4,388 matches
-
era mai ridicat decât În majoritatea țărilor de pe continent, mergeau la piață de două ori pe zi, pe jos sau cu mijloacele de transport În comun, la fel ca mamele și bunicile lor, pe vremuri. Marfa din țări străine era exotică și costisitoare. Senzația generală de restricție era accentuată de controlul călătoriilor În străinătate (pentru a reține În țară prețioasa valută străină) și de legislația care Împiedica circulația muncitorilor străini și a altor imigranți (În Franța, republica postbelică a menținut În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
duhoarea stalinismului”, foști comuniști - precum poetul francez Claude Roy - și-au Întors „nările spre alte orizonturi”. După 1956, secretele istoriei nu mai puteau fi aflate În fabricile mohorâte și În colhozurile disfuncționale ale democrațiilor populare, ci În alte sfere, mai exotice. O minoritate În scădere de apologeți nereformați ai leninismului au rămas atașați de trecut; dar, de la Paris la Berlin, o nouă generație de progresiști occidentali căutau consolare și exemplu În afara Europei, În aspirațiile și frământările viitoarei Lumi a Treia. și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60 și din anii următori era cu atât mai profitabil cu cât Îi făcea pe britanici, germani, olandezi, francezi și alți călători neofiți să se simtă cât mai bine cu putință, Înconjurați confortabil de concetățenii lor și la adăpost de exotic, necunoscut și neprevăzut. Dar simplul fapt de a merge undeva departe În mod regulat (anual) și noile mijloace de transport folosite pentru a ajunge acolo - mașina personală, zborul charter - ofereau milioanelor de bărbați și femei până atunci izolați (și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În clasă, În uzină și În dormitor - toate acestea au fost poate imprudent catalogate drept un deranj inevitabil și trecător. Aspectul cu adevărat scandalos era noua tendință a tinerilor radicali de a identifica teoria marxistă cu practicile revoluționare din țări exotice, unde autoritățile și categoriile tradiționale nu păreau să se aplice. Argumentul suprem al stângii istorice În Europa era că reprezintă - iar În cazul comunismului, că Încarnează - proletariatul: clasa muncitoare din mediul industrial. Identificarea socialismului cu muncitorimea de la oraș era mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
masă revoluționară mai vastă și mai ușor de mobilizat decât proletariatul mulțumit și somnolent din Vestul prosper. După 1956, tinerii radicali din Occident au Întors spatele deprimantei realități comuniste din Est, căutând inspirație pe tărâmuri mai Îndepărtate. Noul gust pentru exotic era alimentat, pe de o parte, de decolonizarea În curs și de aspirațiile mișcărilor de eliberare națională, iar pe de altă parte, de proiecția În exterior a propriilor iluzii pierdute ale Europei. Se baza pe cunoștințe locale extrem de sumare, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au migrat rapid spre extreme. Sectele constituente, mai ostentativ antioccidentale decât mișcările șaizeciste din restul Europei, au adoptat nume din Lumea a Treia: maoiști, desigur, dar și „indieni”, „mescaleros” etc. Tenta antioccidentală a alimentat la rândul ei o contra-cultură declarat exotică, bizară chiar și pentru anii ’60. În varianta specific germană, confuzia culturală a anilor ’60 era un amestec extrem de complicat de sex și politică. Adepte ale lui Marcuse, Erich Fromm, Wilhelm Reich și alți teoreticieni germani care au scris despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Praga. În Germania de Vest, ca În tot Occidentul, anii ’60 priveau cu Încăpățânare nu mai departe de propria ogradă. Revoluția culturală a epocii era foarte limitată: când tineretul occidental catadicsea să privească peste graniță, el se uita spre zări exotice și contempla imagini care pluteau liber, fără constrângerile enervante legate de informație sau familiaritate. Despre culturile străine apropiate șaizeciștii știau foarte puțin. Când Rudi Dutschke a făcut o vizită amicală la Praga, la apogeul mișcării reformiste din primăvara anului 1968
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu preț redus pentru englezii În căutare de sex ieftin și alcool din belșug. Agenții de turism și organizatorii de excursii a căror clientelă se mulțumea cândva cu Blackpool sau (mai recent) Benidorm raportau acum un entuziasm frenetic față de minunățiile exotice din estul Europei. Nu-i vorbă, și englezii erau periferici În felul lor - de aceea Europa rămânea pentru mulți dintre ei un obiectiv exotic. În 1991, săptămânalul Kultura tipărit la Sofia Îi Întreba pe bulgari cu ce cultură străină au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se mulțumea cândva cu Blackpool sau (mai recent) Benidorm raportau acum un entuziasm frenetic față de minunățiile exotice din estul Europei. Nu-i vorbă, și englezii erau periferici În felul lor - de aceea Europa rămânea pentru mulți dintre ei un obiectiv exotic. În 1991, săptămânalul Kultura tipărit la Sofia Îi Întreba pe bulgari cu ce cultură străină au afinități: 18% au răspuns „franceză”, 11% „germană” (și 15% „americană”). Dar numai 1,3% mărturiseau o apropiere de „cultura engleză”. Centrul necontroversat al Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
