4,829 matches
-
de probat o gamă variată de mijloace, am de transmis informații, am de format deprinderi, dar îmi lipsește cel mai elementar material, disponibilitatea elevului de a învăța?! Ori furia ta de profesor disperat intră spontan în câmpul afectiv al tinerelor făpturi și este preluată și prelucrată dezastruos în mecanismul atât de fin al comunicării. Semeni vânt, culegi furtună. Cum să strângi, dacă tinzi spre autocontrol, ceea ce ține de inconștient într-o imagine conștientă, coerentă, voit agreabilă? Nu poți întina ziua atâtor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
digestiei. Mai mult decât oricând, în copilărie, ființa noastră trebuie să primească nutrienții afectivi esențiali: iubire, atenție, grijă, respect. Ea absoarbe din atmosfera casnică duhurile pe care le exhală relația dintre părinții ei. Plăsmuitorii au îndatorirea de a proteja mica făptură nemodelată încă, de furtuni afective, de promiscuități sordide ori de brutalități abrutizante. Cutia neagră a lui Amos Oz pare a fi tocmai cutia închisă a sufletului omenesc contorsionat ca urmare a unor nefavorabile condiții afective din copilărie. În zborul lui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
învață arta de a vedea, uneori de a vedea dincolo de ceea ce apare, de a pătrunde în taine care altfel îți sunt pecetluite. O călătorie e inițiatică atunci când cele văzute (uneori doar cu ochii minții) sunt absorbite în straturile adânci ale făpturii, schimbând-o, lărgind-o, afinând-o. Africa este pentru mulți dintre noi un teritoriu inaccesibil. Nu toți avem vocație ori buzunare de globtrotter. Televiziunile te duc și ele unde poftești, doar că universul dezvăluit prin ele, deși pare fără rest
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
descendent trăitor revolta. Toți morții reduși la tăcere caută corpul ultimului descendent viu pentru a se manifesta. Nimic nu moare, totul se adună în sângele descendenților. Sufletul este un compozituum de straturi suprapuse. În cele mai vechi straturi zace fiara, făptura păroasă gata să slobozească urletul înspăimântător. Exfolierile succesive îl poate trimite pe orice curios în fața namilei necivilizate. Ca să se înțeleagă, Kazantzakis pornește în interminabile excursii antropologice, din care se întoarce însoțit de un fel de sălbatic a la J.J. Rousseau
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
câte o bancă, în stradă. Citește cu voce tare, sub ochii intoleranți ai câte unui polițist. Inspirația este capricioasă, se pogoară când o aștepți mai puțin, e fulgurantă, și cere o bună primire. Când inspirația întârzie, bietul scriitor e o făptură jalnică, spăimântată: „Șed pe bancă și scriu de zeci de ori numărul 1848, în cruciș și în curmeziș, în toate felurile, și aștept să-mi vină o idee pe care s-o pot folosi. Un întreg noian de gânduri răzlețe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este descendenta lui Cain, de vreme ce Cain e supraviețuitorul. - Steinbeck reinventează o ecloziune a familiei în națiune. Redispune frații în aceeași configurație originară, biblică: pe unii îi așează în dreptul literei A, de la Abel, pe alții în dreptul literei C, de la Cain. Aliniază făptura umană înfrățită în jurul a două cristale valorice antagonice: binele și răul. Tatăl pare că preferă jertfa celui care s-a născut bun fără vreun merit al său. Pe cel care descoperă în el iubirea pătimașă pentru tată și nevoia întoarcerii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
iad deși n-o recomanda contextul. Ea împărtășește soarta sărmanului său soț fiindu-i ghid și ajutor. Apoi, când ochii săi îi arată lucruri greu de îndurat, că soțul ei a înșelato, ce trăiește ea e milă. Milă față de bietele făpturi prinse în infern. Nu revoltă, nu ură, nu gelozie. Ca și cum infernul n-ar fi suficient, o bandă de hoți îl transformă în infernul infernului. Hoții, înarmați cu pistol și stinghii rupte de la paturi în chip de bâte, le fură mâncarea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pentru a-și salva grupul. Saramago, vrea parcă să sugereze că omenirea întoarsă la stadiul de hoardă barbară, tot printr-o femelă poate supraviețui. Deși puterea ei scade vizibil, ochii ei văd. Ceea ce văd este terifiant, insuportabil pentru o biată făptură umană. Ceilalți sunt cumva protejați de dimensiunea apocaliptică a orbirii, nu-i văd consecințele. Câinii și pisicile ajung să sfâșie trupurile împuțite ale morților. Orbii vii mișună printre gunoaiele din magazinele devastate în căutare de hrană. Soția doctorului ajunge prin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
