43,048 matches
-
a devenit o figură Întunecată, putredă, stricată până În măduva oaselor. Vocea femeii era dramatică și limpede, accen tele cuvintelor erau perfect gândite, ca discursul convențional dintr-o piesă de teatru lenong. Margaret s-a străduit să audă mai mult, Însă discursul a fost acoperit de urale și de fluierături. — Îl zărești cumva pe Din? a Întrebat-o Mick pe când se apropiau de grupul manifestanților. — Nu. S-ar putea, desigur, să fie În mulțime, dar nu-i printre cei de lângă podium, i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui oficială e acum mult prea antiamericană ca să mai dea Înapoi. Dar În culise putem Încă să Încercăm câte ceva și să ne asigurăm măcar că ne găsește interesanți. Puțin ne pasă de ce se simte el obligat să zică În marile lui discursuri, atâta vreme cât pricepe că Încă putem să-i fim de folos. Bill Îl privea pe Mick cercetând imaginea. și-a ridicat o mână la buze și, cu mintea aiurea, s a apucat să-și sugă degetul mare. I se vedea falca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de la mesele festive i se trage. Face și pe dracu în patru să fie invitat și toarnă în el, gospodărește, bucate de tot felul, mai cere și supliment, deșartă pahar după pahar, spune bancuri, uneori cântă romanțe sau ține mici discursuri sentimentale, bine cântărite, are o tehnică predilectă de a strecura mici elogii câtorva persoane de la masă, alese pe sprânceană, așa, aproape insesizabil, aparent spontan, își asigură terenul, mă. Cu confrații de o vârstă e de o gelozie feroce, camuflată, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ăștia de iarmaroc, de martiri cu slana de trei degete. Oameni de genul lui, mă, să fie un exemplu? Și-a întins balele peste tot, el să dea lecții de morală? Pe urmă interveni și Nina, înviorată. Satisfăcută după noul discurs al lui Alexe, accentuă latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe mânerul portierei, a trecut peste propria ei afectare și a început să vorbească despre Carmina, Larisa, despre o anume datorie, nu-și alungase stânjeneala, nu credea o iotă din ce spunea. Ce jenant, venise fără să-și fi pregătit discursul, crezuse că se va orienta la fața locului, că va reuși să intre în rol, nu încerca să depășească emoția provocată de privirea lui tensionată, plină de imputări și atunci se etală brusc pe sine, rosti cuvântul "sacrificiu", nu, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și gradat, furnizând unele detalii și făcând apel la sentimente; c) Încheierea va trebui să aducă soluționarea întâmplărilor povestite, incluzând de asemenea păreri personale pe marginea subiectului. Acest plan de idei urmează a fi dezvoltat până la transformarea lui într-un discurs constituit dintr-o rețea de enunțuri cu sens unificator. Dezvoltarea planului de idei este propriu-zis etapa creației, etapă în care ideile golașe, preluate din planul de idei îmbracă haina poetică. Oferim mai jos modelul unui plan de idei pentru compoziția
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eficientă de utilizare a elementelor compensatorii, cum ar fi gesturile, mimica, intonația, debitul verbal. Pentru ca vorbitorul să fie urmărit cu atenție, el va trebui să știe să se facă ascultat, prin adoptarea unei anumite poziții, prin adaptarea vocii la conținutul discursului, printr-o dicțiune corectă, prin supravegherea debitului verbal și, mai ales, printr-un joc de scenă adecvat, toate acestea aducând un surplus în comunicare. Într-un anume mod va fi citită o compoziție care descrie un peisaj din natură și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cer. În mijloc, nepăsătoare, opera de artă. Are puțini solzi. Roșul nu merge la pește. Dacă ar fi rac, da. Ce să caute un animal fără aspirații În mijlocul orașului? Liniște! Ssst! În tot acest timp, profesorul Toader Baștină ținea un discurs pe care nu-l asculta nimeni. Începuse cu Praxiteles și avea să termine cu Brâncuși. Altfel cum să Înțelegi frumusețea ihtiozaurului? La auzul Întrebării formulate atât de răspicat, asistenta plecă vinovată privirea. Grațian fu gata să dea un răspuns, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fel În frumusețe dar se pierdea din Înălțime, ceea ce nu era atât de grav, având În vedere că primarului Îi plăceau ciupercile. În special cu maioneză. „... spre gloria nepieritoare a acestui străvechi loc de civilizație românească”, fură ultimele cuvinte