majore, canalele de televiziune arătau prea puțin interes față de evenimentele din țările Învecinate - chiar mai puțin decât În primii ani ai televiziunii, când fascinația tehnologiei și curiozitatea față de țările vecine se traducea În numeroase documentare și „transmisiuni externe” din orașe exotice și decoruri marine. Dar, cum Europa era acum o realitate banală și - cu excepția sud-estului zbuciumat și pauper - deloc exotică pentru majoritatea telespectatorilor, emisiunile despre destinațiile turistice, și nu numai de pe canalele europene se „globalizaseră” de mult, Îndreptându-și atenția spre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani ai televiziunii, când fascinația tehnologiei și curiozitatea față de țările vecine se traducea În numeroase documentare și „transmisiuni externe” din orașe exotice și decoruri marine. Dar, cum Europa era acum o realitate banală și - cu excepția sud-estului zbuciumat și pauper - deloc exotică pentru majoritatea telespectatorilor, emisiunile despre destinațiile turistice, și nu numai de pe canalele europene se „globalizaseră” de mult, Îndreptându-și atenția spre zări mai Îndepărtate, În timp ce restul Europei zăcea În uitare: un teritoriu presupus familiar, În realitate necunoscut. Spectacolele publice importante
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tradițional: strugurii întregi, dezciorchinați, nezdrobiți sunt supuși unui proces de vinificare în roșu combinată cu o macerare semicarbonică. Această metodă ancestrală conservă prospețimea aromelor primare care le dau acestor vinuri savoarea specifică: arome de banane, bomboane englezești, flori fine, fructe exotice sau fructe de pădure. Ceea ce este curios la aceste vinuri este că rareori păstrează un gust sau un postgust de struguri. Toate aceste calități îi asigură acestui vin atât popularitatea printre francezi, și nu numai, cât și consacrarea unei zile
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pe bază de struguri în proporție de cel puțin 50%, zahăr în proporție de 50 -70 de grame pe litru și să nu depășească cele 7o grade de alcool. Pe plan organoleptic, adăugarea de acid, de parfumuri (citrice sau fructe exotice) și de zahăr alcătuiesc o băutură asemănătoare răcoritoarelor, care concurează în mod direct cu amestecul de vin, și chiar cu berea. Ca mulți alți fabricanți de bere, interesați de producerea de noi băuturi, și firma alsaciană Kronenbourg a fabricat în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și putem aminti aici și Moartea lui Mithridate (Muzeul Național de Artă al României) a lui Michel Simonidy. Tema circulă în epocă și este proiectată fie asupra lumii romane, fie pe baza unei tradiții romantice orientalizante asupra unor civilizații dispărute, exotice. Moreau se detașează de pictura istorică a cărei coerență o subminează și, după Rodolphe Rapetti, aici se află punctul de articulație al unei mutații profunde în tablourile sale. Punctul de dispersie al acestei coerențe îl constituie un sincretism stilistic care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al unei mutații profunde în tablourile sale. Punctul de dispersie al acestei coerențe îl constituie un sincretism stilistic care se face ecoul unui mixtum compositum mitologico-esoteric. Pictorul nu este interesat de construcția minuțioasă a unor scene istorice, ci de spații exotice, imaginare, întrebuințând elemente disparate ale unor mitologii care nu au aproape nimic în comun în afara unui simbolism difuz și pletoric. M. Bengesco opinează că Moreau rămâne profund îndatorat picturii quatrocentiștilor și a venețienilor Carpaccio și Bellini, iar de la primitivi îl
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
destructurare al ei, fixare fascinată, meduzantă a vidului. Oedip și Sfinxul se confruntă prin intermediul privirii, dramatizare a tensiunilor ce rezidă din ciocnirea contrariilor transpuse aici în registrul capacității de seducție; sau la nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine interzisă a divinității pe care ochiul n-o poate cuprinde fără a fi ars de ea și transformat în neant. În Pețitorii (1852-1860) divinitatea prezidează măcelul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a-l aplica ornamentului existenței noastre". Exemplele sunt edificatoare, un vas de Tifanny la New York care a ieșit din ideea unei cochilii, un flacon realizat prin analogie cu o trompă, Gallé de la Nancy copiază o fiolă după florile plantelor exotice, orhidee sau chiar plante carnivore, pornind de la ideea că prima farfurie a fost o frunză și primul pahar o corolă, așa cum un fruct ne dă ideea primelor recipiente, cutii. De aici, ideea că Art Nouveau-ul este vechi de când lumea, operațiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
