui Isus din Iudeea. Parker a sugerat că acest discipol ar fi putut fi Ioan Marcu; totuși Faptele Apostolilor indică faptul că Ioan Marcu era foarte tânăr și s-a alăturat târziu discipolilor. J. Colson a sugerat că „Ioan” era preot în Ierusalim, explicând presupusa mentalitate preoțească din a patra evanghelie. R. Schnackenburg a sugerat că „Ioan” ar fi fost un locuitor altfel necunoscut al Ierusalimului care făcea parte din cercul de prieteni
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
a patra evanghelie. R. Schnackenburg a sugerat că „Ioan” ar fi fost un locuitor altfel necunoscut al Ierusalimului care făcea parte din cercul de prieteni ai lui Isus. "Evanghelia după Filip" și "Evanghelia Mariei" o identifică pe Maria Magdalena drept discipolul iubit de Isus, o posibilitate care a fost analizată de Esther de Boer și făcută faimoasă în imaginarul roman "Codul lui Da Vinci". În sfârșit, câțiva autori, cum ar fi Loisy, Bultmann și Hans-Martin Schenke, văd „discipolul cel iubit” drept
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Maria Magdalena drept discipolul iubit de Isus, o posibilitate care a fost analizată de Esther de Boer și făcută faimoasă în imaginarul roman "Codul lui Da Vinci". În sfârșit, câțiva autori, cum ar fi Loisy, Bultmann și Hans-Martin Schenke, văd „discipolul cel iubit” drept o creație pur simbolică, un pseudonim idealizat pentru grupul de autori ai evangheliei. Cercetătoarea gnosticismului Elaine Pagels merge și mai departe, afirmând că însuși autorul evangheliei era un gnostic, citând pentru asta similarități cu "Evanghelia după Toma
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
vieții lui Isus, autorul fiind familiarizat cu tradițiile rabinice de interpretare biblică. Evangheliile sinoptice cad de acord că Ioan era un pescar. se referă la Ioan ca fiind „lipsit de învățătură” sau „analfabet”. Au fost de asemenea ridicate obiecții din cauză că „discipolul cel iubit de Isus” nu este menționat înainte de Cina cea de taină. Acest titlu („discipolul cel iubit”) este straniu pentru Beasley-Murray din cauză că „dacă discipolul cel iubit ar fi unul din cei doisprezece, el ar fi fost suficient de cunoscut în afara
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
de acord că Ioan era un pescar. se referă la Ioan ca fiind „lipsit de învățătură” sau „analfabet”. Au fost de asemenea ridicate obiecții din cauză că „discipolul cel iubit de Isus” nu este menționat înainte de Cina cea de taină. Acest titlu („discipolul cel iubit”) este straniu pentru Beasley-Murray din cauză că „dacă discipolul cel iubit ar fi unul din cei doisprezece, el ar fi fost suficient de cunoscut în afara cercului de biserici ioanine pentru ca autorul să-l numească”. Raymond E. Brown, printre alții, susține
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
la Ioan ca fiind „lipsit de învățătură” sau „analfabet”. Au fost de asemenea ridicate obiecții din cauză că „discipolul cel iubit de Isus” nu este menționat înainte de Cina cea de taină. Acest titlu („discipolul cel iubit”) este straniu pentru Beasley-Murray din cauză că „dacă discipolul cel iubit ar fi unul din cei doisprezece, el ar fi fost suficient de cunoscut în afara cercului de biserici ioanine pentru ca autorul să-l numească”. Raymond E. Brown, printre alții, susține că evanghelia a fost scrisă de către o comunitate de
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
