13,637 matches
-
Într-un mod provocator: „Nu poate exista o expresie mai clară a sentimentului imperialist, povara francofoniei pe care o poartă omul alb, ale cărei prime cuceriri aveau să fie acasă”. Dacă Înainte stăpânirea limbii latinii era esențială pentru participarea unei elite restrânse la o viață culturală bogată, stăpânirea limbii franceze standard devenise acum condiția participării depline la cultura franceză. Logica implicită a acestei mișcări era definirea unei ierarhii a culturilor În cadrul căreia limbile regionale și culturile pe care le reprezentau erau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Tilly, inventarea, elaborarea și folosirea acestor abstracțiuni reprezintă un progres enorm În capacitatea statului, o trecere de la tribut și guvernare indirectă la impozit și guvernare directă. Înainte era suficient un aparat administrativ minim, modul de conducere indirect bazându-se pe elitele și comunitățile locale care aveau interesul să nu Împartă cu conducerea centrală resursele și informațiile. Guvernarea directă a fost Întâmpinată de o rezistență generalizată și a necesitat negocieri care, adeseori, au limitat puterea autorităților centrale, Însă, pentru prima dată, a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mărețele proiecte de dezvoltare ale colonialismului târziu (de pildă, proiectul Gezira din Sudan). Cu toate acestea, este de netăgăduit că o mare parte a acțiunilor de inginerie socială Întreprinse de stat În secolul al XX-lea au fost concepute de elite progresiste, deseori chiar revoluționare. De ce? Cred că răspunsul ni-l oferă faptul că, de obicei, progresiștii au fost aceia care au ajuns la putere pe baza unei critici ample a societății existente și care au avut (cel puțin la Început
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
per se nu sunt periculoase. După cum remarca Oscar Wilde, „o hartă a lumii care nu menționează Utopia nu merită nici cea mai mică atenție, fiindcă ea omite tocmai țara În care debarcă Întotdeauna omenirea”. Viziunile utopice eșuează atunci când aparțin unor elite conducătoare nepreocupate de democrație și de drepturile civile, care vor folosi, cel mai probabil, puterea nelimitată a statului pentru a le realiza. Mai mult, rezultatul e catastrofal atunci când societatea supusă experimentelor utopice este lipsită de capacitatea de a organiza o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
extrem ar trebui să facă apel mai ales la clasele și păturile sociale care au cel mai mult de câștigat - din punct de vedere al statutului, puterii și bunăstării - de pe urma acestei viziuni. și, Într-adevăr, aceasta este, prin excelență, ideologia elitelor birocratice, a tehnicienilor, urbaniștilor și inginerilor. Poziția conferită lor nu presupune doar un rol de conducere și privilegii, ci și responsabilități În ceea ce privește mărețele acțiuni de clădire a națiunii și de transformare socială. Atunci când aceste elite consideră că este menirea lor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
aceasta este, prin excelență, ideologia elitelor birocratice, a tehnicienilor, urbaniștilor și inginerilor. Poziția conferită lor nu presupune doar un rol de conducere și privilegii, ci și responsabilități În ceea ce privește mărețele acțiuni de clădire a națiunii și de transformare socială. Atunci când aceste elite consideră că este menirea lor să ajute o populație puțin avansată din punct de vedere tehnic, needucată și preocupată doar de subzistență să pășească În secolul al XX-lea, rolul cultural autoatribuit de educare a poporului capătă o dublă valoare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de vedere tehnic, needucată și preocupată doar de subzistență să pășească În secolul al XX-lea, rolul cultural autoatribuit de educare a poporului capătă o dublă valoare. Efectele pe care le are o misiune istorică de o asemenea amploare asupra elitelor conducătoare se pot traduce printr-o moralitate Înaltă, prin solidaritate și voință de a face (și de a impune) sacrificii. Această viziune a unui viitor grandios este adesea În puternic contrast cu dezordinea, mizeria și lupta meschină pentru avantaje mărunte
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pot traduce printr-o moralitate Înaltă, prin solidaritate și voință de a face (și de a impune) sacrificii. Această viziune a unui viitor grandios este adesea În puternic contrast cu dezordinea, mizeria și lupta meschină pentru avantaje mărunte cu care elitele se confruntă, foarte probabil, În viața de zi cu zi. De fapt, s-ar putea specula În această direcție, afirmând că nevoia de planuri utopice e cu atât mai mare cu cât lumea reală În care trăiesc cei ce le
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
