6,379 matches
-
deșert și nu se mai aflase așa de aproape de o asemenea femeie; trebui să facă un mare efort ca să-și alunge gândurile și să răspundă zâmbind ușor: — Știu că nu e aici. Este foarte departe. în Tikdabra. O trecu un fior când auzi acel nume atât de temut, dar reuși să se controleze. Nimeni nu trebuia să spună vreodată că a văzut o femeie targuí înfricoșată, în nici o, împrejurare. Dacă știi unde e, de ce ai venit? — Să vă protejez... Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l în siguranță de cealaltă parte a graniței. Acum era doar un biet imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni. Laila! Un fior, ca un curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și cizme rău mirositoare. își aminti de fețele lor când îl amenințau cu armele la intrarea jaimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În căutarea ei. Poate vreo bluză pătată de sânge? Rana nu Îmi păruse a fi din cele care Împrăștie mult sânge, dar, pentru ce urmăreau ei, chiar și un strop, doi ar fi fost de ajuns. M-a trecut un fior rece. Acum Îmi percheziționa haina. E din velur violet, pe care se vede orice urmă. În rucsac era schimbul de haine pentru după lecție: un pulover verde Închis și pantaloni strâmți din catifea. Polițistul se uită lung la ei, gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am răsucit mânerul, iar ușa se deschise Încet. Dincolo de ea era aleea care dădea ocol clădirii, iar după aceea, un zid de beton, plin de pete, amenințător și fără ferestre, precum o Închisoare. M-am trezit că tremuram din cauza unui fior Înghețat, care nu prea avea nimic de-a face cu aerul rece de afară. Vreme de o secundă, am rămas absolut nemișcată și-n acea clipă am fost brusc convinsă că mai era cineva În cameră, În spatele meu. La gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Sam? Tu ce crezi? mă Întrebă Lou direct. Mi-am plecat ochii și n-am răspuns. — M-am purtat foarte rău cu ea, continuă Derek, rușinat. Înțeleg de ce era furioasă pe mine. Și pe Linda. M-a trecut un mic fior la auzul numelui ei și am observat că și Derek Îl pronunțase cu grijă. Era ca și cum nici unul dintre noi nu voia să rostească numele celor două cu voce tare, de parcă asta ar fi Împiedicat blestemul violenței și crimei să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță, un cerc de spectatori binedispuși. Unul dintre aceștia, observând expresia indignată a lui Khayyam, Îi aruncă pe tonul cel mai liniștitor: „Nu-i nimic, nu-i decât Jaber-cel-Lung!“ Omar tresare, un fior de rușine Îi străbate grumazul, murmură: „Jaber, tovarășul lui Abu Ali!“ O poreclă dintre cele mai obișnuite, Abu Ali. Dar atunci când un literat, la Buhara, la Cordoba, la Balkh sau la Bagdad, Îl pomenește astfel, pe un ton de familiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dar, nefiind În dispoziția de a angaja o conversație savantă și Înșelându-se, se pare, asupra intențiilor oaspetelui, consideră oportun să repete formula-i favorită: — Fie ca gura să i se umple cu aur! Omar este surprins, Își Înăbușă un fior de dezgust. Abu Taher Își dă seama de asta și se neliniștește. Temându-se ca un refuz să nu-l ofenseze pe suveran, Îndreaptă către prietenul său o privire grea, insistentă, Îl Împinge cu umărul. Zadarnic. Hotărârea lui Khayyam e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
piciorul înalt al unei lămpi, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia defilam noi cu mare fast în fiecare an, de ziua națională. Când au înmormântat-o, noi copiii am chiulit de la școală. Stăteam pe acoperiș, ciulind urechile. Totul ne dădea fiori. Încercam să ghicim unde se află cortegiul funerar. A trecut mai întâi pe lângă Parcul Central, apoi pe lângă tribuna goală și mai târziu prin fața porții principale a întreprinderii unde lucra tătăl meu, uzina de motoare electrice. Din loc în loc, la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se uită pe fereastra taxiului și recunoscu strada pe care treceau, aici locuiește violoncelistul