4,906 matches
-
nimic nu se ia în serios" ("à la légère"), și după alt principiu și mai sănătos, "mioritic" scapă cine poate (și cum poate, am spune noi). Unii dintre "cooperatori" au "scăpat" în politică, ajungând respectați parlamentari (de pomină răspunsul unui distins senator, care, întrebat în zilele noastre câți "acoperiți" or mai fi prin Parlament, l-a luat gura pe dinainte, răspunzând: "Nu știu exact câți mai suntem!"), miniștri, prefecți..., alții în afaceri, ajungând respectați și invidiați, nominalizați în paginile cu miliardarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în acest context, de o întâmplare plină de tâlc trăită la Parlamentul României în iulie 1998: fusesem convocat în fața Comisiilor de politică externă reunite ale Senatului și Camerei Deputaților, pentru a fi audiat în vederea trimiterii ca ambasador. În cadrul discuțiilor, un distins senator, boier de viță veche și scriitor cu har pe deasupra, mă întreabă, printre altele, dacă în anii de dinainte de '89, în care am lucrat la MAE, am colaborat cu securitatea. Ce puteam să-i spun? Cred că a fost o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
acceptat "oferta". În 1966, după discuția "imperativă" cu primul secretar și câteva discuții ulterioare cu soția și neamurile, am plecat la București, la examene. Cursul funcționa pe lângă Universitate, examenele Istoria României, Socialism Științific și Limba franceză le-am susținut cu distinși profesori universitari și cu 7 contracandidați pe un loc! (Îmi amintesc de profesorul V. Maciu, un istoric de renume, căruia la întrebarea: "Ce caracter a avut participarea României la Primul Război Mondial?", i-am dat un răspuns cu totul neconform
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sunt instituții demne de toată "stima și considerațiunea", înconjurate de o aură de mister, privite cu prețuire și deferență. Pășind pragul Ministerului de Externe cu emoție, eram frământat de gânduri contradictorii, născute la cursurile de "Istoria diplomației", susținute de doi distinși istorici și diplomați, dar și din nenumăratele mele lecturi. Eram, pe de o parte ca "Alice în țara minunilor", dar și ca Arthur Rowe, cel din "Ministerul groazei" al lui Graham Green, mi-era teamă să nu întâlnesc atmosfera din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
s-o pățesc în cazul propunerii de plecare la Roma: aveam aprobarea ministrului, a secției Relații Externe a CC al PCR, a Serviciului pașapoarte și a intervenit Serviciul V al "Cooperativei", care le-a anulat pe toate! În lucrarea citată, distinsul Machiavelli, repet, un excelent diplomat, după schimbarea sa de la Externe, ajuns pe la Controlul Muncitoresc, schimbat și de acolo, s-a aflat la un moment dat în situația de a fi trimis "la munca de jos" și expediat ambasador (așa cum au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
S-a scris mult despre Nicolae Ceaușescu și cu siguranță se va mai scrie, fiind cel care, pe parcursul a peste două decenii, ne-a marcat destinele și viețile și care, cel puțin în ultima sa perioadă, ne-a făcut, împreună cu "distinsa" sa tovarășă de luptă, să ne gândim zilnic la veridicitatea celor spuse cândva de Murphy: "Zâmbește, mâine va fi mai rău"! Am însoțit mulți ziariști străini la interviuri cu el, am participat la multe conferințe de presă organizate cu prilejul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
viață, dar mă simțeam mai bogat, mai împlinit, reușind să câștig aprecierea nu numai a acelora pe care îi însoțeam, dar, ce era mai important, reușind să trec un examen profesional obiectiv și exigent în fața propriei conștiințe. Ziariștii străini, majoritatea distinși intelectuali, oameni de cultură, fini și pătrunzători analiști politici, de la care am avut multe de învățat. Buni cunoscători ai realităților românești, urmărind reflectarea acestora cu obiectivitate, admiratori sinceri ai poporului român, atât de încercat în anii aceia, ai istoriei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
am avut privilegiul de a-l însoți pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic, semăna leit cu actorul meu preferat, Jean Gabin și nu cu un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsă, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar dori să vadă în provincie, mi-a răspuns: "Cetățile dacice și bisericile din lemn din Maramureș". Era un răspuns de om avizat, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