din punct de vedere stilistic față de restul evangheliei, fiind astfel considerat o adăugire ulterioară (cunoscută sub numele de "apendice"). Printre cercetătorii creștini acest punct de vedere a evoluat către teza că au existat stadii multiple de redactare, fiind implicați atât discipolii cât și apostolul; R.E. Brown (1970) distinge patru stadii de dezvoltare: tradițiile legate direct de apostol, editare parțială de către discipolii săi, sinteză de către apostol și adăugiri ulterioare de către un redactor final. Pare clar cel puțin că în cap. 21 altcineva
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
cercetătorii creștini acest punct de vedere a evoluat către teza că au existat stadii multiple de redactare, fiind implicați atât discipolii cât și apostolul; R.E. Brown (1970) distinge patru stadii de dezvoltare: tradițiile legate direct de apostol, editare parțială de către discipolii săi, sinteză de către apostol și adăugiri ulterioare de către un redactor final. Pare clar cel puțin că în cap. 21 altcineva vorbește la persoana a treia plural („noi”), fiind în mod evident vocea comunității care crede drept adevărată mărturia acestei alte
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
de către apostol și adăugiri ulterioare de către un redactor final. Pare clar cel puțin că în cap. 21 altcineva vorbește la persoana a treia plural („noi”), fiind în mod evident vocea comunității care crede drept adevărată mărturia acestei alte persoane numită „discipolul cel iubit”. Data scrierii evangheliei a fost estimată la circa 90-100. Apostolul Ioan, dacă el a fost autorul principal, ar fi avut o vârstă extrem de ridicată pentru o vreme în care speranța de viață era mult mai redusă. De de
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
, cunoscut ca Sfântul Petru, în folclor Sânpetru, (n. cca 1 î.e.n. - 1 e.n.? - d. cca. 67) a fost un pescar din Betsaida (localitate pe malul nordic al lacului Genesareth, astăzi El Aradsch, Siria), unul din primii discipoli ai lui Isus din Nazaret. este considerat, în mod tradițional, ca unul dintre cei doisprezece apostoli. A fost fratele mai mare al apostolului Andrei. În conformitate cu Evanghelia lui Marcu (cea mai timpurie), Petru a locuit în Capernaum, la marginea Lacului Ghenezaret
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
ul sau Școala cinică a fost o școală filosofică greacă întemeiată în secolul V î.Hr. de Antistene , un discipol al lui Socrate.Termenul „cinism” provine de la numele locului de reuniune al discipolilor lui Antistene, gimnaziul Cynosargos. Numele, s-a mai interpretat ca fiind înrudit cu cuvântul grec "κύων / kuôn", care semnifică „câine”, în amintirea lui Diogene, considerat un alt
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
ul sau Școala cinică a fost o școală filosofică greacă întemeiată în secolul V î.Hr. de Antistene , un discipol al lui Socrate.Termenul „cinism” provine de la numele locului de reuniune al discipolilor lui Antistene, gimnaziul Cynosargos. Numele, s-a mai interpretat ca fiind înrudit cu cuvântul grec "κύων / kuôn", care semnifică „câine”, în amintirea lui Diogene, considerat un alt fondator al cinismului și căruia i se spunea „Câinele”, aluzie la modul său
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
Academiei Internaționale de Arte Marțiale și Sisteme Militare de Autoapărare și Antiteroriste „Krav Maga”. Este instructor în sistemele de luptă cu arme albe și tactica luptei în spații înguste. Este maestru în Ninjutsu (centură neagră cu 10 dan) și este discipolul lui Moriyama Mokizuki. Mai mult, este și trăgător de elită Date preluate - în cea mai mare parte - de pe situl Ministerului Public, înainte de 21.07.2006.