că nevoia de planuri utopice e cu atât mai mare cu cât lumea reală În care trăiesc cei ce le elaborează este mai puțin controlabilă și mai refractară, pentru că se umple un gol ce altfel ar da naștere la disperare. Elitele care pun la punct aceste proiecte se reprezintă implicit ca modele de Învățare și viziune progresistă la care compatrioții lor să poată aspira. Având În vedere avantajele ideologice ale modernismului extrem, nu este deloc surprinzător că el a fost Îmbrățișat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
aceste proiecte se reprezintă implicit ca modele de Învățare și viziune progresistă la care compatrioții lor să poată aspira. Având În vedere avantajele ideologice ale modernismului extrem, nu este deloc surprinzător că el a fost Îmbrățișat de atât de multe elite postcoloniale. Totuși, dintr-un punct de vedere foarte important, descrierea a posteriori făcută Îndrăznelii modernismului extrem este puternic nedreaptă. Dacă situăm dezvoltarea convingerilor caracteristice acestei viziuni În contextul lor istoric și dacă ne Întrebăm cine erau, de fapt, dușmanii săi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În luptă și În industrie, Kaiser Wilhem Institut für Arbeittsphysiologie, ca și taylorismul, se baza pe un proiect de raționalizare a corpului. Lucrul cel mai remarcabil În ceea ce privește ambele tradiții descrise este, din nou, faptul că erau credințe larg Împărtășite de elite, educate care, altminteri, se situau la poli opuși ai spectrului politic. „Taylorismul și tehnocrația erau cuvintele-cheie ale unui triplu idealism: eliminarea crizelor economice și sociale, creșterea substanțială a productivității datorită științei și reînvestirea tehnologiei cu valențe extraordinare. Ideea unei societăți
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a carierei lui de arhitect de construcții civile În devenire poate fi interpretată ca o căutare a unui „Prinț” (de preferință unul autoritar) care să Îl „ungă” Colbert al curții sale. și-a prezentat proiectele Ligii Națiunilor, a insistat pe lângă elita sovietică ca să-i fie acceptat planul pentru Moscova și a făcut tot ce i-a stat În puteri pentru a fi numit Într-o funcție de coordonare a activității de urbanizare și zonificare din Întreaga Franță și pentru ca planul său pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
O dată organizate funcțiile colective ale comunității urbane, toți vor avea libertate individuală. Fiecare om va trăi având o relație bine stabilită cu Întregul”. În Planul Voisin pentru Paris, Le Corbusier a codificat spațial locul fiecărui individ În marea ierarhie urbană. Elitei economice (industriașii) Îi rezerva blocurile Înalte din centru, iar claselor subalterne - mici locuințe cu grădină de la periferie. Statutul unei persoane putea fi astfel evaluat În funcție de distanța sa față de centru. Însă, ca Într-o fabrică bine gestionată, toți locuitorii orașului ar
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În loc să fie un oraș administrativ, fără categorii sociale, era o capitală zonificată spațial pe criterii de clasă. Săracii locuiau la periferie și făceau naveta pe distanțe lungi pentru a ajunge În centru, unde locuia și lucra o mare parte a elitei. De asemenea, mulți dintre cei bogați Își construiseră propriile „orășele”, cu case individuale și cluburi private, copiind astfel stilul de viață dinamic din alte părți ale țării. Brasíliile neplanificate - cea a săracilor și cea a bogaților - nu erau doar un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe Le Corbusier să termine proiectul și să supravegheze construcția. Alegerea era determinată de scopul extrem-modernist pe care și-l propusese omul politic: promovarea tehnologiei moderne Într-o capitală care să ilustreze valorile pe care voia să le transmită noua elită indiană. Modificările pe care le-a făcut Le Corbusier la proiectul inițial, elaborat de Nowicki și Albert Mayer, mergeau toate În direcția monumentalismului și a linearității. În locul curbelor largi, el a trasat axe rectilinii. În centrul capitalei, a introdus o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
revoluției Prin prisma principalelor sale scrieri, Lenin ne apare ca un extrem-modernist convins. Gândirea sa de ansamblu era destul de Închegată: fie că scria despre revoluție, planificare industrială, organizarea agriculturii sau administrație, el insista asupra unui răspuns științific unitar, cunoscut unei elite intelectuale pregătite și care trebuia urmat. În practică, și În cazul lui Lenin, lucrurile stăteau altfel. Capacitatea sa de a simți pulsul populației atunci când Își concepea propaganda bolșevică, de a bate strategic În retragere când așa i se părea mai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
politicile aplicate de Lenin după revoluție. Lenin În Ce e de făcut? Numele ales de Lenin pentru această lucrare este foarte semnificativ. El este și titlul unui extrem de popular roman a lui Nikolai Cernâșevski, În care un „om nou” din cadrul elitei intelectuale se hotărăște să distrugă vechea ordine, iar apoi să conducă țara În mod autocratic, pentru a instaura o utopie socială. Aceasta fusese cartea preferată a mult adoratului frate mai mare al lui Lenin, Aleksandr, executat În 1887 deoarece complotase
