4,600 matches
-
și alții se implică în forme similare de "braconaj". Scopul alegerilor se schimbă profund în acest proces; încetând a fi mijloacele esențiale de exprimare a vechilor loialități, alegerile devin piețe unde partidele încearcă să-și "vândă" programele. Odată cu creșterea independenței electoratului, loialitatea tradițională se șubrezește. În același timp, competiția dintre partide devine strânsă, deoarece fiecare dintre ele este afectat de acțiunile celorlalte. Există așadar un sistem de partide în adevăratul sens al cuvântului (Downs, 1957). Partidele legitime de mase au un
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sistemul cu mai mult de un partid este nou pot experimenta un tip de competiție "bazată pe grup", în timp ce în țările cu un sistem mai vechi aceasta va fi mai apropiată de "piață". Acest lucru se întămplă în special atunci când electoratul este "independent" de partide, ca în Statele Unite și din ce în ce mai frecvent în Europa (Wolfinger, 1985: 277-96; Beck, 1984: 240-66). Totuși, această dezvoltare se poate prelungi sau complica din cauza celui de-al treilea element: tipul de configurație a partidelor. Sistemele cu mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
organizarea și scopurile lor. În general vorbind, partidele din regiunea atlantică sunt liberal-democratice; ele au o organizare autonomă și relativ bine structurată și, de multe ori încă dinainte de 1945, un caracter legitim de mase sprijinul pe care îl primesc din partea electoratului ia forma unei identificări directe cu partidul. Asemănări și diferențe între sistemele de partide din zona atlantică Baza socială Grupurile din care au izvorât inițial sistemele de partid din zona atlantică nu mai sunt esențiale pentru menținerea acestor partide. Din
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pentru menținerea acestor partide. Din această perspectivă, competiția dintre ele a parcurs tipul de evoluție descris mai devreme. Într-adevăr, în a doua jumătate a secolului XX, majoritatea partidelor din regiunea atlantică au trecut treptat de la atragerea grupurilor la atragerea electoratului, după modelul pieței. Acest fapt a avut efect asupra rezistenței multor partide și în consecință asupra stabilității configurațiilor de partide în respectivele țări. După cum se știe, în unele țări, anumite partide sunt strâns legate de o minoritate etnică sau națională
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
facțiuni comunitare care existaseră în trecut și de a alcătui o mare organizație conservatoare. Astfel, partidele legitime de mase s-au răspândit în general în regiunea atlantică, deși, prin aceasta, ele au devenit din ce în ce mai diferite de baza socială originară. "Independența" electoratului a crescut, și, ca rezultat, partidele din Europa de Vest au devenit mai puțin stabile decât în trecut. Cazul extrem a fost cel al Italiei în 1992-3 când unul dintre partidele majore aproape că a dispărut (Partidul Socialist), iar altul a scăzut
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Europa de Vest, de exemplu) și în conceptul în sine de apartenență partinică. Totuși, deoarece marea majoritate a partidelor din regiunea atlantică sunt de tip legitim de masă, aceste diferențe sunt diminuate prin faptul că unul din elementele cheie legătura directă dintre electorat și partid este comună practic tuturor organizațiilor. Astfel, cel puțin aparent, nu pare să aibă o importanță prea mare dacă proporția membrilor este mai mare în rândul social-democraților din Suedia sau Austria decât în rândul celor din Germania sau Franța
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai mare în rândul social-democraților din Suedia sau Austria decât în rândul celor din Germania sau Franța (Bartolini, 1983: 139-75); în general vorbind, elaborarea politicilor pare să fie în toate situațiile puternic constrânsă de nevoia de a fi atractiv pentru electorat, reținând în același timp pe cât posibil tradițiile ideologice ale partidului. Ideologia Există de asemenea unele diferențe ideologice între partidele din regiunea atlantică, dar variațiile cu adevărat mari sunt marginale, între partidele "extremiste", cu adepți puțini și sprijin adesea intermitent. Aceste
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de acest model. * sistemele multipartidiste fără un partid dominant, ca în Franța înainte de alegerile din 1962, Finlanda și Elveția, unde niciun partid nu obținea mai mult de 25% din voturi și unde patru sau cinci partide împărțeau destul de echitabil voturile electoratului (Blondel, 1968: 180-200). Astfel, în marea majoritate a țărilor, cel puțin un partid era aproape de a obține o majoritate a voturilor; sistemul multipartidist în sensul strict al cuvântului era un caz excepțional. Îndeosebi în țările mari, în care un asemenea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