și acela este parterul unde stă el. Morții i se păru că simte o apăsare bruscă În plexul solar, o agitație subită a nervilor, putea fi fiorul vânătorului când zărește prada, când o are În cătarea puștii, putea fi un fel de teamă obscură, ca și cum ar fi Început să-i fie frică de ea Însăși. Taxiul se opri, Acesta e hotelul, spuse șoferul. Moartea plăti cu restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se deschisese înăuntrul meu. Îmi cobor ochii și îi văd tălpile apropiindu-se, tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg corpul meu nu este decât un cerc imens, ca atunci când arunci o piatră în apă, o piatră valoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întrebarea este de ce au fost vreodată unite, între ele a fost întotdeauna o graniță antică naturală, care a precedat unirea lor, aceasta fiind una șubredă încă de la început, eu îmi plec privirea, de ce aveam impresia că vorbește despre noi, un fior rece îmi zguduie spinarea, ființe minuscule de gheață se cațără pe ea, vertebră după vertebră. Și care erau relațiile dintre ele, întreb eu, iar el spune, schimbătoare, au purtat războaie, au încheiat păci și alianțe, iar eu fac un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
printre dinți, te-aș prefera pe tine în locul volanului, m-ar excita mult mai mult, ia să vedem cum merge așa, iar eu protestez pe un ton abia auzit, nu acum, Udi, este periculos, dar degetele lui îmi trimit deja fiori în interiorul pântecelui, mă unduiesc fără control, am impresia că zac pe fundul unei ape primordiale, sărate și uleioase, alături de ființele sălbatice ale acestui pământ, printre animalele de pradă care au populat aceste locuri în urmă cu mii de ani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu pentru că nu aș fi avut încotro, și cu timpul, fără să-mi propun, acest lucru a devenit scopul vieții mele. Cu un zâmbet satisfăcut, mă privește în timp ce mă așez, îmi toarnă vin, gura rotundă a sticlei îmi provoacă un fior plăcut, el râde, ți-a plăcut, nu? Iar eu îi mângâi mâna, a fost minunat, iar el zice, mai am câteva idei în ceea ce te privește, iar eu zâmbesc, nu știam că ești atât de creativ, dar el spune, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mai puneți atâtea întrebări, dar de data aceasta întrebările nu își au rostul, totul este clar, burta ei proeminentă și hainele ude, o răpesc imediat, mă roagă să aștept afară, eu mă plimb înainte și înapoi pe coridor, un fior neașteptat de fericire îmi străbate corpul, pare că întreg universul așteaptă cu sufletul la gură nașterea acestei micuțe creaturi, odihnindu-și brațele tocmai deasupra capului acestui copil pe care nimeni nu îl dorise. Stau cu ochii închiși lângă fereastră, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceainic, dinții ni se întâlnesc într-o mușcătură puternică, dinte peste dinte, ce rost are să ne prefacem, doar durerea este reconfortantă, dinții lui se plimbă pe trupul meu, coboară pe glezna subțire, acolo îmi imaginasem că simt mușcătura câinelui, dar fiorul de plăcere este mult mai puternic. Mâinile lui îmi strâng coapsele, făcând loc degetelor sale, limbii lui, pare că încearcă să îmi rupă trupul în două, de ce te culci cu mine, întreabă el deodată, mâna lui reduce la tăcere animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Comand un pahar cu vin roșu, deși din câte se pare nu am nici un motiv pentru a sărbători, renunțasem la soțul meu, apoi la slujbă, ani întregi de eforturi se duseseră pe apa sâmbetei, dar cu toate acestea simt cum fiori de bucurie mă traversează, pulsul fericit al libertății, mai comand un pahar, capul mi se învârte pe umeri, dincolo de peretele din sticlă lumea pare să mă îmbie la încredere, mașinile curg pe bulevard asemenea sângelui prin artere, iar oamenii, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Nu poate înțelege decât cine a trecut printr-o asemenea experiență! Maaamă, cum alunecă pe gât și cum fac poc în stomac! Sunt reeeeeci... și-ți rămâne apoi un gust în