6,536 matches
-
a luptei dârze a poporului împotriva asupritorilor tătari. Cu alte cuvinte, după Nicolae Iorga, pe teritoriul românesc nu au pătruns tătarii și nici nu se poate vorbi de o ocupație a regiunilor românești, iar după periodizarea lui I. Negoiu o dominație tătară ar fi fost, dar până la urmă cele două mici voievodate dintre Carpați și Dunăre au înfrânt, prin propriile lor forțe, Hoarda de Aur, au înlăturat stăpânirea mongolă și au devenit independente. Frumoase afirmații, numai că ele au un mare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
stăpânirea mongolă și au devenit independente. Frumoase afirmații, numai că ele au un mare defect. Nu corespund realității istorice. Dacă N. Iorga avea să constate mai târziu contrariul și să revină asupra acestei afirmații, periodizarea didactică a diferitelor etape de dominație tătară și, mai ales, aceea din urmă cu concluzia că Hoarda de Aur, în ultima etapă, ar fi fost pusă la respect de către românii din cele două voievodate, este cel puțin hazardată. Faptele istorice și informațiile documentare arată cu totul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
constate averile după numărul de pluguri și capete de vite, să pună dările și să le încaseze, pentru a le trimite la curtea hanului țării de care aparținea. În Moldova, împărțită în două regiuni financiare, încă din această perioadă de dominație, în Țara de Sus și Țara de Jos, ni s-a păstrat până astăzi, în toponimie, o localitate denumită Dorohoi, după funcția și reședința unor asemenea dregători. În actele de cancelarie, scrise în limba slavă, în sec. al XV-lea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
țara bolohovenilor, de pe ambele maluri ale Nistrului, obligați să cultive grâu pentru tătari încă din preajma Marii Invazii. Moartea lui Batu-khan, înecat în Volga, în anul 1256, în vârstă de numai 48 de ani, au întărit speranțele unei salvări de sub această dominație și în Țările Române, mai ales că Sarcaht (Sarthac), fiul lui Batu-Khan, neputând domni, la conducerea Hoardei de Aur rămăsese regenta Boragtcin Uladji (Uladci), una din soțiile lui Batu-khan (1227-1256). Noul han, ales în persoana lui Berke (1257-1266), fratele lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de luptători. Aceeași soartă le aștepta și pe trupele trimise de către Nogai, cu baskakul din vestul Ucrainei, la Kremenț, unde au fost respinse de Daniel în prima ciocnire. Revenind, însă, cu forțe mai puternice, mongolii și-au impus din nou dominația și peste Halici. Un nou recensământ trebui să se facă din porunca lui Berke han, în noiembrie-decembrie 1257, în scopul înregistrării tuturor locuitorilor satelor și orașelor, care trebuiau să plătească dări și prestații. Letopisețul rusesc, în versiunea lui Laurentie, scrie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lecția primită în vara anului 1257, au socotit inutilă o ridicare a armelor în 1259, mai ales că de curând se instalase cu toate puterile sale între Nipru și Dunăre teribilul Nogai. Tânărul han al Crimeii, Nogai, sub a cărui dominație vor avea să stea Țările Române dintre Carpați și Dunăre până în decembrie 1299, se distinsese în vitejie și pricepere în timpul luptelor civile dintre tătari, izbucnite în 1251 între Hulagu, hanul Azerbaidjanului și Iranului (1256-1265), fratele lui Monga, și Batu-khan și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și bosniecii „etiam utpote grecorum, bulgaroram, rassiensium et bosniensium hereticoram auctere Deo gessimus (bellum)”. Trecerea valahilor în rândurile dușmanilor lui Ottokar cu specificarea că sunt schismatici și, mai ales, ca oaste independentă, împreună cu ismaeliții și pecenegii, și alături de ruteni, de sub dominația acelorași, demonstrează că acești români erau dintre Carpați și Dunăre și nu din Transilvania. Prezența separată a acestei armate de valahi schismatici pe câmpul de bătălie, deosebită de aceea a lui Bela al IV-lea, l-a făcut, de altfel
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Moldova și Țara Românească. Recrutarea soldaților din rândul popoarelor subjugate era un procedeu obișnuit al stăpânirii tătare - scrie B. D. Grecov și A. L Iacubovschi. El a fost practicat pe scară întinsă în toată Rusia, pe unde s-a suprapus dominația mongolă, cu excepția oamenilor aflați pe domeniile bisericești. Așa că, nu e nici o mirare că și românii de la Dunăre aveau oști, pe care le luau tătarii, atunci când plecau în expediții ori incursiuni. Actul emis de Bela al IV-lea, în 1247, menționează
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