toată lumea, dar clipe atât de fericite și de minunate ca acestea nu mi-a fost dat să trăiesc niciunde!". Un capitol aparte în activitatea din acești ani a fost colaborarea mea cu "instituțiili". La vizitele la nivel înalt erau prezenți "distinșii" peste tot, pentru a asigura "paza și protecția" demnitarilor străini. De reținut că erau mulți profesioniști de calitate, care se achitau meritoriu de "sarcinile de serviciu". Trebuie spus însă că existau printre ei și ageamii, care mai mult încurcau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost uimirea când m-am trezit în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scenă a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Pablo Neruda, Gabriela Mistral, Ruben Dario, Miguel de Unamuno... Biblioteca deține "El Archivo de la Palabra", cu înregistrări ale marilor scriitori naționali, precum și "El Archivo de Literatură Oral y de Traducciones Populares", cu înregistrări făcute "pe teren". Directorul era un distins profesor universitar, autor al multor studii de specialitate. Înainte de plecarea spre Santiago făcusem o vizită la Biblioteca Națională, unde soția lucrase o perioadă și unde am aflat că până în 1973 întreținusem relații de schimb de carte și publicații cu Chile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-i ofer în afară de un volum "Eminescu" în spaniolă și alte cărți "subțiri". Am văzut o librărie, am intrat și fiind cu soția am început să ne consultăm în românește. La un moment dat, s-a apropiat de noi o persoană distinsă, ce părea patroana librăriei, și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
securitate aveam să aflu, peste ani, detalii "picante" despre reîntoarcerea noastră în țară, detalii pe care, la vremea respectivă, doar le bănuiam și care acum mi se înfățișau în toată mizeria lor, "ochii albaștri" de la ambasade și din Centrală maculând distinsa profesie de "Diplomat"! Aveam să aflu că plecarea noastră din "Salcia" și sosirea la "Midia" Madrid fuseseră pregătite temeinic de "Cooperativă", existând teama în capetele pătrate purtătoare de chipiuri de la diverse UM-uri că o să "EXCURSIONĂM", în traducere "să alegem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
CV, o nouă funcție, de care nu știam: am fost și""primar" la Santiago de Chile, capitală cu 5 milioane de locuitori. Bravos! Așa stând lucrurile, "i-am luat" pe primarii postrevoluționari ai "Cetății lui Bucur" Halaicu, Lis, ...escu și distinsul Oprescu!) ...Schițați eventualele acte preparatorii ale acestora, în vederea excursionării și luați situații de influențare pozitivă dacă va fi cazul, pentru a se reîntoarce în Ceahlău. TELEGRAMĂ STRICT SECRET Expeditor MIDIA Urgent La ordinul dvs. nr. din 28.09.1981, referitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
caracterizări" și informări privindu-l pe același Săvescu Alin, pus la cazne precum Sfântul Sebastian, într-un tablou celebru, străpuns de zeci de săgeți. Săgețile veneau din toate direcțiile colegi de serviciu, "pretini", cunoștințe, vecini de apartament... Cine mă "onora"? Distinse reprezentante ale "Sexului slab și frumos", "Mata Hari" de ocazie: Sorina, Anca, Simona, Valy, Păuna, Lili, Ileana, Theodora, Wally (a nu se confunda cu "Valy"), Sanda... Lor li se alătura "James Bondii": Emil, Minulescu (subțire băiatul, și-a ales nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
îi spunea așa, în acte fiind Antoneta - Georgeta), poetă de talent, chiar și pictoriță (mama avea de la dînsa o pictură pe pînză neagră, ce și acum stă pe un perete al casei părintești). Și dacă tot am pomenit-o pe distinsa învățătoare a singurei mele surori, apoi cum l-aș putea uita pe Ioan Simionescu, de la care a pornit învățătura mea, sau pe Ion Maxim, profesor de română, sau pe Constantin Sandu, de matematici, sau pe soții Froicu, Petru și Clarisa
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
îi spunea așa, în acte fiind Antoneta - Georgeta), poetă de talent, chiar și pictoriță (mama avea de la dînsa o pictură pe pînză neagră, ce și acum stă pe un perete al casei părintești). Și dacă tot am pomenit-o pe distinsa învățătoare a singurei mele surori, apoi cum l-aș putea uita pe Ioan Simionescu, de la care a pornit învățătura mea, sau pe Ion Maxim, profesor de română, sau pe Constantin Sandu, de matematici, sau pe soții Froicu, Petru și Clarisa