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
dacă nu erau Înlocuite de analiza istorică și de teoria revoluționară avansată a socialismului științific. Așadar, partidul de avangardă nu numai că este esențial pentru coeziunea tactică a maselor, ci trebuie efectiv să gândească pentru acestea. El funcționează ca o elită executivă căreia perspectiva asupra istoriei și materialismul dialectic Îi permit să stabilească „scopurile de război” adecvate ale luptei de clasă. Autoritatea sa se bazează pe inteligența științifică. Lenin cita „frazele importante și profund adevărate ale lui Karl Kautsky”, care spunea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a clasei muncitoare va determina Întotdeauna succesul ideologiei burgheze. Lenin a formulat memorabil acest lucru: „tot ce poate să creeze clasa muncitoare exclusiv prin eforturi proprii este o conștiință sindicală”. Conștiința social-democrată, dimpotrivă, trebuie să vină din exterior, adică din partea elitei socialiste. Partidul de avangardă este descris ca fiind conștient, științific și socialist În adevăratul sens al cuvântului și este prezentat În contrast cu masele care sunt, prin extensie, inconștiente, pre-științifice și aflate În permanent pericol de a adopta valorile burgheze. Avertismentele dure
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Îl transformă Într-un discurs despre specializarea tehnică, ierarhie și organizarea eficientă și previzibilă a mijloacelor este, desigur, un mare paradox al lucrării Ce e de făcut?. Politica dispare ca prin minune din rândurile revoluționarilor și este lăsată pe seama unei elite a partidului de avangardă, cam tot așa cum problema amenajării unei hale este discutată, de pildă, doar Între ingineri. Atât timp cât știința și raționalitatea impun o subordonare tehnică, nu este nevoie de politică În cadrul partidului; judecățile acestuia nu sunt subiective și părtinitoare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Între ingineri. Atât timp cât știința și raționalitatea impun o subordonare tehnică, nu este nevoie de politică În cadrul partidului; judecățile acestuia nu sunt subiective și părtinitoare, ci obiective și perfect logice. Lenin Își extinde raționamentul și asupra caracterizării pe care o face elitei revoluționare. Aceasta nu este formată din simpli revoluționari, ci din „profesioniști”, iar autorul insistă asupra faptului că termenul este folosit În sensul său cel mai profund: profesionistul este un revoluționar „cu normă Întreagă”, pregătit și experimentat. Acest nucleu puțin numeros
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
medii proletare), pentru a nu fi absorbiți, contaminați și slăbiți de Înapoierea culturală a acestora din urmă. Unele dintre Îngrijorările lui Lenin proveneau din convingerea sa din acea perioadă că, În Rusia, clasa muncitoare și cea mai mare parte a elitei intelectuale erau foarte În urmă, În comparație cu aceleași categorii din Germania. În Ce e de făcut?, social-democrația și mișcarea sindicală germane sunt, În mod repetat, date drept exemplu și puse În contrast cu situația din Rusia. Însă principiul ce stătea la baza neliniștii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și să Îi cunoască pe muncitori În același În fel În care profesorii buni Își Înțeleg și Își cunosc elevii, ofițerii - soldații sau directorii de producție - subordonații. Este vorba de o cunoaștere pusă În slujba realizării obiectivelor stabilite de o elită. Relația descrisă este atât de asimetrică, Încât am putea fi tentați să o comparăm cu cea dintre meșteșugar și materia primă pe care o folosește. Tâmplarul sau zidarul trebuie să cunoască foarte bine materialele inerte cu care lucrează pentru a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Lenin și Le Corbusier aveau În comun câteva caracteristici de bază, specifice modernismului extrem. Chiar dacă pretențiile lor științifice nouă ni se pare neverosimile, ei credeau amândoi În existența unei științe supreme care ar fi justificat preluarea puterii de către o mică elită planificatoare. Le Corbusier era convins că adevărurile științifice din domeniul modern al construcțiilor și urbanismul eficient Îi dau dreptul să Înlocuiască tradiția urbană - discordantă și haotică - cu un oraș utopic. Lenin credea că știința materialismului dialectic oferea partidului o perspectivă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lideri din afară. Este foarte posibil ca descrierea revoluției să fie folosită și ca o ocazie de a identifica dușmanii din exteriorul și din interiorul acesteia și de a stabili țintele adecvate ale urii și lichidărilor. Prezentarea standard promovată de elitele revoluționare este consolidată de felul În care procesul istoric În sine „naturalizează” lumea, ștergând urmele a tot ce fusese rodul hazardului În derularea evenimentelor. Cei care au luptat În Revoluția Rusă au descoperit acest lucru despre sine doar mai târziu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]