are ea mai de preț: conștiința. Omul devine un animal de turmă, orb care amușină gunoaiele în căutare de hrană. Își pierde verticalitatea. Pierde ceea ce-l separa de alte ființe. Soția doctorului e singura ființă care are milă față de bietele făpturi urgisite. Solidaritatea cu semenii ei aflați în mare impas o ridică deasupra orbirii. Ea înțelege să care în condiții aproape imposibile apă pentru a îndepărta urmele fizice ale unei umilințe suplimentare a suratelor ei violate de bestiile oarbe cu bâte
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
această disociere este însă un personaj care renaște din propria sa ardere. Corespondența cu fiica ei o remontează, îi irigă potențialul sleit de istorie, îi dă puterea de a supraviețui. Gândul reîntâlnirii, deși adesea suspendat, uneori pulsează forță în sărmana făptură îmbătrânită prematur în încercări pustiitoare. Dacă asupra bietei Ly lasă întreaga greutate a vieții, asupra restului proiectează lumini ștrengare, uneori ironice, alteori fantastice care mai scot personajul din sărăcia cumplită. Se plânge uneori cochet de stângăcia și nevrednicia personalului de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fizice, deși integrarea omului într-un câmp natural, revigorează implicit și latura fizică slăbită de atâta artificialitate. Gândul la moarte este exilat din conștiința omului contemporan ca fiind deprimant. Creștinismul îl readuce ca primă condiție a revigorării conștiinței. Conștientizarea limitelor făpturii umane împinge omul spre altă dimensiune. Veșnicia este pregustată prin Sfintele Taine. Taina, misterul, instituie acea forță care irumpe în realitatea fadă mutându-i granițele. În Fugă spre câmpul cu ciori, Savatie Baștovoi își scrie propria biografie atinsă într-un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prin jertfă. Nietzsche observă că ritualul preoțesc are un efect analgezic, amorțește senzația cruntă de durere pe care țio dă conștiința efemerității. După el, preoții împiedică trăirea vieții tocmai prin faptul că anulează înțepătura cumplită a gândului că ești o făptură trecătoare. La Baștovoi, părintele Ioan, urmat chiar de Jacob, are acest rol de a ameliora disperarea celui care urmează să moară, ba chiar de a o transfigura în nădejde. Ceea ce este incriminatoriu după Nietzsche la tratamentele preoțești este tocmai infuzia
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
presupune a te lăuda provocat, și a răspunde provocării. Ratații nu devin, ei regresează și apoi încremenesc. Cititul și scrisul sunt forme prin care ratarea este evitată. Există și cititori împliniți. 3. TUDOR CĂLIN ZAROJANU SFÂRȘITUL LUMII - Omul este singura făptură care știe că moare. Omul este o ființă care-și conștientizează limitele, și de aici suita de complicații și superbii care survine în viața lui.. Conștiința de sine, aveau s-o spună gânditorii în toată istoria culturii, este marele atu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a soarelui 28; ipostazele ei sunt fie feminine, fie masculine 29. Având în vedere miturile analizate, autorul observă paralelisme ce duc la ideea că soarele "conceput ca femeie marchează o prefigurare androgină, care mai târziu se va constitui într-o făptură mitică net feminină, luna, cu ipostaza ei antropomorfă, Ileana Cosânzeana"30. Pe baza referințelor din balada Soarele și luna, Romulus Vulcănescu identifică "trei transsimboluri ale atributelor ei mitice, care trădează cele trei aspecte ale ipostazei: ca zână selenară, ca zână
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
negru")47 este pentru Ileana, însăși Moartea: pasiunea pe care o va trăi alături de tânărul scriitor este asociată cu moartea, ca în Banchetul lui Platon 48: "Cât de luminoasă îmi părea atunci moartea!... Simțeam că suntem foarte aproape de ea, iar făptura aceea cosmică și liberă, născută din îmbrățișare, este, ea însăși, moartea noastră, și ea nu poate ființa decât printr-o totală abandonare a cărnii, printr-o definitivă ieșire din noi..."49. Acesta este motivul pentru care Ileana încearcă deznădăjduit să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca parte din destinul propriu, îl determină pe Scarlat să încerce să-și schimbe destinul. Inorogul transformă ființa frumoasei nepământene în milioane de fulgi albi, deveniți apoi scântei și fulgere care îl rănesc pe cel vinovat de a fi scos făptura nelumească din universul ei și de a fi încercat să o ucidă. Vina lui Scarlat se datorează faptului că a nu rostit descântecul ființei la scoaterea din fântână a frumoasei, și că a nesocotit sfatul Zânei Rujalina de a învăța