tipuri de explicații posibile pentru aceste mișcări. Unul dintre aceste tipuri se concentrează pe țările individuale. De exemplu, în Marea Britanie polarizarea celor două partide și îndeosebi mișcarea spre stânga a Partidului Laburist din anii '70 a înstrăinat un segment al electoratului, care a preferat să-și dea votul în favoarea Partidului Liberal. Crearea unui Partid Social-Democrat în 1980 a fost de asemenea o dovadă a acestei înstrăinări. Când Partidul Laburist a redevenit mai moderat, s-a produs o reîntoarcere la tiparul mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o dovadă a acestei înstrăinări. Când Partidul Laburist a redevenit mai moderat, s-a produs o reîntoarcere la tiparul mai tradițional al sistemului bipartidist. Al doilea tip de explicație se concentrează pe tendințe mai generale. S-a observat că proporția electoratului "independent" a crescut în multe țări, în timp ce identificarea partinică slăbea. O astfel de evoluție se întâlnește în Statele Unite, dar indicii ale aceluiași fenomen se regăsesc peste tot în regiunea atlantică (Beck, 1984: 240-66; Wolfinger, 1985: 277-96). Sistemele de partide din
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
apărut în secolul al XIX-lea; în Marea Britanie, sistemul de partide a avut timp să se "maturizeze". Chiar dacă din anii '80 se observă un grad de instabilitate, cele mai multe partide mari din majoritatea țărilor vest-europene continuă să își păstreze controlul asupra electoratului. Cazul Europei de Est este diferit. În 1989-90, țările din această zonă s-au confruntat brusc cu misiunea de a construi un sistem de partide. Această misiune a fost îngreunată din trei motive principale: * nu numai că sistemul de partide
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lasă alegătorilor nicio posibilitate de a alege, din moment ce rolul lor pare acela de a da legitimitate regimurilor care sunt menținute, în esență, prin impunere. Totuși, chiar și atunci când competiția este deschisă și pluralismul recunoscut, gradul în care alegerile reflectă atitudinile electoratului poate varia considerabil. De fapt, nu există niciun mod prin care un sistem electoral optim să confere o imagine absolut corectă există întotdeauna un grad de denaturare. Ca rezultat, odată ce alegerile au început să joace un rol în procesul politic
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
părerile asupra unor probleme specifice: participarea populară poate fi restricționată la anumite tipuri de propuneri, sau numai la amendamentele constituționale. Șansele de a participa date cetățenilor pot fi sporite și prin intermediul referendumurilor consultative, atunci când parlamentele naționale sau consiliile locale consultă electoratele înainte de a lua decizii, deși nu sunt constrânși de rezultat. Principalul motiv pentru care nu au loc mai multe referendumuri și inițiative îl constituie tradiția guvernării reprezentative "pure". Această tradiție a fost păstrată ca rezultat al puternicei opoziții la introducerea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mare în contextul referendumurilor decât în contextul alegerilor. Referendumurile nu par a fi totdeauna conservatoare. Unele din politicile adoptate au fost într-adevăr conservatoare, precum Propunerea 13 care a introdus reguli financiare stringente în bugetul Californiei în anii 1980; și electoratul din Republica Irlanda a refuzat să anuleze o prevedere constituțională care bloca introducerea oricărui proiect de legalizare a divorțului. Totuși, alte propuneri cu un caracter conservator au fost respinse: poporul italian, de exemplu, a refuzat să abroge o lege care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
bloca introducerea oricărui proiect de legalizare a divorțului. Totuși, alte propuneri cu un caracter conservator au fost respinse: poporul italian, de exemplu, a refuzat să abroge o lege care legalizase divorțul în țară. În cele din urmă, după multe controverse, electoratul irlandez a acceptat să nu interzică total contracepția. În plus, conservatorismul alegătorilor îi poate duce la respingerea propunerilor cu caracter "radical de dreapta", dar și a propunerilor de natură progresistă: electoratul elvețian s-a opus astfel în majoritate măsurilor ce
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în țară. În cele din urmă, după multe controverse, electoratul irlandez a acceptat să nu interzică total contracepția. În plus, conservatorismul alegătorilor îi poate duce la respingerea propunerilor cu caracter "radical de dreapta", dar și a propunerilor de natură progresistă: electoratul elvețian s-a opus astfel în majoritate măsurilor ce urmau să restricționeze sever regulile privind poziția imigranților în țară; după cum se știe, minorități importante favorizau aceste restricții, deși partidele majore s-au opus. Referendumuri, sisteme de partide și grupuri de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
O tactică similară este de asemenea adoptată de partidele care fie sunt mici, fie se află în afara guvernării, și care altfel poate că nu sunt în stare să exercite multă influență. De aici ipoteza că referendumul poate conduce la manipularea electoratului, iar referendumul și inițiativa populară nu ajută neapărat la legarea poporului ca întreg de sistemul politic. O astfel de concluzie nu este justificată: manipularea prin grupuri și partide mici poate fi eficientă doar dacă participarea este cu adevărat foarte scăzută