menționată în Cronica lui Thomas Tuscus, în anul 1271, adică la sfârșitul recensământului, care, chemată în ajutorul Boemiei de către Ottokar, a intrat în conflict cu prusienii, demonstrează această situație de fapt și confirmă existența unui voievodat moldovean, sub ochii și dominația mongolă în acest an, cu toată contestarea lui de către Mihail Dan. Textul documentului citat este clar și nu are nevoie de nici un comentariu. „Burtenos et infideles sibi in adjutorium vocat, sed Deo disponente Brutenis ac Blacis inter se discordantibus suo
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Anhialos din Tracia, pentru a nu fi deportați de către Andronic al II-lea Paleologul în 1284, să fi trecut pentru a se așeza și la nordul Dunării, în Țara Românească, unde au întărit elementul românesc și voievodatul lui Seneslau de sub dominația lui Nogai, existent din 1247. Cât despre coborârea lui Dragoș în Moldova, e greu de admis că s-ar fi petrecut sub Ladislau Cumanul, între anii 1285-1290. Puterea lui Nogai era așa de mare în acele momente, încât, în afară
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în 10 aprilie același an 1287, că misionarii se bucură de toată atenția lui Nogai, care a însărcinat pe Ymor (Repede, în limba tătară), fiul lui Moldai, să supravegheze și să se îngrijească de întreaga Misiune Catolică, aflată în raza dominației sale. Având deja biserici la Vicina și Cetatea Albă, un spital la Caffa și o capelă la Solhat, în capitala lui Nogai din Crimeea, misionarii franciscani izbutiră să convertească la catolicism pe Jaylak, cea mai influentă dintre toate soțiile lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe alani, numiți în unele izvoare și tătari creștini, care, chemați de episcopul de Vicina, au intrat îndată în serviciul Bizanțului, Toctai a desființat în înaintarea sa vijelioasă stăpânirea bizantină de la Vicina și a arborat pe zidurile cetății Iamga-ua, semnul dominației mongole, pe care-l vom găsi și la anul 1340. Bulgaria, Vidinul și Serbia au fost lăsate pe seama lui Burluc, alt frate al său, care, ajuns la Târnovo, interveni la marele han pentru a-l numi țar, în locul lui Smilec
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
eretici și schismatici, și puși sub supravegherea arhiepiscopului de Strigoniu. Românii din Țara Severinului, din cnezatele lui Ioan și Farcaș și din voievodatul lui Litovoi, uniți sub sceptrul lui Ioan Tugomir, marele voievod al Țării Românești de la Argeș, aflați sub dominația mongolă, nu se puteau încă măsura în putere cu suzeranii lor. La fel, nu se gândeau la așa ceva nici moldovenii cu marele lor voievod Mușat, care, fiind în relații de prietenie cu Ladislau Kan, voievodul Transilvaniei, aveau să intre în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
diplomatice în 22 martie 1316 dintre Genova și stăpânul de la Maocastrum. Despre o stăpânire efectivă a țarului bulgar Svetoslav la nordul Dunării și, mai ales, la Cetatea Albă, până în anul 1322, deci, după moartea lui Toctai în 1312 și în timpul dominației lui Uzbek, nu poate fi vorba. Informația folosită de I. Lupaș din Nicephor Gregoras se referă la perioada lui Nogai, mort deja în decembrie 1299, iar aceea a lui Abulfeda că, în anul 1321, Cetatea Albă s-ar afla „în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe urmele lui Phinta, a unor unități de strajă, spre a ocupa înălțimile care dominau valea Milcovului, unde fusese vechea Episcopie, dărâmată de tătari în anul 1241. Se așteptau, desigur, vremuri mai prielnice, care să-i convingă pe românii de sub dominația mongolă că ei ar putea scăpa de ea. Și acestea nu întârziară să vină. În vara anului următor, 1333, Olgerd (1345-1377), fiul lui Ghedymin, marele duce al Lituaniei, întreprinse o expediție împotriva tătarilor, pentru a preîntâmpina permanentele incursiuni ale acestora
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
urma în secolele ulterioare. Evenimentul nu a fost dorit și nici plăcut pentru români. El a fost hărăzit de către destinul istoric ca să complice și mai mult urzeala ițelor politice ale acelor vremuri turburi și să-i anunțe pe români că dominația mongolă va apune în curând, pentru a face loc aceleia a turcilor, în ciuda eforturilor lor de a ieși de sub suzeranitatea străină. Nimeni nu se gândea atunci că poziția geografică și mediul biologic, creat între Tisa, Nistru și Dunăre, va continua
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din aceste împrejurări, să ofere sprijinul său Papei de la Avignon și puterilor maritime Veneția și Genova printr-o înțelegere cu Ludovic. Inimosul angevin mai stăruia la o grabnică concentrare de oști și, pentru a despresura Moldova din mrejele politicii de dominație ale lui Gedymin, care prin fiul său, Lubart, în Liov, făcea prezentă influența Marelui Ducat al Lituaniei în Moldova și amenința să înlocuiască suzeranitatea mongolă, împotrivindu-se extinderii aceleia ungurești. Și noua conjunctură politică internațională îi oferea un prilej rar