problematici. Soluția dată de Bachelin era stilizarea artei populare după tehnicile oferite de decorativismul Art Nouveau, rețeta fiind la îndemâna oricărui artizan român. Cu alte cuvinte, temele și motivele artei populare cu personajele de basm, sau figurile legendare, cu obiceiurile strămoșești exotice și pitorești, cu sensibilitatea peisageră, puteau fi trecute în registrul stilistic al Art Nouveau-lui întru edificarea unei arte decorative moderne, păstrând în același timp specificul național. Apcar Baltazar se va distanța de această soluție plecând din același punct, arta populară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai ales din direcția unui Burne-Jones devine manierism, un simbolism mimetic la tânăra sa elevă, care pictează panouri decorative a căror similitudine cu cele ale Ceciliei Cuțescu-Storck este izbitoare. Cu lecția bine învățată, Mina Byk proiectează nuduri într-un peisaj exotic, care se face ecoul celui tahitian din tablourile lui Gauguin. E ceva de exuberanță horticolă, de junglă tropicală, de seve care alimentează florile mari, cărnoase. Pe acest fundal, nudurile par să împrumute ceva din această exuberanță, feminitatea este explorată într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
operele care preiau doar câteva detalii din repertoriul bizantin până la un program estetic precum cel propus de Apcar Baltazar era cale lungă"189. Interesul pe care casa regală îl arăta artei și culturii bizantine venea pe două filiere. Această cultură exotică era revendicată ca dimensiune a unui orientalism care devenea o modă la finele secolului XIX după ce romantismul suscitase atenția pentru Orient. Pe de altă parte, familia regală descoperea dimensiunea culturii și civilizației bizantine ca tradiție în România, unde aceasta oferea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l mai are ca referent direct, ci beneficiază de viziunea poetică eminesciană. Într-o caleașcă-lectică sunt transportați prințul și prințesa într-un decor fantastic către palatul unde-i așteaptă regele acompaniat de curtenii săi. Alaiul este tras de câteva păsări exotice cu un penaj flamboiant, iar avangarda este constituită dintr-o orchestră de greieri. Într-un tufiș înflorit se precizează anamorfotic un chip zâmbitor. Schița de friză-mozaic a lui Theodorescu-Sion, intitulată Cele șapte fete de împărat (Proiect de mozaic, tempera pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Popescu prin aspectul de friză pe care-l ia aceast tablou. Motivul de basm se încarcă de un hieratism enigmatic al figurilor, cele șapte fete de împărat apar încadrate între doi sclavi-servitori negri ceea ce proiectează povestea într-un spațiu oriental, exotic, iar o întreagă gesticulație coregrafiată rafinat transmite ceva din grația hieroglifelor egiptene. Artistul a urmărit echilibrul compoziției printr-o simetrie care adună personajele trei cu trei în jurul fiicei de împărat care se află în centru. Cu această lucrare, Theodorescu-Sion participa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
printre coapsele femeii, aflată într-o transă erotică, sugestia litigioasă klimtiană a luxurei ca afrodisiac. Aici, sugestia unui erotism maladiv este transpusă la un alt nivel. Corpul este decorat de două cale cu peduncul galben, flori rare, aparținând unei horticulturi exotice, chiar dacă nu au extravaganța colecției horticole huysmansiene. Cele două flori sunt dispuse strategic. Una dintre ele este plasată aproape între coapsele femeii, într-un joc aluziv al transpoziției, floarea îndeplinește rolul unei metafore. Cealaltă se află în dreptul unuia dintre sâni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ateneu 370, apar listate printre compozițiile sale de factură simbolistă, Christ răstignit, Ispită, În infinit, Căință, Sirenă, Studiu pentru Cosinzeana, și numeroase tablouri cu subiecte florale, o parte dintre acestea, Kala albă, Kala și Iris, reflectând interesul pictorului pentru horticultura exotică care participă la câteva din mizanscenele senzualității decadente. Un nud similar, în aceeeași postură, dar așezat vertical, este prezent pe coperta volumului de poezii Salomeea al lui Adrian Maniu, volum apărut în 1915, același poem apărut în Noua Revistă Română
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
câțiva arbori cu tulpini groase, ficuși, dar cu un aspect fitomorf de lăstari uriași, de o senzuală suculență și cu frunze cărnoase care incorporează în vegetal o aparență de corporalitate, așa cum îi plăcea să constate lui Des Esseintes la plantele exotice, imitând diverse maladii venerice, afectând direct epiderma. Carnalitatea transferată astfel elementului vegetal se încarcă de o molatecă senzualitate, lăsând corpului nud să respire o perfecțiune sustrasă unei precise determinari sexuale. Tabloul face parte din seria Contemplativilor, cum îi numește Serafina
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]