4,405 matches
-
stare de război a continuat să persiste între Ungaria și țaratul vlaho-bulgar, fiind nevoie de intermedierea papei Inocențiu al III-lea pentru a se ajunge la un acord. Papa Inocențiu al III-lea începuse un șir impresionant de schimburi de epistole cu Caloian încă din 1199, invitându-l să se ralieze Bisericii Catolice. Dornic să poarte titlul imperial și să restaureze prestigiul, bogăția și stăpânirile din timpul Primului Țarat Bulgar, Caloian a ridicat în 1202 problema trimiterii de către Statul Papal a
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
semne, cicatrici sau stări de durere în zonele ce corespund crucificării lui Iisus, cum ar fi mâinile sau picioarele. În anumite cazuri, urme ale funiilor pe încheieturile mâinilor au însoțit rănile mâinilor. Termenul își are originea în rândurile de la sfârșitul Epistolei Sfanțului Pavel către gălățeni unde se spune: "„căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus.”" "Stigmata" este pluralul cuvântului latin "stigma" derivat din cuvântul grec στίγμα "stigma", ceea ce înseamnă semn sau marca așa cum sunt cele folosite pentru identificarea unui
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
totuși sporește precum ne informează Tertulian și Origen, și centre de răspândire cresitna devin în primul rând orașele, între care de cinste deosebită se bucură Tesalonicul, comunitate creștină apostolica, cu tradiția Sf. Apostol Pavel, care i-a adresat chiar două epistole speciale. ORGANIZAREA MITROPOLITANA ÎN ILIRIC În existența autonomă a episcopiilor creștine intervine însă reorganizarea administrativă a imperiului român prin Diocletian și C-tin cel Mare, ambii originari di Iliric. Imperiul este împărțit în patru prefecturii, care se compunea din dieceze
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
din cauza încetării latinității imperiale care între 578-602 vine înlocuită cu greaca-bizantina a Bisericii. Din cauza unor surse apusene, istoricii papali cred în dependența permanentă a Iliricului de Romă. Astfel primul patriarh român, care să intitulează papă Grgire ce Mare (-604) adresează epistole arhiep. Ioan la Justineanei pe ton “dur” pt că nu vrea să-I recunoască drepturile; apoi în 595 îl invită pe episcopul din Sardica să se supună Justineanei și în 592 transfera pee p. ioan, fugărit de la Elissus la Squilenza
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
ele nu justifică vreo jursdictie locală ci sunt pioni pt jurisdicția uiversala în scopul căreia Grigore a scris foarte multe scrisori către variații episcopi răsăriteni, care nicidecum nu denoda și o jurisdicție peste locul către episcopul căruia s-a scris epistola. O dovedește tonul “dur” către arhiepiscopul Justineanei. De altă parte surprinde lipsa unor scrisor către vicarul din Tesalonic. Oare a renunțat papă la el în schimbul Justineanei? Sau totl sunt simple pretetii mai ales că împăratul Mauriciu numea singur pe arhiepiscopul
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
papă la el în schimbul Justineanei? Sau totl sunt simple pretetii mai ales că împăratul Mauriciu numea singur pe arhiepiscopul din Justineana. Totul face aprte din critică față de titlul de patriarh ecumenic a lui Ioan IV pustivul, combătuta de Grigore prin epistole din anii 582 și 595, ca patriarhul să nu încerce să-și ia o autoritate supremă individuală asupra Bisericii, pentru că și papă se supune celor 4 sinoade ecumenice că și celor 4 Sf. Evanghelii, fiind pericol pt Biserică dacă ar
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Dalmatia în 614. Tesalonicul se mai menține, și viața Sf. Dimitrie de Tesalonic, scrisă mai apoi de Simeon Matafrastul amintește încă de prefectura Iliricului și de metropola Tesalonicului, ambele dependente de Bizanț . în fața distrugerilor săvârșite de avari, papa Onoriu adresează epistole indemnatoare către episcopii din Epir-Albania. De aceea enciclopedistul din Sevilla(-636) nu mai menționează Iliricul în hartă să deși indică regiunile Panoniei, Istriei, Dalmatiei, Macedonia și Tesalia. Iar în hartă geografului anonim de la Ravena (sec. VII) Iliricul e indicat vag
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
sociale ("Viața de zi cu zi a nobilimii ruse în vremea lui Pușkin", " Viața de zi cu zi a studenților europeni în Evul Mediu din Epoca luminilor"). În 2002 editura a lansat o nouă serie intitulată "Trecutul apropiat" (memorii și epistole). Printre cărțile publicate în seria "Trecutul apropiat" sunt " Viața pe vântul de răsărit" de I. Gunther, "Viață și destin. Amintiri" de A. Taho-Godi, "Девочка, катящая серсо..." de O. Hildebrandt-Аrbenina, "Chipuri și imagini" de E. K. Gherțik, "Culoare veselă: Jurnale. Eseuri
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