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
foarte curând (nuperrime) a căzut în vina trădării, alăturându-se lui Bogdan, fostul voievod, unchiul său și necredincios învederat al regatului”. Regele se temea de noi complicații, din cauza influenței lui Bogdan printre românii din aceste două voievodate, cu ocazia extinderii dominației Poloniei asupra Haliciului. Cronica lui Ioan din Czarnikow scrie că regele Cazimir a încorporat în acel an ducatul Rusiei în întregime. Tot atunci, numeroși români au continuat să părăsească satele din Bereg (capitala Muncaci) și Maramureș, trecând de partea lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Ugocea, Bereg, Maramureș, Valahiei Minore și Podoliei. Modificarea statu quo-ului din 1340 a provocat nemulțumire, dar și teamă la Buda. Cum operațiunile războinice ale Poloniei în contra Lituaniei mergeau prost, lui Ludovic i se ivi prilejul să preîntâmpine o extindere a dominației poloneze asupra Valahiei Minore și Moldovei, prin intrarea în război alături de poloni, și apoi revendicarea suzeranității asupra Haliciului. În anul 1350, o puternică armată compusă din lituani, ruteni, tătari și români, desigur moldoveni, aflați încă sub suzeranitatea Hoardei de Aur
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
deși era teritoriu al Țării Românești. De la gura Siretului, unde se dezvolta orașul Brăila, Ludovic privea spre Chilia și Cetatea Albă, pentru care se certau, la acea vreme, venețienii cu genovezii și spre care tânjeau deopotrivă polonii și lituanii. Extinderea dominației maghiare asupra regiunii dintre Prahova-Ialomița și Dunăre era o completare la aceea dintre Carpați și Siret. Pregătindu-le ca bază de plecare spre un nou atac din ele, Ludovic urmărea să facă ultimul salt pentru înglobarea sub suzeranitatea Coroanei ungare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
stăpân efectiv fiind Dimitrie „princeps tartarorum” și a Valahiei Minore dintre Siret și Nistru, care încă din anii 1334-1335, înnodase relații diplomatice cu Lituania prin Alexandru Moldaowicz și cu Polonia prin românii din Halici, voievod fiind Ștefan, ambele aflate sub dominația mongolă a Hoardei de Aur. Cunoscând slăbiciunea acesteia din urmă, măcinată în interior de lupte fratricide, regele ungar urmărea realizarea acestui ultim deziderat și pentru a pune Polonia și Lituania în fața unui fapt împlinit. Dar, tocmai în momentul în care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Suzdalului și Riazanului nu îndrăzneau încă să schițeze vreun gest de împotrivire față de hanul Hoardei de Aur. Și, cum Moldova își datora ruperea obligațiilor de vasalitate față de Imperiul Mongol, nu numai prin victoria de la Sinâe Vodă, dar și prin întrepunerea dominației lituane între Nipru și Nistru, nu se putea concepe pentru acele vremuri ca un stat mic, așa cum era Moldova, să nu fi apelat la ajutorul cuiva. Se pare că, Ludovic se resemnase pentru moment cu această stare de lucruri la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
alături de oastea polonă contra lui. Relațiile s-au intensificat și mai mult după căderea Bizanțului, în mai 1453, sub loviturile lui Mahomed al II-lea. Pătrunderea turcilor pe litoralul de nord al Mării Negre a contribuit în mare măsură la reintroducerea dominației tătare a Hanatului Crimeii asupra Țărilor Române, sub auspiciile Înaltei Porți. Locuitorii Cetății Albe, care nu respiraseră prea mult timp aerul libertății, s-au văzut amenințați cei dintâi. Ei cerură imediat ajutor Domniei pentru întărirea zidurilor. În martie 1454, pârcălabul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
recucerească Mangopul. Orașul a căzut în mâinile sale, dar nu a putut relua Caffa, bine păzită de turci și tătari. Turcii revin în decembrie, același an, reocupă Mangopul și trec prin sabie pe Alexandru și pe toți vitejii moldoveni. Instaurarea dominației otomane asupra Crimeii a avut mari repercusiuni asupra Moldovei. Astfel, cu forțe preluate de la Hanatul Crimeii, pe al cărui teritoriu a fost deschis un al doilea front în flancul Moldovei, Mahomed al II-lea a izbutit să împartă oastea moldovenească
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
vasali ai săi. Nici chiar când ceilalți doi fii ai lui Hagi-Ghirai, Nur-Daulet și Aider, au izbutit să fugă la Cracovia, iar Gianibek a nimerit la Moscova, Cazimir nu a luat contra măsuri. Restabilirea lui Mengli Ghirai ca han, sub dominația otomană, în momentul în care Hoarda Mare mergea cu pași mari spre dezagregare, l-a determinat pe Ștefan cel Mare să facă primul pas în recunoașterea superiorității turcești, mai ales după încetarea ostilităților, din ianuarie 1479, dintre turci și venețieni
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]