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de ai pune urechea la prag ai auzi cum strigă și se bucură că-s Paștele; dară ai rămânea surd pe toată viața"464. Sunt considerați ca descendenți direcți ai lui Adam și Eva465 și descriși ca "oameni mici la făptură și la stat și puținei la minte"466, dar buni și evlavioși, mănâncă doisprezece sau chiar șaptesprezece dintr-un ou (până la ei, oul redevine întreg, simbolizând o reîntoarcere la origini), fară să se certe. Pentru că nu știu când e Crăciunul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la toată lumea". Motivul chemării morții, căreia nimeni nu i se poate împotrivi își are corespondentul semantic în acea "Vale a Plângerii" sau "Câmp al Dorului", zone mici, profane, rupturi de nivel într-un spațiu sacru și care amintesc de vremelnicia făpturii omenești. Și o dată ce a acces la sacru, omului îi este interzis, pentru că el nu corespunde dimensiunii sacrului: emoțiile, durerile, bucuriile sunt pur omenești. Lumea sacră este ne-umană, este "loc de verdeață, loc de odihnă unde nu este nici durere
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fi sugrumate la maximum. În consecință, ceea ce va genera sunt doar segmente sau fragmente extrem de simple din punct de vedere structural și funcțional, diferențiale divine, de așa natură emise încât să nu fie posibilă nicicând refacerea vreunui tot existențial periculos. Făpturile mai complexe iau naștere printr-o integrare ulterioară de diferențiale divine. Lumea nu este rezultatul unui proces de emanație, ca în metafizica lui Plotin, de exemplu, ci rezultatul integrării diferențialelor pe care le-a produs direct și indirect Marele Anonim
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a sensurilor, așa cum se configurează această scenă originară în poemul Pe ape (vol. În marea trecere). Ascunsul însă nu e unul negrăitor, închis sub sticla mată a morții 29. El adăpostește grăuntele vieții, plămada din care se va naște noua făptură. Imaginile creației, întruchipări ale înaltului inaccesibil, nu se arată decât în miezul unei radicale decreații, pe fundalul umbrit al sfârșitului diluvian: "Porumbii mi i-am slobozit/ să-ncerce pajiștea cerului,/ dar sfâșiați de vânturi/ se-ntorc înapoi. Pe vatra corăbiei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acces treptat. La acest nivel, lucrarea originarului se vădește difuz, "în șoptirea născândei adieri" a unei chemări nevăzute; fără să se ofere cu totul vederii, ea e abia un fior ce însuflețește lucrurile, deschide ființei un orizont nebănuit, topește orice făptură "în marea nuntă a firii": "Curând în miezul luncii, un neștiut fior/ Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină,/ Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină:/ Nestânjenitul vieții fior biruitor". Topirea făpturilor în fire vorbește de la sine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un orizont nebănuit, topește orice făptură "în marea nuntă a firii": "Curând în miezul luncii, un neștiut fior/ Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină,/ Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină:/ Nestânjenitul vieții fior biruitor". Topirea făpturilor în fire vorbește de la sine despre intima contopire a ființei cu posibilitățile sale de ființare, deplina ei asimilare în substratul "plăpândului țesut", absorbție în somnul "prelung" al uitării de sine, în visul "de desfătare, un vis sătul și grav/ De
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce e pus în depărtare își amplifică forța iradiantă, se ascunde pe măsură ce se arată, învăluindu-se în propria dezvăluire. De aceea ne-mărginitul este ne-țărmuritul, nu negativitate ci pozitivitate, afirmare a desprinderii, a despărțirii de orice calificare limitativă: "Îndemn făpturii, ce de țărmurit se desparte,/ Frângând întoarcerea, pentru mai departe,/ Crește blândețea unei vremi de moarte". Putem imagina această derivă a condițiilor ființării, până la evacuarea lor deplină în departele transcendenței? Să ni-l închipuim pe poet cu ochii ațintiți spre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
stofa vizibilului până în pragul neobișnuit al inaparentului începător. Traseu ce înseamnă trecerea prin transparența posibilului spre netrecătorul clipei albe, acolo unde se văd "petale ce pururi palpită în vis". Trupul poetal al imaginii e "trup crescut din cleștar" sau, nevăzută, "făptura de rază și cânt", așa cum apare în poemul Stele 13: "Cum ne aplecăm pe livezi/ Aripile nu ni le vezi;/ Vezi numai, veghind prin arțari,/ De foc ochii noștri prea mari./ Strălimpezi la trup și obraz". Trupul "strălimpede" e imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
calea pe care o arată relațiile dintre elementele semnificante și cele semnificate și care duce "spre momentul auroral în care o lume vagă, de gânduri, emoții, reminiscențe, aflată în sufletul poetului, s-a închegat ori s-a plăsmuit într-o făptură strălucitoare, exactă: poemul"6. Pe de altă parte, însă, în această accepțiune, "poemul e gata creat. Și acum, virtualitatea lui constă în putința de a produce în cititor o comoție printre elementele profunde ale conștiinței egală sau similară cu cea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]