5,138 matches
-
Și eu care vă credeam un filosof! Când colo, sunteți un om care tace și face! — Și judecând după felul cum prințul a roșit din pricina unei glume nevinovate, de parcă ar fi o domnișoară rușinoasă, trag concluzia că, fiind un tânăr distins, nutrește în sufletul său cele mai lăudabile intenții, spuse deodată, absolut pe neașteptate sau, mai bine zis, molfăi cu gingiile lui cu desăvârșire lipsite de dinți bătrânul învățător sexagenar, care până atunci tăcuse și de la care nimeni nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să creadă totuși în ea și să lupte pentru pura ei frumusețe. Mi se pare că poetul a vrut să contopească într-o imagine extraordinară întregul sens uriaș al dragostei medievale platonice pe care o avea un cavaler pur și distins; firește, toate acestea sunt un ideal. Iar în persoana „cavalerului sărman“ totul a fost împins deja până la limita extremă, până la ascetism; trebuie să recunosc că vocația acestui sentiment înseamnă mult și că aceste sentimente, prin ele însele, sunt semnul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
E Pușkin al nostru, de familie, în ediția lui Annenkov 44, care acum nici nu se mai găsește. Vi le vând cu cât le-am luat. Vi le ofer cu respect, dorind să vi le vând și astfel să potolesc distinsa nerăbdare a distinselor sentimente literare pe care văd că le are Excelența Voastră. — A, dacă le vinzi, atunci - mulțumesc. Nu-mi fac griji că o să rămâi în pierdere; numai nu te mai strâmba, domnule, rogu-te. Am auzit de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nostru, de familie, în ediția lui Annenkov 44, care acum nici nu se mai găsește. Vi le vând cu cât le-am luat. Vi le ofer cu respect, dorind să vi le vând și astfel să potolesc distinsa nerăbdare a distinselor sentimente literare pe care văd că le are Excelența Voastră. — A, dacă le vinzi, atunci - mulțumesc. Nu-mi fac griji că o să rămâi în pierdere; numai nu te mai strâmba, domnule, rogu-te. Am auzit de tine, se zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prokofievna, târându-l pe prinț după ea. Mai adineaori ți-am luat apărarea, am spus cu voce tare că ești prost dacă nu vii... altfel nu ți-ar fi scris biletul ăsta nătâng! O scrisoare indecentă! Indecentă pentru o fată distinsă, bine educată, deșteaptă, deșteaptă... Hm! continuă ea. Sunt sigură că îi era ciudă că nu te arăți, numai că nu și-a dat seama că nu-i poți scrie așa unui idiot, care-ți ia cuvintele de bune, cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bani. În sfârșit, generalul avea maniere corecte, era modest, se pricepea să tacă și în același timp să nu se lase călcat pe bătătură - și asta nu în virtutea faptului că era general, ci în calitatea lui de om cinstit și distins. Cel mai important era că avea protectori sus-puși. În ceea ce-o privește pe Lizaveta Prokofievna, ea, după cum am și explicat mai sus, se trăgea dintr-o familie bună, deși la noi familia nu prea e văzută cu ochi buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
obrajii puțin îmbujorați; erau și câțiva ofițeri, erau și persoane mai în vârstă; erau și unii îmbrăcați comod, cu haine largi și bine cusute, cu inele și butoni, cu splendide peruci negre ca smoala și favoriți, cu o expresie deosebit de distinsă, dar întrucâtva disprețuitoare pe chipuri, adică erau persoane de care în societate toată lumea fuge ca de ciumă. Desigur, unele din întrunirile noastre de vilegiaturiști sunt neobișnuit de ceremonioase și se bucură de o reputație deosebit de frumoasă; dar nici omul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împletite; i-l smulse și îl plesni din răsputeri pe ofițer, pieziș, peste obraz. Totul se petrecu cât ai clipi din ochi... Înnebunit de furie, ofițerul se repezi la ea; Nastasia Filippovna nu mai era înconjurată de suită; domnul cel distins, de vârstă mijlocie, apucase să se retragă de tot, iar domnul cu chef stătea deoparte și se prăpădea de râs. Desigur, peste un minut și-ar fi făcut apariția poliția, dar în acest minut Nastasia Filippovna ar fi pățit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și strigă: «Muncim ca boii, muncim, dar suntem săraci și flămânzi ca niște câini! Alții nu muncesc și nu trudesc, dar sunt bogați!» (Eternul refren!) Alături de ei aleargă și se agită din zori și până în noapte un zbârciog «dintre cei distinși», Ivan Fomici Surikov- locuiește în aceeași clădire cu noi, deasupra noastră-, veșnic rupt în coate, cu nasturii rupți, comisionar pentru feluriți inși, care-i încredințează fel de fel de treburi, pentru care se zbate din zori și până-n noapte. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cel mai adesea în amurg. Îmi plăcea amurgul de martie, când începea a gerui și când se aprindeau becurile cu gaz; mergeam uneori până departe. Odată, pe Șestilavocinaia, m-a ajuns din urmă și m-a depășit unul «dintre cei distinși», nu l-am văzut prea bine; ducea în mână ceva învelit în hârtie și era îmbrăcat într-un paltonaș prea scurt și urât, prea subțire pentru anotimpurile acelea. Când a ajuns în dreptul felinarului, la vreo zece pași înaintea mea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumva sub dușumea, încât nimeni nu și-a dat seama și a fost descoperită de-abia după incendiu. O minciună sfruntată. Dar când a adus vorba de Nina Alexandrovna, a început chiar să scâncească. Nina Alexandrovna e o femeie foarte distinsă, deși e supărată pe mine. — Nu vă cunoașteți? — Aproape deloc, însă mi-aș dori din tot sufletul să o cunosc, măcar ca să mă justific în fața dumneaei. Nina Alexandrovna îmi impută că, pasămite, l-aș strica pe soțul ei cu beția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai luat-o razna! spuse Belokonskaia, neputând să se abțină. — Laissez le dire*, tremură de tot, îi preveni din nou bătrânelul, cu vocea scăzută. Hotărât lucru, prințul nu era deloc în apele lui. — Și ce am văzut? Am văzut oameni distinși, sinceri, inteligenți. Am văzut un om în vârstă care mângâie și ascultă un băiețandru ca mine. Văd niște oameni capabili să înțeleagă și să ierte, niște oameni de-ai noștri aproape la fel de buni și afectuoși ca și cei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și am văzut În localizarea și prezentarea celui ,,pitit” de ,,vreo privire iscoditoare” fără a participa la ore ,,decât dacă era solicitat” pe Alexandru Tăcu - tatăl sărbătoritului postum la lansarea de carte. Așa l-am avut coleg de clasă pe distinsul Alexandru Tăcu, care, tot dintr-o bancă, dintr-un fund de clasă, la liceul ,,Roșca Codreanu” din Bârlad, prin 1948, stă pitit, nu participă la ore decât dacă era solicitat, dar gândea și privea vulturește. La solicitarea profesorului de gramatică
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mereu cu tendința de a fi mai În față... Din clasele vecine, În acele zile soseau În aula de festivități a liceului nostru figuri că Solomon Dolfi - astăzi Dumitru Solomon, ori Ion Hobana - fiul conducătorului cenaclului nostru orășenesc, ,,Alexandru Vlahuță”, distinsul magistrat și gazetar, Ion Mantaroșie. Care a fost justificarea talentului precoce al autorului ,,Călătorul profund” - Alexandru Malin Tăcu, se Întreabă Ioanid Romanescu - și, răspunzându-ne, ne trimite, corect, la familie. Intradevar, familia Tăcu a gustat, a mâncat și a risipit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
independent de voință, sunt absolut convins că ne aflăm În fața unui caz de poezie adevărată, În fața unui destin poetic! Superbia acestei poezii constă În Însăși valoarea să, care este excepțională”. Prezentarea poetului, a talentului lui Alexandru Malin Tăcu făcută de distinsul poet Mihai Ursachi În Salonul ,,Junimea” a fost și ea o referire la destinul autorului. Destinul ni l-a răpit pe Malin? Poate. Mai concret, noi vedem și mâna vinovată a Securității care, interpunându-se lui Dumnezeu, răfuindu-se cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
privilegiate. Faptul că mă situez genealogic În arborele unui laureat al Premiului Nobel este o delicată mândrie, o vibrare de spirit inefabila. Dar detașându-mă de imaginea descendentei, Îmi Îngădui să mărturisesc felul cum l-am perceput inedit. Înalt, frumos, distins, elegant, cu privirea penetranta și Încântătoare. Faustic Într-un halou de magii galopante. Dominator modest, prevenitor și... ieșean perpetuu dispus să te considere un prieten apropiat. Animator de discuții În orice domeniu, informat până la detalii tehnice surprinzătoare. Hermeneut În esență
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ca să nu-i moară copiii de foame, fură o găină din poiata vecinului, justiția postdecembrista, care, În cârdășie cu Statul și cu CEC-ul, i-a lăsat cu buzele umflate pe toți deponenții doritori de „Dacii”, justiția postdecembrista care, alături de distinsul președinte de trei mandate, a tolerat (președintele invocat chiar a provocat!) mineriada după mineriada până să-l pună pe Cozma la răcoare, justiția postdecembrista, care Împarte atât de echitabil dreptatea și respectă cu atâta strictețe drepturile omului, Încât românii de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
