5,319 matches
-
un castron și îi scot laptele din frigider, dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul meu ceva se rupe fâșii, fâșii, desene ale unor copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă veseli în timp ce ea coboară scările, Noga, ești încă în pijama, îmi dau seama deodată, ai uitat să te schimbi! Ea urcă treptele cu ochii în pământ, aproape închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
casa, de multă vreme nu mai fusese nevoie de ele, unde ar putea să fie, nici pe raftul din dulap, nici sub pat, caut cuprinsă de fervoare, ca și când întreaga noastră viață ar depinde de ele, dar cum arătau, oare, două fâșii maro uzate, iar el deja se enervează, desculț nu pot merge, se reazemă de perete, pare că îi este greu să stea în picioare, cum va putea face pe ghidul mâine. Mă întorc imediat în pat, amenință el, am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
răsar din ea, ce se întâmplă cu salteaua aceasta, mă înfurii eu, este nouă și uite cum se îndoaie, mă așez și încerc să o ridic, nu pot să cred, Noga, uite ce ai făcut, de sub saltea mă privesc două fâșii maro de talpă groasă, flexibilă, cum ai putut să dormi așa, pe sandalele lui, dar ea roșește și murmură în șoaptă, numai să nu îi spui nimic lui tati, nu uita, iar eu spun, nu-ți face griji, apoi flutur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
țin cu dificultate ochii deschiși, o caut orbește, Yael, sunt aici, șoptesc eu spre locul gol din jurul meu, nu îți fie teamă, te voi ajuta, dar abia în clipa în care mă apropii de el îl recunosc, după sandale, două fâșii maro, pe care nu mai devreme decât ieri le ridicasem în mâini ca pe un trofeu, și tricoul său, pe care de ani de zile îl rog să îl arunce și strig, Udi, ce faci aici, încerc să îmi ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se zărește un ochi mic de culoarea nisipului, în jurul căruia se adaugă treptat trăsăturile unei fețe arse de soare, încordate, de care ea se apropie încet, fără încredere, temându-se că imediat și fața aceasta va exploda în mii de fâșii colorate, dar un zâmbet îi înflorește pe buze, lărgindu-se din ce în ce mai mult. Privesc pragul acela îngust, pe care silueta trupului său îl umple și dealurile umerilor săi ascuțiți și îmbrățișarea aceea lungă și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Bună dimineața stimați telespectatori. Studioul local de Televiziune Vaslui... transmite ! Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, intrăm astăzi în casele dumneavoastră ca un colind nou în Ajunul unui Crăciun liber și sperăm să vă oferim vești și imagini interesante. Deschidem astăzi o fâșie de lumină în istoria acestor locuri încărcate de legendă. O noutate absolută care părea incredibilă cu foarte puțin timp în urmă, aici unde se credea că nu există forțe spirituale care să ardă la flacăra unei asemenea înalte idei. Dragi
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
subsolurile incandescente în care se face și se desface“ romanul, cei trei scriitori „o iau de la capăt. Reiterează tot. Traseul Timișoara-Lunca. Apoi, rând pe rând, cartea pe care au scris-o. Încă n-a apărut. O vor desface iar în fâșii. Vor tăia (ca în propria carne vie) pasaje. Vor compune altele. Vor rescrie. Până atunci însă, refac acest drum. Umbre? Spectre? Poate. În strictul sens al cuvântului“. Experimentul Femeia în roșu are ca scop „exorcizarea“, desprinderea scriitorului român de vechile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
care, cu tătăroaica lipită de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară de faptul eminamente lumesc că unele părți ale netrebnicului trup bărbătesc pot căpăta uneori o independență cu totul ieșită din comun. în sfârșit, cam pe când mărețul Phoebus trecea fâșia orizontului în Vest, dunărenii porniră la drum: Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și Broanteș spre Stambul, Metodiu și Iovănuț spre Moldova. Să-i urmărim oleacă pe aceștia din urmă. După vreo două ceasuri de cale bună, se lăsă noaptea. Călugării mergeau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sufletele! - glăsui Metodiu lăsându-și mâinile jos și, o dată cu ele, și trupul. Șezură toți trei în iarbă. Nu mi-am făcut decât datoria! - răspunse