KorAP: Find »[drukola/base=după-amiază & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...173 174 175 ...186 >

4,636 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

așa că nu cred că vom avea probleme astă seară din partea asta. Medicii spun că e din nou un om normal, mai mult sau mai puțin. Mortimer auzi cât de găunos îi sunau vorbele și se detestă pentru asta. Chiar în după-amiaza aceea văzuse dovada că sora lui încă nu era normală, când o surprinsese hoinărind prin cele mai îndepărtate și sălbatice zone ale domeniului. Mortimer ieșise din cimitirul câinilor și tocmai voia să se îndrepte spre peluza de croquet când o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a fost de mare folos. A făcut chiar o impresie bună colegilor mei. Foarte bună. — Adevărat? Cum anume? Thomas începe să-i relateze o discuție care avusese loc între funcționarii superiori ai băncii la un dejun în City într-o după-amiază de vineri; dejun la care fusese invitat și Mark. Conversația se orientase spre demisia recentă a unuia dintre asociați în urma rolului asumat de bancă în criza din Kuweit. Thomas se simte dator să-i explice detaliile crizei lui Mildred, presupunând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
S-au plictisit de încercările de a o trezi pe bona Gannet, gâdilând-o sub nas cu o pană. (Pana respectivă aparținuse anterior unei vrăbii pe care Roddy o doborâse cu pistolul lui cu aer comprimat, mai devreme, în aceeași după-amiază.) Tocmai sunt pe punctul de a părăsi camera copiilor și de a coborî la parter ca să tragă cu urechea la petrecere - deși, ca să spunem adevărul, perspectiva de a străbate lungile coridoare întunecate și de a coborî pe scară îi cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
să stea întinși pe spate ascultând radioul când aveau în față perspectiva acelei fericiri lichide. Tata și cu mine am ieșit împreună din cabine: mi se părea de departe cel mai puternic și mai chipeș bărbat de pe marginea bazinului din după-amiaza aceea, dar cu ochii de azi corpurile noastre albe și slăbănoage mi se par copilărești și vulnerabile. Am alergat înaintea lui și m-am oprit la marginea apei, savurând o foarte scurtă, dar neprețuită clipă de plăcută așteptare. Apoi am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și totuși atunci lor le dorisem moartea. Oricare ar fi explicația, eu nu mai pot să retrăiesc și nici măcar să-mi imaginez acea stare de inocență în care am asistat la sărbătorirea sinceră și entuziastă a realizărilor lui în acea după-amiază. Mi-aș dori s-o mai pot retrăi. Mi-aș dori ca el să fi rămas obiectul adorației mele iraționale, în loc să devină încă unul din misterele ubicue și insolvabile ale maturității: o poveste fără un sfârșit propriu-zis. Voi descoperi curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
fel de inginer. Chiar și așa, nu era deloc impresionată; dar din momentul acela Alan, în schimb, se hotărî s-o ia pe Hilary sub aripa lui. — Știi care e secretul succesului în televiziune? o întrebă el la sfârșitul unei după-amiezi. E foarte simplu. Trebuie să te uiți la televizor, atâta tot. Trebuie să te uiți tot timpul. Hilary dădu din cap. Ea nu se uita niciodată la televizor. Știa că era sub nivelul ei. Acum o să-ți spun ce-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
un ton ostil față de familie care era de-a dreptul enervant. Și mai grav era că nu avea un sfârșit propriu-zis; se termina cu o bruschețe chinuitoare. Când m-am ridicat în cele din urmă de la birou, la sfârșitul acelei după-amiezi de sâmbătă a unei veri fierbinți și înăbușitoare, obstacolele care stăteau între mine și încheierea cărții căpătaseră cel puțin contur și o oarece claritate. Trebuia să mă hotărăsc odată dacă s-o prezint ca pe o lucrare de informare sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Și nu mă mai deranja decât dacă e ceva urgent. Și, domnule, a sunat fiica dumneavoastră. — Probabil ca să contramandeze cina. Are probabil un nou prieten și preferă să se vadă cu el. — Nu chiar; a spus că interviul ei de după-amiază a fost amânat și că vine mai devreme la dumneavoastră. E pe drum. — Bine, mulțumesc. Domnul McGanny stătu de gânduri câteva secunde, apoi se ridică brusc. — Deci, Owen, cred că am spus tot ce aveam de spus în acest moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ultima oară. Mater spune că a fost dusă într-un loc unde va fi „bine îngrijită“. Sper să se vindece repede. Știu precis ce simte ea. Mi s-a pus un nod zdravăn în gât în timpul slujbei, așa că tot restul după-amiezii am fost într-o dispoziție foarte tristă, plin de gânduri negre despre inutilitatea războiului și alte chestii de-astea. Când Pater ne-a dus acasă cu mașina, am început să compun în minte această poezie, să-i zicem: În amintirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