etc. Începe să dea semne de slăbire a vigilentei (de clasă!), Începe să dea semne de oboseală (preabinele a fost Întotdeauna dușmanul binelui!), de slăbiciune (Îmbuibarea, bat-o vină!), Începe să scape din mâini frâiele atotputerniciei, ale infailibilității, ale neodictaturii. Distinsul poet Alexandru Tăcu e un om tăcut, discret, modest, urgisit de vremi, de soarta, de noroc, de istorie și, mai ales, de dictatură comunistă, care, prin instrumentele ce o susțineau, o „făureau” și profitau de pe urma instaurării ei (poliție politică, justiție
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de autoguvernare ale cărei începuturi sunt necunoscute, această „republică”, cum a caracterizat-o Dimitrie Cantemir, furniza inițial toate bunurile și serviciile publice necesare membrilor, având totodată un drept patrimonial complet asupra întregii proprietăți, ca și asupra membrilor. Cele două subperioade distinse anterior corespund, prima, devoluției politice între cea mai deplină autonomie și izolare în raport cu mediul economic, politic și instituțional și până la disoluția nivelului confederal (anii 1840), iar cea de-a doua, integrării economice și instituționale a obștilor individuale, lipsite de nivelul
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Crosse. Printre fermierii elvețieni din Wisconsin De numele Wisconsin mă leagă o dulce amintire din Elveția. După ce mi-am luat doctoratul în 1925 la Viena, am venit pentru specializare la politehnica din Zürich și la Uniunea plugarilor elvețieni de sub conducerea distinsului prof. Ernest Laur. În cursul său se referea foarte des la viața plugarilor elvețieni colonizați în alte țări. Menționa elvețienii de la Saba în Antilele Olandeze, viticultori minunați. Mulți erau însă în America și în special în Wisconsin, cei care au adus
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
doi Înotători subacvatici și un motoscaf... După ce luase banii, se volatilizase. Acum dumneavoastră Îmi confirmați că avea mania comorilor”. „Și acel Rakosky?” „Am controlat. La Principe de Savoia a tras un Rakosky, Wladimir, Înregistrat cu pașaport francez. Descriere vagă, domn distins. Aceeași descriere cu a portarului de aici. La agenția Alitalia s-a dovedit că era programat azi-dimineață pentru primul zbor către Paris. Am informat și Interpolul. Annunziata, a sosit ceva de la Paris?”. „Încă nu, domnule”. „Poftim. Deci colonelul Ardenti, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Apoi profesorul Y, temperament excepțional de narator, premiul Petruzzellis della Gattina 1980, dar și un astru al științei medicale. Câți ani ai predat, domnule profesor? Ei, alte vremuri, pe-atunci cred și eu că studiile erau un lucru serios. Și distinsa noastră poetă, duduia Odolinda Mezzofanti Sassabetti, autoarea volumului Palpituri caste, l-ați citit, bineînțeles”. Belbo Îmi mărturisi că se Întrebase multă vreme de ce toți ASP-ii de sex feminin semnau cu două nume de familie, Lauretta Solimeni Calcanti, Dora Ardenzi Fiamma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai abrupte. Am ajuns În satul În care, la barul din piața centrală, aveam Întâlnire cu Agliè și cu Garamond. Aflând că Lorenza nu era cu noi, Agliè, chiar dacă a fost contrariat, n-a lăsat să se vadă acest lucru. „Distinsa noastră prietenă nu vrea să Împartă cu alții misterele ce o definesc. O pudoare aparte, pe care o apreciez”, zise el. Și cam atât. Ne-am continuat drumul, având În față Mercedes-ul lui Garamond și În spate Renault-ul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
azi, unchiule Horace, zise Duncan ridicîndu-și privirea spre ferestrele mansardei În timp ce se apropia de casă Împreună cu domnul Mundy. Regreta Întru cîtva. Îi făcea plăcere s-o vadă pe chiriașa domnului Leonard. Îi admira tunsoarea Îndrăzneață, hainele bărbătești, profilul ascuțit și distins. Era convins că fusese pilot, sergent al FAAR sau ceva de genul ăsta, una dintre acele femei, cu alte cuvinte, care lansau atacuri destoinice În timpul războiului, și apoi fuseseră lăsate la vatră. „Colonelul Barker“ era porecla pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
muzeu, sala de desen și biblioteca. Au fost construite și anexe. Clasele au fost dotate cu mobilier nou, cu ajutorul organelor locale. Biblioteca era dotată cu cărți trimise de Ministerul Instrucțiunii. Între anii 1895-1905, gimnaziul real a fost condus de un distins profesor și pedagog, Iuliu Moisil iar în 1897 primește numele de gimnaziul ”Tudor Vladimirescu” la dorințele corpului profesoral al gimnaziului și aprobat de Spiru Haret la 30 mai 1897. Profesorul Moisil, introduce un Regulament de ordine interioară, care prin obligațiile
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]