voinicul, plecându-și feciorelnic ochii și zărind în iarbă o șopârlă de smarald, ce dormea pe fâșie, o făcu să se miște vioaie, după care îi dete una cu buzduganul. Șopârlă mai zvâcni o dată din coadă cu putere, apoi rămase pentru totdeauna fără suflare, amestecată cu glia strămoșească pe care voia s-o părăsească. — Drept să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se zvârcoli în pat, dar o forță mai presus decât puterile sale îl sili să stea în vis. Atunci încercă să se retragă din fața lor, se dădu de-a-ndărătelea, se întoarse... Era prins ca între două armate despărțite doar de-o fâșie de câțiva stânjeni lățime, fâșie care mergea paralel cu femeile până hăt-departe, până la orizont. Abia acum înțelese că orizontul nu e lucru chiar atât de simplu. Iar femeile erau și blonde și brunete și roșcate și lungi și scurte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o forță mai presus decât puterile sale îl sili să stea în vis. Atunci încercă să se retragă din fața lor, se dădu de-a-ndărătelea, se întoarse... Era prins ca între două armate despărțite doar de-o fâșie de câțiva stânjeni lățime, fâșie care mergea paralel cu femeile până hăt-departe, până la orizont. Abia acum înțelese că orizontul nu e lucru chiar atât de simplu. Iar femeile erau și blonde și brunete și roșcate și lungi și scurte și subțiri și solide și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
personal găsesc o asemenea experiență descurajantă: nu e chiar flatant ca făcând ocolul unui copac să dai nas în nas cu un bărbat bine făcut, în așteptare, căruia să-i pice fața dezamăgit când te vede. Sebastian tăia preocupat legumele fâșii, pe blatul de bucătărie. M-am dus până acolo să trag cu ochiul. Ce o să mâncăm? —Crostini întâi, apoi friptură de ton la grătar cu un sos de fasole neagră, a răspuns lejer ca și când ar fi spus „hamburgeri“. —Vai! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să fii într-un loc cu mochete peste tot. Sebastian desfăcuse o sticlă cu vin și turnase în două pahare. Pe masă era o farfurie cu felii de baghetă, încălzite la cuptor, unse cu brânză de capră și decorate cu fâșii subțiri de legume. Am mâncat trei, una după alta. —E tare bun, am zis cu gura încă plină. Mai bun decât sendvișul la toaster. A adus două farfurii cu ton fript și sos de fasole neagră; delicioase. M-am grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sută de metri spre dreapta se Înălțau o grămadă de birouri și diverse clădiri, ca niște adevărate blocuri de lumini, debordînd de animație. Era un freamăt ca Într-un micro oraș. Buldozerele și excavatoarele mușcau de-a dreptul din deal. FÎșii de teren, tăiate de mașini pe șenile, ca niște modele ornamentale, se strecurau printre ele. Un drum provizoriu făcea legătura Între șantier și strada principală. Deodată răsună o sirenă undeva peste rîu și huruitul motoarelor și al mașinilor care reverberase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sau pentru că pur și simplu așa i-a fost norocul. Eu, oricum, nu mai aveam de ales. CONFECȚII PICOLLO De un suport În formă de fluier atîrna o placă groasă din rășină acrilică, albă ca laptele, pe care erau aplicate fîșii Înguste din aluminiu, ce alcătuiau un HYPERLINK "http://fel.de"fel de text scris cursiv. Trebuie să recunosc că era tare șic. „Picollo” a fost porecla soției mele În anii ei de școală. Nu susțin neapărat că avea un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și fac vreo zece minute cu metroul pînă la stația S. Privi În jos și-și ronțăi, nervoasă, unghia de la degetul mare. — Uitați articolul din ziarul de anul trecut, Îmi spuse tînărul Tashiro, uitîndu-se prin ochelarii lui groși la o fîșie de ziar jerpelită. Mi-l Întinse de Îndată ce m-am așezat. — Trebuie să mărturisesc că m-am descurcat destul de greu după schița făcută de tine. — Aici scrie că au dispărut peste optzeci de mii de persoane. Am rămas trăsnit. Cazul domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu poza luată, de parcă s-ar fi născut să fie imagine pe o bucată de hîrtie fotografică. O pată de lumină traversa fundalul În diagonală - poate o parte de clădire ce strălucea Într-o rază palidă de soare sau o fîșie de autostradă. În cealaltă fotografie, coapsele femeii goale, senzuale, se proiectau pe un fundal complet negru. Erau ele mari, dar deși umpleau toată fotografia, Îți lăsau impresia unor oase destul de mici. Forma lor mi-a amintit de un fruct... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-era limpede, bineînțeles numai mie - dar nu-mi venea să cred. Oricît Încercam, nu-mi puteam aduce În minte peisajul ce se Întinde dincolo de curbă, pe care ar trebui să-l știu ca-n palmă, la fel de bine ca această fîșie de drum ce se Întinde În fața ochilor mei acum. Și cu toate acestea, nimic nu mă făcea să mă simt stînjenit. Dacă mă gîndesc bine, Îmi dau seama că mi s-a mai Întîmplat să am cîte un lapsus. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
până la Stalin și la cei, nu puțini, care sub o formă sau alta au cedat presiunilor sau propriilor slăbiciuni, colaborând cu Securitatea, istoria îl contrazice total. La Cannes, românii cerșesc cu pechinezul și pisica Festivalul de la Cannes, ediția 60, în fâșii subțiri de hârtie, care cum vin. Sms-ul lui Cristi Mungiu, răspunzând la sms-ul meu cum că să n-aibă emoții, înaintea galei de închidere: „Cum să n-am... Îmi amintesc cuvintele maestrului, may the force be with you!“. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
lipsa apei potabile, mai ales în Africa, Orientul Mijlociu și în sudul Asiei. Până în 2040, cantitatea de apă potabilă disponibilă pe cap de locuitor va scădea cu încă o jumătate, trecând de la 8 000 la 4 000 m3 pe an. Cazul fâșiei Gaza este elocvent din acest punct de vedere: aici apa din puțuri este atât de exploatată, încât pânza freatică se umple direct din mare, ea însăși poluată de apele uzate deversate, 40% dintre locuitori nefiind racordați la nici un sistem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
abandonase ceștii de ceai, era o ascultătoare ideală, nu-l stânjenea cu privirea, cu vorba, nu căuta să-și exprime compasiunea. Ea îi observase cureaua de la ceas, puțin uzată, și-l văzu cum își scoate seara ceasul de la mână. Mica fâșie de piele, cedând cu timpul, în contact cu pielea lui vie, cu firișoare de păr. Își spunea în sinea ei, mulțumită, că fusese inspirată în ziua aceea, la tribunal, când îl reținuse. Atunci nu știa cu precizie ce o atrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
afla în mâinile lui. Poate o să se întâmple acum, își zise, crispată și sângele îi coborî din obraji. Poate acum. De îndată ce se văzu dincolo de marginea orașului mașina țâșni înainte, ca scăpată din chingi. Geamul era puțin lăsat în jos. Prin fâșia îngustă aerul pătrundea cu repeziciune în interiorul automobilului. O șuviță de păr i se sălta bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape că nici n-o mai interesa. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fior de teamă o străbătu. Mă vor găsi dincolo de șanț, își spuse femeia, la marginea lanului de grâu. Urmele evidente de pe gâtul meu îl vor determina pe medicul legist să-și expună rapid concluzia: moarte prin ștrangulare. În față, unde fâșia de șosea se îngusta tot mai mult, departe, cerul căpăta minunate tente viorii. Acolo o fi asfințitul? se întrebă femeia și nu știa cu siguranță răspunsul. Nu te-am mai văzut de multă vreme, Carmina, îl auzi și simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ani de atunci, dar îmi amintesc ziua aceea de pe pajiște cu lux de amănunte. Muntele părea de un verde sclipitor pentru că cele câteva zile de ploaie cur\Țaser\ praful verii; iarba înaltă se legăna în adierea brizei de octombrie; o fâșie subțire de nor se lipise parcă de bolta de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam senzația că priveliștea era dureros de frumoasă. O adiere de vânt a străbătut pajiștea și a trecut apoi prin părul ei înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de bicicletă fără anvelope și boaiou. Când ne-am apropiat de ea, un cuplu tânăr se deplasă mai Încolo. Lângă roata al cărei butuc arăta ca un ochi am zărit două bobine de lemn, trei pantofi tociți de damă, câteva fâșii Înguste din piele și o roată dințată. — Mașina de masturbat a lui Bauer, ne anunță mândru Karp. În copilărie, inventatorul fusese un „velocipedist“ pasionat, care a descoperit repede că „cea mai ușoară metodă de a se elibera era să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]