spre ușurarea lui, urcușul a fost rapid și netraumatizant. Apoi, a trebuit să se confrunte cu un coridor întunecat, luminat doar de o serie de becuri slabe de 40 de wați care îl făcea să uite de soarele strălucitor al după-amiezii de sâmbătă pe care-l lăsase afară; dar chiar în clipa când era cât pe-aci să se rătăcească, ușa unui apartament se deschise și apăru Phoebe făcându-i cu mâna. Se înveseli pe loc: pe fundalul acela oribil, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a retras deja. Doctorul i-a recomandat să nu mai facă azi nici un efort. — Ce neplăcere? — Un accident cât se poate de regretabil, domnule. A fost pe de-a-ntregul vina mea. Când l-am scos la plimbarea de sănătate de după-amiază - dintr-o neiertătoare neglijență - am scăpat scaunul de sub control și s-a prăvălit pe un povârniș și s-a sfărâmat. S-a izbit de cotețul găinilor. — Dumnezeule! S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost decapitată, domnule. Roddy se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
care o văzuse ultima oară în primul sertar de jos al șifonierului. Mi-a propus s-o ia de acolo cât mai curând posibil și să mi-o înmâneze: și în acest scop, ne-am înțeles să ne întâlnim în după-amiaza aniversării zilei de naștere a lui Mortimer, la marginea domeniului, lângă un loc destinat - n-o să-ți vină să crezi - îngropării diverșilor câini care avuseseră ghinionul de a-și duce traiul mizerabili ca membri ai familiei Winshaw. — Desigur... și Tabitha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
la crimă. El era într-o dispoziție sumbră, îți închipui și nu prea avea chef de vorbă - ceea ce eu, ca prostul, am pus-o pe seama oboselii provocate de călătorie. Fusese câteva zile la Birkenhead, înțelegi, și se întorsese abia în după-amiaza aceea. Nu prea am înțeles atunci scopul acelei călătorii, dar spre sfârșitul serii a avut amabilitatea să mi-l explice. În momentul când eram pe punctul de a ieși din restaurant, mi-a atras atenția asupra unui plic mare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
statisticile de atunci arată că Ouă rapide furniza națiunii peste douăzeci și două milioane de ouă pe săptămână, iat producția anuală a diviziei Pui vii jumuliți era de peste cincizeci și cinci de milioane. De pui, nu de kilograme, desigur. Într-o după-amiază, când aveam aproape douăzeci de ani, m-am certat cu Verity în casa părinților mei și când am terminat cu cearta, am ieșit să mă plimb ca să mă calmez. Ca de obicei, ea își bătuse joc de aspirațiile mele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
În fața mea părea să fie un fel de fabrică. Tot ce vedeam era un șir de magazii utilitare din lemn, fiecare cu câte un container uriaș de metal la capăt, proptit pe stâlpi, profilându-se tiranic pe cerul înnorat al după-amiezii. M-am târât nedumerit pe sub gard și m-am apropiat să mă uit mai bine. Magaziile nu aveau ferestre: dar cățărându-mă pe unul din containere, am reușit să privesc printr-o breșă dintre scânduri. Timp de câteva secunde privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
departe de Earl’s Court Road, la câteva minute de mers pe jos de stația de metrou. Era o zonă animată, un pic cam prea aglomerată și cam deocheată; forfota și vânzoleala ei fără sfârșit te copleșea uneori, dar în după-amiaza asta mă remonta. Am început brusc să simt, pentru prima dată, că porneam poate într-o mare aventură. Ca să ajung de la Earl’s Court la St Pancras trebuia să fac o călătorie plicticoasă de douăzeci de minute pe linia Picadilly