gură... Numai când îmi aduc aminte și mă trec fiorii... Era cât pe-aci să-i vomit, dar am făcut eforturi disperate să mă abțin. Dacă i-aș fi vomitat, ar fi trebuit să-i înghit iar și nu suportam ideea. Simțeam că o să mor, așa că i-am ținut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nopții. În clipa aceea am observat că cerul era plin de stele. — S-a întâmplat ceva anume? am întrebat-o eu. — Da, spuse ea, ceva extrem de ciudat, ca și când mi s-ar fi întins anume o cursă. Și acum mă trec fiori când îmi amintesc. Reiko [i-a frecat tâmpla cu mâna liberă. Îmi pare rău că te chinui cu toate poveștile mele. Doar ai venit până aici ca să o vezi pe Naoko! Chiar vreau să-mi povestești ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
silința să exerseze, în disperare, pasajele care îmi pl\ceau mie. Parcă o văd în fața ochilor. Chiar și acum, când știu exact ce-i cu ea, consider că interpretarea ei a fost ieșită din comun și m-ar trece aceiași fiori dacă aș auzi-o din nou... deși îi cunosc toate șiretlicurile, minciunile, defectele. Crede-mă, se întâmplă asemenea lucruri în viață. Reiko și-a dres glasul și a tăcut o vreme. — Deci ai luat-o ca elevă? am întrebat. — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
strângându-mă de braț. Îmi e teamă că n-am să mă mai fac bine niciodată. Am senzația că o să rămân așa ca acum, că o să-mi petrec restul zilelor la fel ca acum și o să putrezesc aici. Mă trec fiori și îmi îngeață inima pur și simplu. E îngrozitor... e atât de rece! Am cuprins-o pe Naoko de umeri și am strâns-o în brațe. — Atunci am impresia că Kizuki întinde mâna după mine, pe întuneric, și-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o persoană insignifiantă, că am un soț bun, dar cu nimic ieșit din comun, că am un copil și o grămadă de treburi gospodărești. Ea mă privea fix în ochi și îmi spunea că mă place foarte mult. Mă treceau fiori de câte ori făcea lucrul acesta, dar tot nu-i spuneam ceea ce nu voiam ca ea să știe. Apoi, parcă în luna mai, pe la jumătatea lecției de pian mi-a spus că îi este rău. Am văzut că era palidă și transpirase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rămas decât să-i iau capul în brațe și să-l mângâi, ca să încerc să o liniștesc. Și-a încolăcit brațele în jurul meu și a început să mă mângâie pe spate. Mă simțeam cumplit de straniu și m-au trecut fiori din cre[tet până în tălpi. Așa am ajuns, cu fata aceea frumoasă, descinsă parcă dintr-un tablou, întinsă în pat, îmbrățișându-ne, și mâinile ei îmi mângâiau spatele într-un fel incredibil de senzual. Soțul meu era un biet novice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
credeți că sunt atât de singură. Nu vă am decât pe dumneavoastră, vă roooog, nu mă respingeți!“ Mi-a luat mâna și mi-a pus-o pe sânii ei, niște sâni frumos croiți, n-am ce zice. M-au trecut fiori când i-am atins. Nu știam ce să mai fac și tot repetam „nu, nu, nu“, ca o proastă. Eram ca paralizată, nu mă puteam mișca. Pe fata aceea din liceu am reușit să o resping, dar acum eram neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cum să-l înțeleagă dintr-un foc, am zis eu. — Știi, când am intrat la facultate, m-am înscris la un club de muzică populară, pentru că voiam să cânt pur și simplu. Membrii clubului erau niște snobi și mă trec fiori și acum când mă gândesc la ei. Primul lucru pe care i-l spuneau celui care se înscria în club era că trebuie să-l citească pe Marx. „Pentru data viitoare citiți de la pagina cutare până la pagina cutare.“ A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu-mi rămânea decât să accept bancnota și să-i mulțumesc. După ce-a plecat pescarul, mi-am amintit brusc de prima mea iubită, prima fată cu care mă culcasem în anul al III-lea de liceu. M-au trecut fiori pur și simplu când am realizat ce urât mă purtasem cu ea. Niciodată nu mi-a păsat de gândurile ei, de sentimentele ei, de faptul că o rănisem. Nu m-am mai gândit deloc la ea de-atunci, deși fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]