9,274 matches
-
de martori. — E clar că el a telefonat..., spuse Lecoeur, oftînd. Maigret nu răspunse imediat. Nu reacționau la fel. Fără a mai vorbi de metode, un cuvînt neagreat de nici unul dintre ei, fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Francine Lange stă la Hotelul Gării... Ziarele anunțaseră că sora victimei sosise la Vichy, dar nu dăduseră nici o adresă. Maigret Înainta cu pași prudenți, ezitînd. — De ce n-ar fi telefonat pur și simplu la diferite hoteluri cerînd să vorbească cu domnișoara Lange? Și-l imagina În fața cărții de telefon. Probabil că lista hotelurilor era destul de lungă. Le luase În ordine alfabetică? — Ai putea suna la un hotel al cărui nume Începe cu A sau cu B... Lecoeur, cu privirea amuzată, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
-mi, te rog, legătura cu Hôtel d'Angleterre. Nu, nu cu directorul, nici la recepție. Vreau să vorbesc cu telefonista... Alo!... Telefonista de la Hôtel d'Angleterre? Aici Poliția Judiciară. V-a cerut cineva să-i faceți legătura cu o anume domnișoară Lange? Nu, nu victima. Sora ei, Francine Lange... Exact... Întrebați colega... — SÎnt două la centrală. Hotelul are cinci-șase sute de camere... Alo, da... Ieri-dimineață?... Dați-mi-o pe colega, vă rog.... Alo!... Dumneavoastră ați primit apelul? Nu v-a frapat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
om nu știa că Hélène Lange avea la Vichy o căsuță albă cu obloane verzi În cartierul France. Banii erau trimiși de fiecare dată la altă adresă. Banii nu erau trimiși la dată fixă și nu intenționat nu-i ridica domnișoara Lange decît cîteva zile mai tîrziu, ca să fie sigură că oficiul poștal nu era supravegheat? Un bărbat bogat sau, În orice caz, cu un venit confortabil. CÎnd vorbise cu sora ei, nu fixase o Întîlnire precisă. Îi ceruse să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Perechile treceau pe hidrobiciclete și, la baza zidului care mărginea rîul, terenurile de golf de mici dimensiuni se succedau la fiecare cincizeci de metri. Maigret se surprinse Întorcînd capul după fiecare bărbat mai În vîrstă și solid. Pentru el, asasinul domnișoarei În lila nu mai era o entitate vagă. Începea să se contureze, să aibă o personalitate. Se afla În oraș, pe una dintre acele promenade străbătute atît de conștiincios de soții Maigret. Făcea aproape aceleași gesturi ca ei, vedeau aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cînd va telefona... Maigret se opri În mijlocul aleei și bombăni, cu pumnii strînși, ca și cum asta l-ar fi Înfuriat: — Ce naiba caută de riscă atît de mult? Răspunse o voce de bărbat: — Alo! Cu cine doriți? Aș vrea să vorbesc cu domnișoara Francine Lange. — Cine o caută? — Comisarul divizionar Lecoeur. — O clipă. Maigret stătea În fața lui, În biroul fără mobilă, și ținea la ureche al doilea receptor. — Alo!... Nu puteți suna mâine dimineață? — Nu. — Peste o jumătate de oră? — Peste o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
stătea În fața lui, În biroul fără mobilă, și ținea la ureche al doilea receptor. — Alo!... Nu puteți suna mâine dimineață? — Nu. — Peste o jumătate de oră? — Peste o jumătate de oră voi fi pe drum... Abia am sosit. Francine... adică domnișoara Lange face baie. — Vă rog să-i cereți din partea mea să vină la telefon. Lecoeur Îi făcu cu ochiul colegului său de la Paris. Vocea lui Lucien Romanel se auzi din nou. — Vine imediat. Să se șteargă și... — Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se șteargă și... — Mi se pare că ați mers destul de Încet. — Am avut o pană. Am pierdut mai bine de o oră căutând o piesă de schimb. V-o dau! — Alo! Vocea părea și mai Îndepărtată decât cea a bărbatului. — Domnișoara Lange? Dimineață mi-ați spus că veți mai rămâne două-trei zile la Vichy. — Așa intenționam. M-am răzgândit. — Pot să vă Întreb de ce? — Aș putea să vă răspund că m-am răzgândit, și gata. E dreptul meu, nu? După cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a intrat la ea În casă. — Credeam că l-a surprins În timp ce fura... — Nu sunteți chiar atât de naivă. Voia să-i pună o Întrebare, o Întrebare foarte importantă. — Care? — Asta vreau să descopăr. Sora dumneavoastră a moștenit pe cineva, domnișoară Lange... — Pe cine? — Vă Întreb. Pe mama noastră, amândouă. Nu era bogată. O mică mercerie la Marsilly și câteva mii de franci pe un libret de economii. Amantul ei era bogat? — Care amant? — Cel care, la Paris, venea la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