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cu puțin timp înainte de a rupe relațiile) că se întorsese la Birmingham și se căsătorise cu un om de afaceri local. Luni dimineața, am sunat la Peacock Press și am acceptat să scriu o carte despre familia Winshaw. În aceeași după-amiază, m-am dus să-mi cumpăr primul meu aparat video. Thomas Puțini oameni își amintesc despre primul lor video recorder lansat de Philips tocmai în 1972. Prețul era mare, timpul de înregistrare limitat la o oră, și s-a vândut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și pe urmă totul se va potoli. — Și am avut dreptate, nu-i așa? — Trebuia să mă înclin în fața raționamentului tău politic, ca întotdeauna. — E foarte simplu. Henry se aplecă și mai aruncă pe foc încă un buștean. Era o după-amiază rece și întunecoasă de la începutul lui ocombrie 1989 și beau ceai cu brioșe într-unul din separeurile de la Heartland Club. Șmecheria este să faci mereu ceva scandalos. N-are rost să dai o lege scandaloasă și apoi să le lași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
reprezint a investit masiv în aceste studiouri, spuse Thomas. Le place să mă trimită din când în când să mai văd cum stau lucrurile. M-am gândit că, dacă nu vă deranjez prea mult, aș putea să urmăresc filmările din după-amiaza asta. Dennis și Sid schimbară priviri. Îmi pare rău că trebuie să spun asta, se aventură Sid, dar cred că n-ai nimerit-o. E o filmare cu platou închis publicului azi. — Doar Ken și Shirl și tehnicienii. Filmează ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și jumătate după-amiaza și de la șase și jumătate la opt seara. Asta însemna că orele dintre vizitele noastre la spital erau orele cele mai tensionate și mai problematice ale zilei. Ieșeam din spital în parcarea vizitatorilor, în soarele puternic al după-amiezii, și mama, care își pierduse total capacitatea (deși n-o părăsise până atunci niciodată în ultimii douăzeci și cinci de ani) să-și planifice târguielile cu mai mult de câteva ore înainte, ne ducea la supermarketul local să cumpărăm câteva pachete de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ratăm primele etape ale concursului sau stupida introducere a prezentatorului, pigmentată cu groaznice jocuri de cuvinte și rostită cu zâmbete slugarnice de cățeluș ajuns la maturitate prea curând. Dar mama mai avea un motiv pentru care se uita în fiecare după-amiază și vedeam în ochii ei arzând flacăra adevăratului credincios, căci ea se agăța de posibilitatea ca într-o bună zi să i se îngăduie o viziune, să găsească Sfântul Graal în căutarea căruia porniseră toți cei care urmăreau programul: să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și cealaltă jumătate - cea pe care ai încercat s-o înăbuși încă de când s-a întâmplat. N-am spus nimic; doar am plimbat o bucată de curcan prin farfurie, înmuind-o în sosul gros, uleios. — Știi măcar unde e în după-amiaza asta? Ce face? — E acasă, probabil. — Singură? — Probabil. M-am dat bătut și am dat farfuria la o parte. Ascultă, nu există cale de întoarcere. Oricum, tata ne ținea laolaltă. După ce a murit... s-a terminat. — Dar v-ați mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
de pe plajă lângă Sarasota, până ce au murit senini, la două luni unul după celălalt, în iarna lui 1986. Mildred n-a mai vorbit cu fiul ei după ce a părăsit Anglia. Ultima lor conversație, la dejun, a avut loc într-o după-amiază la Oxford și amândurora le-a fost greu să rămână civilizați chiar și atunci. Ea a sfârșit prin a-l acuza pe Mark că o disprețuiește. — „Dispreț“ este un cuvânt prea dur, spusese el. Nu văd ce rost are viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
indiene reconstituite ca atracții turistice; croazierele și cafenelele de la marginea drumului ofereau picioare de broască și burger cu aligator. De acolo a luat-o pe autostradă spre nord prin Bonita Springs și Fort Mayers, ajungând în apropierea Sarasotei la sfârșitul după-amiezii. Adresa mamei, deși n-o folosise în nici o scrisoare, era întipărită în minte. Dar Mark nu voia să-i vorbească nici acum. După ce a găsit casa, a mai mers jumătate de milă pe drumul spre ocean și a cotit apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a mai mers jumătate de milă pe drumul spre ocean și a cotit apoi pe un drumeag care ducea la plajă. Când a parcat la capătul drumeagului, avea o bună vedere asupra casei. Soțul ei era plecat la cumpărături în după-amiaza aceea, dar întâmplarea făcea ca Mildred să fie în grădină. Avea de gând să stea să citească o revistă sau poate să înceapă o scrisoare către fiica ei vitregă din Vancouver, dar văzu că grădinarul nu curățise ca lumea peluza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]