ale discursului pe care profesorul de desen Îl situă, prin profunzimea și evidența ideilor, la o altitudine civică și intelectuală la care generații de oratori aveau să aspire cu timiditatea cuvenită. În liniștea recunoscătoare ce urmă, iubitorii de artă se Înviorară brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai bogate din lume. Ca să nu mai vorbim de forma ei În formă de inimă, ceea ce toți știm cât de importantă este.) Eu... Un sughiț ascuțit izbucni pe neașteptate din măruntaiele fierbinți ale lui Brândușă și-i curmă pe neașteptate discursul. Surprins, Brândușă rămase o clipă cu sticla În aer, apoi mai trase o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla pe podea lângă piciorul lăzii care Închipuia masa, că un alt sughiț veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă nici o meserie nu-l prindea mai bine decât aceea pe care cu onoare o ilustra de opt ani. În primul rând adormea de fiecare dată citind. Continua să țină cartea sub nas chiar când sforăia. Vorbea În somn. Ținea discursuri. Comenta cărți. Cerea audiențe. Făcea memorii. Călătorea În străinătate. Susținea teze de doctorat. Scria la Revista de pedagogie. Publica În Le français dans le monde, Învăța engleza fără profesor. Imagina proiecte de reformă a Învățământului. Muncea enorm. Trăia. Trăia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe Maria croșetând lângă ușă, Încordată, gata să dispară iarăși la cel mai mic zgomot venind dinspre camera copiilor. Remus se plângea de dureri de gât. Mișcarea nervoasă a mâinilor și tremurul abia perceptibil al bărbiei Însoțeau În chip vădit discursul impetuos, exaltat al bărbatului pe care era gata să-l urmeze până la limita suportabilului, a ridicolului, a frivolității. Pentru ea, Își spunea Flavius-Tiberius, Grațian era, de bună seamă, la fel de mare ca Forman sau Scorsese, despre care știa puține lucruri cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
familia Cosici. Aidoma celorlalți eroi locali ai Revoluției, Eustațiu a fost Înmormântat pe banii primăriei În cimitirul de lângă stadion. Holul teatrului i-a primit apoi pe cei care au rămas lângă sicriu până la coborârea sa În groapă după serviciul religios, discursurile funebre, Moartea lui Fulger și Odă În metru antic recitate de actori de frunte ai generației mai vârstnice și prieteni apropiați ai sufleorului-martir. S-a divagat până seara târziu despre reabilitarea românilor În fața Istoriei proprii și a Europei, despre Revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
caracterizare? Unii nu vor să plece, iar alții n-au unde. De ăștia e cu siguranță greu, Își zise Cain. Chipul i se lumină căci un gând bun Îi Încolți În minte: lor le va Închina această călătorie cât și discursul de adio pe care urma să-l improvizeze. Deschise ușa balconului În aplauzele mulțimii. 37. Gheretă visa că un șoricel albastru Îi rodea de zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prilej ce i se oferea de a-și petrece concediul pe meleagurile dobrogene atât de Încărcate de istorie. De acolo trimitea el, timp de zece zile, vederi Zorelei și câtorva cunoscuți, printre care și Cain. Cineva Începu să strige “Vrem discurs, vrem discurs”. “Chiar așa, chiar așa”, scandară bătrânii de la azil. Glasurile lor erau firave și ochii de sticlă aburită.. Gheretă Își duse o mână la gât. Dacă s-a procopsit și el, fără să fi băgat de seamă, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
i se oferea de a-și petrece concediul pe meleagurile dobrogene atât de Încărcate de istorie. De acolo trimitea el, timp de zece zile, vederi Zorelei și câtorva cunoscuți, printre care și Cain. Cineva Începu să strige “Vrem discurs, vrem discurs”. “Chiar așa, chiar așa”, scandară bătrânii de la azil. Glasurile lor erau firave și ochii de sticlă aburită.. Gheretă Își duse o mână la gât. Dacă s-a procopsit și el, fără să fi băgat de seamă, cu o gușă ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
minte mitingurile noastre? Ce mai freamăt, ce mai zbucium! De organizare nu te puteai plânge. În fond ce poate spune? Chiar așa ... Că are emoții, bunăoară. Și că e onorat. Cred și eu, cu primaru' lângă el. Plus consilierii din discurs. Plus. La urma urmei, după atâta conviețuire cam știm ce gândește. Oricum o să-și ceară scuze că au greșit. Când? Când l-au omorât pe Isus. Dacă vorbește despre Isus, ar trebui să spună o vorbă și despre noi. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