un libret de economii. Amantul ei era bogat? — Care amant? — Cel care, la Paris, venea la ea o dată sau de două ori pe săptămână, În apartamentul din strada Notre-Dame-de-Lorette... — Nu știu asta... — Nu l-ați Întâlnit niciodată? — Nu. — Nu Întrerupeți, domnișoară. S-ar putea să avem Încă mult de vorbit. Alo!... — Vă aud... — Sora dumneavoastră era stenodactilografă. Dumneavoastră erați manichiuristă... — M-am specializat În estetică facială. — Bine. Două fete tinere din Marsilly, ai căror părinți nu erau bogați. Ați plecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fi procedat altfel. Doi oameni, chiar dacă aplică aceeași metodă, o fac În mod diferit. Numai că aici nu era vorba de metodă. În fond, comisarul invidia abilitatea, siguranța și Încrederea În sine a colegului său. Dar, pentru Maigret, de exemplu, domnișoara În lila nu era doar victima unui asasinat, nici o persoană care dusese un anumit fel de existență. Începea s-o cunoască și se străduia, aproape fără să-și dea seama, să aprofundeze această cunoaștere. Pentru el, Înainte de orice, era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
perioada În care surorile Lange locuiau În sat. Hélène era o excepție. Mersese la școala din oraș și reușise să-și Însușească destule cunoștințe ca să lucreze Într-un birou. Plecând dimineața cu bicicleta, venind seara acasă, se purta ca o domnișoară. Și, mai târziu, sora ei nu se va descurca și ea? „Sunt amândouă la Paris. Nimeni nu le-a mai văzut În sat. Ne disprețuiesc...” Vechile lor prietene continuau să curețe dimineața bancurile de stridii și să lucreze la rezervații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fi putut să mă trimită la plimbare, dar s-a arătat foarte amabil. Dicelle era nervos. — Ce credeți? El e, nu-i așa? Maigret nu răspunse imediat, Își aprinse mai Întâi pipa. Ajunseseră la vreo sută de metri de casa domnișoarei În lila. — Cred că da, răspunse el, oftând. Tânărul inspector Îl privi mirat, pentru că s-ar fi zis că Maigret rostea aceste cuvinte cu regret. — Trebuie să-mi aștept șeful În fața hotelului. Probabil că va ajunge peste vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
umbrele parcului, verdeața care, În unele locuri, căpăta tonuri ireale În lumina felinarelor, muzicanții În uniforme cu galoane... Dar revedea mai ales fața prelungă a numitei Hélène Lange care, pentru el și soția lui, Încă nu era decât doamna sau domnișoara În lila. — O cunoșteați pe domnișoara Lange? Bărbatul rămase nemișcat, cu răsuflarea tăiată, ca și cum s-ar fi sufocat. Și chiar avu o criză de astm. Fața Îi deveni roșie. Scoase o batistă din buzunar, deschise gura și Începu să tușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
locuri, căpăta tonuri ireale În lumina felinarelor, muzicanții În uniforme cu galoane... Dar revedea mai ales fața prelungă a numitei Hélène Lange care, pentru el și soția lui, Încă nu era decât doamna sau domnișoara În lila. — O cunoșteați pe domnișoara Lange? Bărbatul rămase nemișcat, cu răsuflarea tăiată, ca și cum s-ar fi sufocat. Și chiar avu o criză de astm. Fața Îi deveni roșie. Scoase o batistă din buzunar, deschise gura și Începu să tușească puternic, aplecat În față. Maigret Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
asta, agentul de film a zis că da, că e o idee bună, și după câteva mii de faxuri s-au pus de acord asupra orei, a datei și a locului - nu foarte convenabil pentru ambele părți, ci doar pentru domnișoara Aldridge. Mai era o singură problemă, și devenise problema Dianei Macpherson. Alexia fusese de curând la Londra și se întâmplase să se uite la London Nights. Era de acord să fie intervievată de o singură persoană, și aceea era Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