anul 766, prima lucrare de acest gen elaborată la nord de Alpi. Această "Gesta episcoporum Mettensium" este de asemenea editată în cadrul "Monumenta Germaniae Historica" și a fost tradusă în limba germană în 1880. De asemenea, Paul Diaconul a scris multe epistole, versuri și epitafuri, inclusiv cele dedicate ducelui/principelui Arechis al II-lea de Benevento sau mai multor membri ai familiei Carolingienilor. Unele dintre scrisori sunt publicate laolaltă cu "Historia Langobardorum" în "Monumenta"; poemele și epitafurile sunt editate de Ernst Dümmler
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
primii, fiind canonizați de biserică romano-catolică, puteau fi venerați de toți creștinii, în timp ce beatificații erau de cele mai multe ori recunoscuți de un episcop și venerați în dioceza să). Operele lui Rabanus, multe dintre ele rămânând nepublicate, cuprind comentarii ale Scripturii din Epistolele Sfanțului Pavel , inclusiv Evrei și tratate cu privire la diverse subiecte doctrinare inclusiv o serie de predici. În "De institutione clericorum" a pus în evidență opiniile lui Augustin și ale Sfanțului Grigorie cel Mare despre formațiunea necesară pentru o îndeplinire judicioasa a
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
cărei soț murea fără urmași era obligată de lege să se căsătorească cu fratele soțului ei, iar primul născut din această căsătorie era socotit (conta) drept fiul fratelui decedat. Sextus Julius Africanus, în secolul al III-lea, în a sa "Epistolă către Aristide", da seama de o tradiție conform căreia Iosif ar fi fost născut dintr-o astfel de căsătorie leviratică. Conform acesteia, tatăl natural al lui Iosif era Iacob fiul lui Matthan, așa cum scrie la Matei, în timp ce tatăl său legal
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
Este cunoscută existența unui corpus de Evanghelii, Fapte, Epistole și , care au circulat în comunitățile creștine timpurii și s-au transmis de-a lungul timpului până în zilele noastre. Înțelesul literal al termenului "apocalipsă" este acela de "ridicare a vălului", de dezvăluire. Apocalipsa este un gen literar revelator, în care
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
Cristos a fost Mesia, profetul din Deut. 18:15. Însă ei au respins preexistența Fiului, nașterea din fecioară a lui Cristos prin Duhul Sfânt, susținând că Isus a fost fiul natural al Mariei și al lui Iosif. Ei au respins epistolele lui Pavel considerându-l pe Pavel un apostat al legii. Monarhismul dinamic ("adopțianismul"), susținut de teologia lui Teodot din Bizanț (sec. II), care susținea că Isus a fost Dumnezeu până la întrupare, apoi a redevenit Dumnezeu la înviere, la botezul Său
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
este născut din Tatăl, într-un moment al veșniciei trecute. Astfel Aetius a susținut că dacă Isus a fost născut din Tatăl, cândva, atunci El nu poate fi Dumnezeu, deoarece natura divină este ne-născută. Aetius, scria în una din epistolele sale: „cele deosebite după fire sunt numite diferit și invers, cele numite diferit sunt deosebite după fire”. În sprijinul afirmației sale, el invocă pe Apostolul Pavel care zice: „Unul este Dumnezeu și Tatăl, de la care sunt toate și Unul este
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
începe să își amintească când a început totul... Jocul are un aspect cinematografic: înainte de a începe o misiune, jucătorul va viziona un filmuleț introductiv, care amintește de vechile filme cu mafioți. Jocul începe cu un epigraf, folosind un pasaj din "Epistola lui Pavel către români": Într-una dintre nopțile din toamna anului 1930, taximetristul Thomas Angelo îi vede pe Paulie și pe Șam, doi mafioți, angajați ai lui Salieri, încercând să scape de mafioții inamici din familia Morello. Tommy este amenințat
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
dar opera sa cea mai valoroasă este Eneida. În Eneida, Vergiliu prin eroul său, Aeneas, evocă momente importante ale istoriei naționale. Quintus Horatius Flaccus (65 - 8 î.Hr.), unul dintre cei mai importanți poeți romani a scris epode, satire, ode și epistole. Printre acestea din urmă, cea mai renumită este "Epistula ad Pisones", cunoscută ulterior sub numele de "Ars poetica" și în care sub forma unui tratat de poetică, prezintă principii estetice. Acestea vor fi preluate mai târziu de către Nicolas Boileau-Despréaux în
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
Literatorului" și-i recunoștea ca înaintași: I. Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, în timp ce M. Eminescu și I. Slavici sunt ironizați, fără inteligență. Eminescu, care a crezut că sub pseudonimul Rienzi se ascundea Florescu, a răspuns atacurilor din „Literatorul" cu o Epistolă deschisă către homunculul Bonifaciu (rămasă în manuscris în timpul vieții poetului, ea conține germenii Scrisorii II). Unui examen negator sunt supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate „Despre stil”; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei critici literare. Florescu
