6,098 matches
-
franceze plasate de-a lungul frontierei comune. Marina militară s-a pregătit în schimb să asigure securitatea liniilor de transport între Italia, Libia și Africa Orientală. Comandamentul Suprem Italian ("Commando Supremo") nu a aprobat planul conceput de Cartierul General al Flotei ("Supermarina") pentru ocuparea Maltei, care părea în acele momente o pradă ușoară. În momentul în care Italia a declarat război, Marina Regală Italiană era compusă din șase nave cu mare putere de foc. Cele mai moderne patru dintre ele erau
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
moderne patru dintre ele erau în plin proces de reechipare. Doar cele două mai vechi erau gata de luptă. În afară de aceste șase nave, Regia Marina mai dispunea de 19 crucișătoare, 59 de distrugătoare, 67 de vase torpiloare și 116 submarine. Flota italiană era numeroasă, dar un mare număr dintre vasele sale erau depășite din punct de vedere tehnic, iar pregătirea echipajelor lăsa de dorit. În plus, criza continuă de combustibil împiedica desfășurarea unor operațiuni navale de amploare. Vasele de război italiene
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
să le înlocuiască, în vreme ce partea britanică aveau resurse mult mai mari. Marina Regală Italiană nu a fost dotată cu portavioane. Portavioanele „Aquila” și „Sparviero” nu au apucat să fie terminate iar cea mai mare parte a sprijinului aerian primit de flota italiană în timpul luptelor din Mediterana a fost asigurat de către avioanele [[Regia Aeronautica decolate de pe bazele terestre . [[Fișier:HMS Queen Elizabeth after the modernisation.jpg|thumb|right|200px|HMS „Queen Elizabeth” protejată de plase antitorpilă în portul Alexandria. Scafandrii italieni au
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Queen Elizabeth" și "Valiant" au fost scufundate în apa puțin adâncă a portului. Aliații au avut nevoie de aproximativ doi ani pentru dezeșuarea vaselor și pentru repunerea lor în funcțiune. Această acțiune a atras după sine consecințe strategice foarte importante. Flota din Alexandria a rămas pentru o lungă perioadă de timp fără niciun cuirasat și a fost obligată să renunțe la orice operațiune de amploare. Sarcina păstrării controlului asupra Mediteranei centrale a căzut în sarcina aproape exclusivă a [[RAF]]. În noaptea
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
redusă drastic. Această serie de dezastre navale ale aliaților le-a permis italienilor să cucerească supremația maritimă în centrul Mediteranei. Rutele de aprovizionare ale forțelor Axei nordul Africii nu au mai fost atacate de Aliați timp de mai multe luni. Flota italiană a profitat de situație pentru a trece la ofensivă. Italienii au reușit să blocheze sau să distrugă cel puțin trei convoaie aliate mari destinate Maltei. Acțiunile lor au dus la o serie de angajamente navale, (operațiunile „Harponul”, „Vigurosul”, „Piedestalul
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
să blocheze sau să distrugă cel puțin trei convoaie aliate mari destinate Maltei. Acțiunile lor au dus la o serie de angajamente navale, (operațiunile „Harponul”, „Vigurosul”, „Piedestalul”, șa), încheiate cu toate în favoarea Axei. În ciuda acestor reușite, singurul succes real al flotei italiene a fost atacul împotriva convoiului „Harponul”. În timpul atacului, italienii au reușit să scufunde mai multe vase de război aliate și să avarieze alte câteva. Doar două vase de transport dintre cele șase care formaseră inițial convoiul au reușit să
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
1082 pentru Veneția. Genovezii se angajau să acorde ajutor armat Imperiului pe timp de război; acesta le acorda privilegii extrem de extinse: exceptarea de la impozite și taxe în tot imperiul, fiindu-le asigurate colonii în toate porturile importante ale imperiului. De flota italiană nu a mai fost nevoie, însă colonia genoveză a fost totuși întemeiată, ulterior, la Galata și, timp de două secole, a influențat existența Bizanțului restaurat, amestecându-se în politica acestuia, iar, uneori, chiar luptând împotriva Imperiului. În vara anului
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
între bizantini și genovezi. Războiul izbucnea și Mihail al VIII-lea trimitea în Peloponez o armată ce număra 5.000 de mercenari selgiucizi sub comanda fratelui său, sebastocratorul Constantin, începând ofensiva rapidă și victorioasă a bizantinilor. În același timp, o flotă bizantino-genoveză ataca insulele latine. Simultan, războiul era purtat în Epir și în Bulgaria. Intervenind în dificultățile interne bulgare, Mihail al VIII-lea cucerea, în anul 1262, porturi importante pe coasta occidentală a Mării Negre: Anchialos și Mesembria (astăzi, Nesebăr), extinzându-și