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
elegant. Am hotărât să cumpărăm, iubitelor în cauză era o legătură absolut inocentă câte un mărțișor. Ne-am decis să cumpărăm două bijuterii, câte una pentru fiecare și, banii fiind la Panaitescu, ne-am prezentat la bijuteria Șehter, cea mai distinsă, de fapt unica, din oraș (mai erau încă două ceasornicării care, însă, nu vindeau bijuterii). În fața galantarului ne-am foit, indeciși, foarte mult: erau mici exemplare de aur și de argint (domnul Șehter, un negustor foarte bogat, nu se preta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foit, indeciși, foarte mult: erau mici exemplare de aur și de argint (domnul Șehter, un negustor foarte bogat, nu se preta la tinichele). Am ales cu mare grijă un elefant burtos, cu o trompă micuță, care ni s-a părut distins. Când am încercat să-mi iau și eu o insectă, de argint, Panaitescu m-a strâns semnificativ de mână și mi-a făcut cu ochiul complice. Am plecat, i-am cerut explicație, i-am cerut bani pentru insecta care îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
când a murit ruda lor din occident, s-au stabilit în România unde era foarte bine de trăit în acele vremuri. Bătrâna, aristocrată, dar fără diplome, s-a ocupat cu predarea limbilor germană, engleză și franceză: Avea o clientelă foarte distinsă, avea mari relații. Fata, adică Maria Ivanovna, mama motociclistului, era, cum am spus, extraordinar de "comme il faut". Doar că, cu atâtea limbi câte știa, vorbea românește foarte prost, cu accent. Dar s-a aclimatizat; devenise româncă, adora țara care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
noaptea... Am simțit nevoia să mai schimb o vorbă continuă insul -, să mă informez și, cum vă văz om cult, cred că nu-i un păcat... Îmi place să mă culturalizez, asta-i... și cum văz că sunteți un om distins"... Împrăștia o aromă compozită de rom combinat cu vin... Așa a început experiența mea nocturnă. Nu puteam brusca o persoană care simțea nevoia de culturalizare nocturnă. Sunt politicos și l-am ascultat. Insul nu era atât de beat, avea doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am aflat când, în stare de motan, mă strecor pe sub masă la Protocol, barul nostru central... Uite, iar mă încearcă senzația de comprimare osoasă, parcă nu mai sunt om, devin iarăși o jivină blestemată... Domnule, cu toată rușinea, ca intelectual distins, mă înțelegeți, am urgentă nevoie de niște votcă... altfel, iar mi se schimbă statutul, nenorocitul de mine..." L-am ajutat să-și păstreze statutul, am fost cu el la Protocol, ba și la o mică locantă, improvizată într-un vagon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
2. N, proprietate dl. dr. C. Vereanu, s-au salvat ca prin minune, nefiind alte victime decât o gâscă care (sic) a fost cauza acestui grav accident, pasărea traversând drumul în fața mașinelor aflate în plin mers. În asistența mondenă foarte distinsă care se afla și dsa (sic) la fața locului, fiind la aperitiv la localul de lux "Mascan", nu s-a produs panică. Printre asistenți erau chiar dl. General C. Ilasievici, Mareșal al Palatului (!), și însuși proprietarul mașinii nr. 2, dl.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atelier au fost instalate rafturi de lemn geluit, pe care stau fotografiile ("piesele", cum le spune un tânăr care le păzește, un tânăr gras și leneș, mâncând toată ziua.) Clienții pot răsfoi în liniște imagini dintr-un trecut mai puțin distins (mai "de provincie" modestă), de acum multe decenii sau chiar mai vechi. Sunt acolo ființe care au dispărut definitiv, dar în poză au rămas vii. Le poți privi cu respect, cu ironie, cu tristețe, cu ce dispoziție vrei, poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că întreprinderea va deveni rentabilă cândva... cine știe... La urma urmei, câte întreprinderi produc ceva concret? Bătrânețea ca infracțiune Vecinul meu de scară are un câine numit Dic. Vecinul meu este un actor foarte cunoscut, iar Dic este corespunzător acestei distinse apartenențe. Chiar numele lui sugerează că nu-i un câine oarecare; s-ar putea chema Azor sau Grivei; dar ar suna cam prea comun, prea autohton. Dic este altceva..., deși nu-i "Dick", adică nu-i snobism, Dic se "distinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]