târziu. Plângea lumea ca la Înmormântare, domnu' Cain, zise Gheretă. Pe dracu, ripostă Cain. N-am auzit prea bine ce-ai zis, interveni Zegrea, dar, cunoscându-te, presupun că ai spus doar lucruri Înțelepte. Televiziunea locală a filmat totul așa că discursul va putea fi analizat și comentat cu o pasiune de masoreți de către specialiștii pălăvrăgelii naționale. Sunt convins că n-ai uitat oarece sfaturi... Sfaturi? Cain sorbi din cafea, puse ceașca pe masă și zise: Ce sfaturi să dai celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
10. Ceremonia funerară s-a desfășurat conform canoanelor bisericii evanghelice dar a adunat lume din tot orașul indiferent de culte. Preotul a fost adus de Alice pe cheltuiala soțului ei, mândru că poate oferi orășelului ocazia de a asculta un discurs funebru Într-o limbă europeană. Era și acesta un mic pas spre integrare la care Își aducea și el, modest, aportul, cum Îi plăcea să spună celor care Îl Întrebau dacă un popă ortodox de-al nostru nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un rând Întreg de studenți poartă ca pe niște icoane cărțile profesorului. Restul mulțimii universitare ține În mâini, În loc de flori, studii și articole publicate de profesor de-a lungul unei vieți. Toate cu dedicații. Cam aceleași formule. O operă impresionantă. Discursuri, elogii. Atât de emoționante Încât unora li se părea chiar că Îl mișcau și pe cel din sicriu. Altfel, lume distinsă, sobră, elegantă. Totul a decurs conform programului. Doar la groapă s-a Întâmplat ceva mai puțin obișnuit. Paginile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
regimului, de chestia asta se va ocupa el, Lazarovici; fericit când spunea tovarășe sau tovarăși; fericit când s-a Însurat; fericit când i s-a născut băiatul; fericit când a fost respins Planul Valev; fericit când a ascultat la radio discursul din balconul C.C.-ului după invazia Cehoslovaciei; fericit când l-a Învins pe Grațian În trei partide la rând, fericit când i s-a Întors fratele. Constata cu surprindere că, pentru un om de vârsta lui avusese destule momente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
idolul său și nicidecum de vecinul său. De unde și aerul decontractat al alergătorilor. La sfârșitul cursei, Însă, fiecare concurent semăna cu propria sa teză, despre care, apoi, avea să vorbească până la moarte. O ureche avizată ar putea descoperi oricând În discursurile autoelogioase, bune să inflameze imaginația unor studente eminente, acordurile discrete ale unui splendid marș funebru. Pendula din sufragerie anunța ora douăsprezece. Petru Își privi ceasul de mână pe care Îl trăgea doar când Își aducea aminte, verifică robineții chiuvetei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și o zgârietură superficială pe frunte, poate urma unui blacheu prost pus. Arta cere sacrificii, domnu' Grațian, zise bătrânul Arpi Înainte de a se Întoarce la locul său În spatele barului. Am văzut totul de aici. Atâta doar că n-am Înțeles discursul domnului Baștină. De fapt nu l-am auzit. Mie Îmi place peștele dumneavoastră. Seamănă cu păsările lui Brâncuși, dacă nu vă deranjează apropierea.. Ar mai fi vrut să spună ceva dar, tocmai atunci, ușile cu deschidere automată făceau loc unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Am rămas cu gura căscată. Ești bolund, Wellmanne! Numai aztecii sper că ați auzit de ei, se interesă Bejan, da, zise Petru numai aztecii au avut poziții mai bune. Adică mai Înalte, zise Petru În Încercarea sa de a Înțelege discursul lui Bejan. Tocmai așa, aprobă cu Încântare Bejan. Pari om cu carte. Poate chiar ești. Par doar, zise Petru zâmbind. Asta dumneata o decizi, zise Bejan. Liniște. Petru vedea camera intrând În ceață cu Bejan și cu câine cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el, mulțumit de imagine. O imagine rară, depășită de lozincile pe care le colportase atâția ani la tot felul de ședințe și mitinguri comunismul, visul de aur, societatea soc. multilateral dezvoltate. În momentele de inspirație precum acesta, Încerca chiar scurte discursuri pentru Judecata de Apoi. Uneori se Întreba dacă autocritica și căința sunt același lucru și dacă În fața Cântarului divin acestea mai aveau greutate... În atelierul doamnei Koblicska mirosea a nuci verzi. Fiică de croitor „bărbați și dame”, ea a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]