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
asupra deșertăciunii lumii..."]. Având ocazia de a călători din nou în perioada 1756—1760 în Principate, posibilitatea de a face comparație la o distanță de 1—2 decenii îl face să prezinte într-o manieră destul de colorată viața societății, în „Epistola lui Chesarie Dapontes către marele vornic Constantin Dudescu” din 18 august 1759, în care accentele critice capătă tonalități înalte. Autorul deplânge virulent starea de fapt socială, economică și politică a societății din Țara Românească a acelor vremuri. Opinia sa este
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
primar și timpuriu. Conform "Noului Testament" aceasta este primul oraș din Europa care a fost evanghelizat de Apostolul Pavel, cam în anul 49 d.Hr sau 50 d.Hr., când cetatea a fost vizitată de apostol (). Din "Faptele Apostolilor" () și "Epistola către Filipeni" (), s-a ajuns la concluzia că Pavel a fondat comunitatea creștină primară și timpurie de aici. Însoțit de Sila, Timotei, și probabil de Luca, autor al "Faptelor Apostolilor", Pavel a predicat și a făcut ucenici pentru prima dată
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
un râu din vecinătatea cetății (cetate care avea o comunitate iudaică și o sinagogă atestată de epigrafie). Conform "Noului Testament", Pavel a mai vizitat cetatea Filippi cu alte două ocazii, în anii 56 d.Hr. și 57 d.Hr., iar "Epistola lui Pavel către filipeni" a fost scrisă prin 61-62 d.Hr. și se crede că a arătat imediat impactul instrucțiunilor lui Pavel. Extinderea creștinismului în Filippi este indicată și de Sfântul Ignatie Teoforul, precum și de Sfântul Policarp de Smirna, care
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
61-62 d.Hr. și se crede că a arătat imediat impactul instrucțiunilor lui Pavel. Extinderea creștinismului în Filippi este indicată și de Sfântul Ignatie Teoforul, precum și de Sfântul Policarp de Smirna, care au adresat adunării locale unele din scrierile lor. "Epistola lui Policarp de Smirna" a fost adresată comunității din Filippi în jurul anului 160 d.Hr. Prima biserică atestată din Filippi este „"Bazilica lui Pavel"”, o construcție de dimensiuni modeste, identificată printr-o inscripție de pe mozaicul podelei. Această inscripție este datată
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
la Philadelphia. Poe a obținut 12 dolari pentru această primă publicare a povestirii. Ea a fost inclusă ulterior în volumul "Tales By Edgar A. Poe" (1845). Prima traducere în limba română a fost realizată de Byr și publicată sub titlul „Epistola furată” în ziarul "Dreptatea" din Timișoara, anul II (1895), nr. 110-112. Povestirea a fost tradusă apoi de către „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) sub titlul „” și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
învechite, iar răspândirea hasidismului este la fel de periculoasă ca și neologia, totuși ortodocșii trebuie să prezinte un front unit. La 30 august 1868 Abraham Schag-Zwabner, unul din cei mai vârstnici și mai venerați rabini din Ungaria, a pus în circulație o epistolă în care cerea convocarea unei adunări rabinice pentru a contracara pericolul Congresului. El a subliniat cu supărare că Shomrey Hadat nu sunt acceptați de toți ca reprezentanți ai iudaismului tradiționalist. Aceștia din urmă s-au repliat. La 19 noiembrie au
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
Magnus . Ibn Abī ‘Usaybī’a a stabilit o listă a operelor sale: Tratatele de medicație scrise l-au influențat pe Ibn Rușd . În lucrarea "Recunoașterea intelegenței active" consideră că inteligența activă este cea mai importantă facultate a ființei umane. În "Epistola despărțirii", "Epistola despre ajungere omului la intelect", în "Felul de a fi al Singuraticului", în unele pasaje din "Cartea despre suflet" tema centrală este unirea sufletului cu divinitatea, scop suprem al existenței. Unirea nu este privită în sens strict religios
Ibn Bajja () [Corola-website/Science/330885_a_332214]
-
Abī ‘Usaybī’a a stabilit o listă a operelor sale: Tratatele de medicație scrise l-au influențat pe Ibn Rușd . În lucrarea "Recunoașterea intelegenței active" consideră că inteligența activă este cea mai importantă facultate a ființei umane. În "Epistola despărțirii", "Epistola despre ajungere omului la intelect", în "Felul de a fi al Singuraticului", în unele pasaje din "Cartea despre suflet" tema centrală este unirea sufletului cu divinitatea, scop suprem al existenței. Unirea nu este privită în sens strict religios, ci este
Ibn Bajja () [Corola-website/Science/330885_a_332214]