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în mod tradițional cazul partidelor de stânga, care pretind adesea că status quo-ul este menținut doar pentru că un număr mare de alegători nu realizează în ce constau interesele lor "reale"; dar multe partide de dreapta doresc și ele să mobilizeze electoratul, susținând uneori că trebuie să modifice perspectivele alegătorilor, care pot fi îndrumați greșit de exemplu, ca rezultat al așa-numitei propagande "liberale" sau "socialiste". Există astfel cel puțin un efort al majorității partidelor din Occident de a mobiliza alegătorii chiar dacă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
țările vestice mai mult plutesc cumva deasupra populației în loc să provină din ea și să fie în strânsă legătură cu aceasta. Această stare a lucrurilor coincide cu ideea că partidele concurează pe o piață și încearcă să își vândă produsele unui electorat din ce în ce mai independent. Aceasta înseamnă că partidele nu mai sunt reprezentantele populației în sensul adevărat al cuvântului. Ele pot fi reprezentative în sensul general în care sistemul de partide ca întreg, prin intermediul pieței electorale, oferă populației cel puțin un mecanism brut
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Statele Unite, unde puterea partidelor pare să fi decăzut considerabil, în special în California, sugerează un posibil sfârșit al partidelor în viitor. Nu s-a atins acest punct în Europa Occidentală, dar slăbirea rezistenței partidelor tradiționale și creșterea corespunzătoare a volatilității electoratului pot constitui o mișcare în aceeași direcție. Totuși, modul practic în care partidele ar putea fi înlocuite nu este clar, nu doar în privința recrutării "clasei" politice sau a procesului de luare a deciziilor la nivel național, dar și în privința furnizării
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fruntea comitetelor Congresului Statelor Unite se îndreaptă către membrii "seniori" ai comitetului (cu alte cuvinte, cei care au prestat un serviciu îndelungat) este privit ca nedemocratic. Cetățenii nu ar trebui controlați de un grup permanent de legislatori care, contând pe sprijinul electoratului din districtul lor, pot manipula procesul legislativ. Soluția pare a fi rotația forțată. Totuși, astfel de mișcări nu au fost până acum larg adoptate în forurile legislative ale țărilor care se consideră liberal-democratice. Aceasta poate deoarece membrii doresc să rămână
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cu adevărat reușit; niciun alt sistem prezidențial limitat nu a rezistat fără întrerupere de la al Doilea Război Mondial încoace. Au apărut conflicte între președinte și congres, iar acestea nu pot fi rezolvate prin demisii prezidențiale forțate sau prin apelul la electorat, ca în sistemul de tip cabinet, din moment ce congresul nu poate demite președintele, și nici președintele nu poate dizolva congresul. În plus, faptul că președinții nu pot fi realeși decât cel mult o singură dată duce la încercări extraconstituționale de a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cel puțin de aspirațiile majorității populației, se poate spune că relația dintre guvernare și popor este directă. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în sistemele cu mai mult de un partid, când unui partid i se dă "un mandat" din partea electoratului de a-și implementa programul: alegerile sunt în acest caz aproape de tipul unui referendum în favoarea partidului. Însă în plus față de referendum, relația acoperă un set larg de teme, putând astfel servi la susținerea unei politici publice generale. O concluzie similară
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lucid și de somnambulism buimac este și mai înrădăcinat, și mai generalizat. El se degradează acum cu ușurință, devenind la scara cetățeanului futilitate, catalepsie, fatalism, la scara economică, corporatism nepăsător față de interesul comun, iar la scara politică, lingușire neroadă a electoratului și teamă plină de slăbiciune față de luarea deciziilor. Dușmanul din noi Dar dacă devenim conștienți de paradoxul conștiinței care ne face inconștienți, dacă devenim conștienți de faptul că în noi înșine subzistă și se dezvoltă degradarea somnambulică, dacă rămînem în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
l-a produs Timișoara, atât în decembrie 89, cât și în lunile următoare. Proclamația lansată acolo, în martie 90, era un răspuns la intenția noului regim de a-și asigura continuitatea puterii și prin sufragiu. Confuz și manipulat destul de abil, electoratul s-a găsit pus în fața unei dileme pe care n-a știut s-o rezolve altfel decât optând pentru soluția care îi permitea mai multă liniște și mai puține riscuri. Formula politică produsă de alegeri a stimulat populismul, evitând orice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]