Ilie Botoș () [Corola-website/Science/304337_a_305666]
-
la Hierapolis, Phrygia, si a trait o mare parte din viață în Romă până în momentul exilului la Nicopolis, unde a și murit. Sclav al lui Epaphroditus, libert și secretar al lui Nero și, mai apoi, al lui Domițian, a fost discipol al lui Musonius Rufus (92/93 d.H.). Eliberat de Epaphroditus, a predat o vreme filozofia la Romă; odată cu alungarea filozofilor din Romă de către Domițian (cca 93 d.H.), a mers în Epir, stabilindu-se la Nicopolis, unde a întemeiat o școală
Epictet () [Corola-website/Science/304353_a_305682]
-
Musonius Rufus (92/93 d.H.). Eliberat de Epaphroditus, a predat o vreme filozofia la Romă; odată cu alungarea filozofilor din Romă de către Domițian (cca 93 d.H.), a mers în Epir, stabilindu-se la Nicopolis, unde a întemeiat o școală celebra, cu discipoli remarcabili, între care s-a distins Arrian. Acestuia i se datorează faptul că învățăturile lui Epictet au ajuns până la noi: Arrian le-a grupat, ca Diatribai, probabil în opt cărți (la care se pare că se adăugau douăsprezece cărți de
Epictet () [Corola-website/Science/304353_a_305682]
-
impune. Aceștia nu numai că încalcă legile civile, dar încalcă și legea acestei Biserici." Uneori, Restaoraționiștii sau Mișcarea Restaoraționistă sunt folosiți drept termen de descriere pentru cei ce s-au desprins din bisericile Stone-Campbell, de exemplu Biserică lui Hristos și Discipolii lui Hristos. Mormonii totuși, sunt diferiți de aceștia deoarece cred că Restaurarea s-a produs deja. Biserică original fondată de Isus Hristos, denumită de istorici drept "biserică primitivă" se pretinde că a fost restaurată de Joseph Smith, primul profet al Bisericii
Mormon () [Corola-website/Science/304366_a_305695]
-
„Apărarea lui Socrate” (în ) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate. Apologia este versiunea scrisă de Platon a discursului lui Socrate de apărare împotriva acuzațiilor de a fi fost un om „care a corupt tineretul, nu a crezut în zeii atenieni și a creat noi zeități”. Cuvântul „apologie
Apărarea lui Socrate (Platon) () [Corola-website/Science/304464_a_305793]
-
În 1881 pleacă la Viena și obține în 1883 doctoratul cu dizertația ""Beiträge zur Variationsrechnung"" ("Contribuții la calculul variațiilor"). La Viena începe să urmeze cursurile de psihologie și filosofie ale lui Franz Brentano, pe care le continuă la Halle cu discipolul lui Brentano, Carl Stumpf. Aici obține titlul de docent ("venia legendi") și scrie lucrarea " Asupra conceptului de număr" ("Über den Begriff der Zahl", 1887), care-i servește ca bază pentru prima sa operă majoră, "Filosofia aritmeticii" ("Philosophie der Arithmetik", 1891
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
-i-se chiar și accesul la biblioteca Universității din Freiburg. Reușește să mai publice în 1936 opera "Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală" ("Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie"). Husserl a murit la 27 aprilie 1938. Principalul discipol al lui Husserl a fost Martin Heidegger, care a dezvoltat ""Fenomenologia existențială"", prin care - ca și maestrul său - a marcat un nou început în filosofie. Jean-Paul Sartre a elaborat Existențialismul, pornind în egală măsură de la filosofia lui Husserl și cea
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
început în filosofie. Jean-Paul Sartre a elaborat Existențialismul, pornind în egală măsură de la filosofia lui Husserl și cea a lui Heidegger. După decesul lui Husserl, manuscrisele inedite (peste 45.000 pagini ) au fost transportate în Belgia, la Louvain, grație unui discipol, H.L. van Breda. Seria de volume "Husserliana" inițiată în 1950 cuprinde:
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
consiliu de coordonare a tuturor organizațiilor independente de Isshin-ryu care păstrează unitatea stilului. The Isshin-kai este o asociație de Isshin-ryu, Karate și Kobudo care urmărește să păstreze învățăturile lui Tatsuo Shimabuku. Ea a fost creată în septembrie 1998 de către difiți discipoli direcți ai maestrului Tatsuo Shimabuku, printre care: Tokumura Kensho, Arsenio J. Advincula and Robert Safreed. În România primul dojo s-a deschis pe 1 octombrie 1998 in Iași. În 2006 numărul lor a crescut la 7 dojo la Iași, la
Isshin-ryu () [Corola-website/Science/298011_a_299340]