E chiar al naibii de bun. O oră mai târziu, echipa e gata; toți stau și se uită la ceas. Apoi se deschide ușa: tot asistenta. ― N-aș vrea să vă deranjez, dar există oare vreo șansă s-o vedem curând pe domnișoara Aldridge? întreabă Ben politicos. ― Cum ar fi anul acesta, mormăie Simon, așa ușor, încât să nu fie auzit. ― O, îmi pare rău, spune asistenta. Ar trebui să vi se alăture în cel mai scurt timp. Tocmai a terminat cu îmbrăcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben, care, pentru câteva clipe rămâne atât de uimit de întâlnirea pe viu cu o vedetă de la Hollywood, că nici nu se mai poate mișca, nu mai poate vorbi, nu poate face nimic altceva decât să se uite la ea. ― Domnișoara Aldridge? Simon e primul care își vine în fire. E o plăcere să vă întâlnesc. Sunt Simon Molloy, producătorul și regizorul. Iar el, mai spune Simon, el e Ben Williams, prezentatorul nostru. ― Sunt încântat să vă cunosc, spune Ben, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din umeri și zâmbind, cred că este un deformare profesională. Ben îi prinde privirea lui Simon, care clipește și-i face semn cu degetul mare că totul e în regulă. ― Cred că e timpul să încheiem, spune asistenta, ridicându-se. Domnișoara Aldridge are o întâlnire. ― Este în regulă, Sandy, spune Alexia Aldridge, făcându-i semn cu mâna. Mai am câteva minute. Vrei să continui? Ben se uită la Simon, care scutură din cap. ― Cred că avem destul material, spune Ben. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarelor ce scapăr, Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan. Sau ca popă colo-n templul, închinat ființei, care După chip ș-asemănare a creat mâțescul neam, Aș striga: o motănime! motănime! Vai... Haram De-al tău
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tatălui lui Ferdinand este eludată prin metafora transformării corpului său În perle și corali, The sea change a devenit o expresie independentă, care denotă orice transformare). . Alxander Pope, Eseu asupra omului, Epistola a II-a. . Consătean (În sp. În orig.) . Domnișoară (În germ. În orig.) . Comoară (În germ. În orig.) . Este vorba de grade Farenheit, care corespund cu 38,8 grade Celsius . Cerem indulgența cititorului față de această menționare a unui fenomen dispărut. Această referință, ca toate cele care sînt legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Heidi care se Întinsese să-și ia o pernă pentru gât din suportul de bagaje de deasupra capului. Fiul lui Moff, Rupert, care până atunci se jucase cu un pachet de cărți, se holba și el fără rușine la sânii domnișoarei. Harry observase deja că Moff Îi aruncase Marlenei niște priviri insistente, măsurându-i din ochi silueta de sus până jos și insistând pe fese. Așezându-se lângă ea, Harry spera ca acest indiciu teritorial să ajungă până la creierul lui Moff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de data asta presimțeam ceva rău. A pășit spre grup cu timiditate și cu o voce care de-abia se auzea, a spus: —Plăcere să cunosc pe voi În Lijiang. Și așa a făcut cunoștință grupul cu rigida și reticenta domnișoară Rong, nume pe care toată lumea l-a pronunțat wrong 1 de la Început până la sfârșit. Dacă aș fi putut să mă scol din morți ca să Împiedic acest fiasco, aș fi făcut-o. Domnișoara Rong nu era din zonă, nu era nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a făcut cunoștință grupul cu rigida și reticenta domnișoară Rong, nume pe care toată lumea l-a pronunțat wrong 1 de la Început până la sfârșit. Dacă aș fi putut să mă scol din morți ca să Împiedic acest fiasco, aș fi făcut-o. Domnișoara Rong nu era din zonă, nu era nici măcar din provincia Yunnan. Nu vorbea nici un dialect al nici unei minorități, habar n-avea de artă și cultură. Bărbatul fără un braț, apropo, era un ghid excelent, cel mai bine pregătit dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era din zonă, nu era nici măcar din provincia Yunnan. Nu vorbea nici un dialect al nici unei minorități, habar n-avea de artă și cultură. Bărbatul fără un braț, apropo, era un ghid excelent, cel mai bine pregătit dintre toți ghizii. Dar domnișoara Rong se poziționa undeva pe fundul unui butoi foarte adânc. Nu era În stare să vorbească despre superbele peisaje cu pajiști de munte sau să ofere vreun fel de informații despre istoria Lijiangului, despre cele două familii străvechi, despre obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]