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
soldă nu fusese plătită regulat, amenințau să treacă de partea latinilor. Bizantinii, care păruseră învingători, vor suferi o gravă înfrângere la Makri-Plagi, în 1264, retrăgându-se. Pe de altă parte, aliații imperiului fuseseră înfrânți pe mare; în primăvara anului 1263, flota genovezilor fusese învinsă de venețieni în fața orașului Settepozzi. Acest eveniment îl determina pe împărat să-și modifice atitudinea cu privire la republicile maritime italiene; el denunța alianța cu genovezii (care costa scump imperiul și nu-i adusese avantajele scontate), alunga din porturi
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
durată și revocabile. Contrar politicii urmărite până atunci, care lega unilateral Bizanțul de una dintre cele două republici maritime și se făcea dușmanul celeilalte, alianța simultană cu genovezii și venețienii constituia un câștig în măsura în care diminua pericolul unei coaliții, fie a flotei genoveze, fie a celei venețiene, cu puterile occidentale ostile Bizanțului, dând posibilitatea împăratului de a continua exploatarea rivalității republicilor maritime italiene. În occident se produc mari evenimente. Contele de Provence, Carol I de Anjou, răspunzând apelului papei, sosise în Italia
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
al Atenei). Împăratul înregistra mari succese pe mare. Operațiunile navale ale italianului Licario, ridicat la rangul de megaduce ("megadux"), erau încununate de succes începând din 1276: Eubeea și un mare număr de insule din Marea Egee vor cădea în mâinile sale; flota bizantină reocupa stăpânirea Mării Egee. O schimbare importantă se producea în Peloponez; prin moartea lui Guillaume al II -lea de Villehardouin (1278), principatul Moreei trecea sub autoritatea directă a lui Carol I de Anjou, marcând o slăbire a puterii france. Dificultățile
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
, parte a Operațiunii Catapult, denumită și Bătălia de la Mers-el-Kébir, a fost o confruntare navală care a avut loc lângă Mers-el-Kébir pe 3 iulie 1940. Un grup naval britanic a atacat grosul flotei franceze care era ancorată lângă coasta Algeriei franceze. Agresiunea a dus la moartea a 1297 de marinari francezi, scufundarea unui cuirasat și avarierea a cinci nave de luptă. Alte 59 de vase franceze de război care se aflau în porturi
Atacul de la Mers-el-Kébir () [Corola-website/Science/317236_a_318565]
-
care se aflau în porturi britanice au fost capturate; unele echipaje au opus rezistență și au existat victime. Franța și Marea Britanie nu se aflau în război, dar Franța semnase un armistițiu cu Germania nazistă și guvernul britanic se temea că flota franceză va ajunge în mâinile Kriegsmarine. Deși amiralul francez François Darlan l-a asigurat pe Winston Churchill că flota franceză nu va ajunge în mâinile germanilor, britanicii au considerat că promisiunea lui Darlan nu este suficientă. Ulterior, în noiembrie 1942
Atacul de la Mers-el-Kébir () [Corola-website/Science/317236_a_318565]
-
și Marea Britanie nu se aflau în război, dar Franța semnase un armistițiu cu Germania nazistă și guvernul britanic se temea că flota franceză va ajunge în mâinile Kriegsmarine. Deși amiralul francez François Darlan l-a asigurat pe Winston Churchill că flota franceză nu va ajunge în mâinile germanilor, britanicii au considerat că promisiunea lui Darlan nu este suficientă. Ulterior, în noiembrie 1942, când germanii chiar au încercat să captureze flota franceză ancorată la Toulon, guvernul de la Vichy a preferat să-și
Atacul de la Mers-el-Kébir () [Corola-website/Science/317236_a_318565]
-
amiralul francez François Darlan l-a asigurat pe Winston Churchill că flota franceză nu va ajunge în mâinile germanilor, britanicii au considerat că promisiunea lui Darlan nu este suficientă. Ulterior, în noiembrie 1942, când germanii chiar au încercat să captureze flota franceză ancorată la Toulon, guvernul de la Vichy a preferat să-și sabordeze navele de luptă decât să le predea germanilor sau englezilor. Atacul din 1940 rămâne un act controversat și a creat ranchiună între Franța și Marea Britanie, dar a demonstrat
Atacul de la Mers-el-Kébir () [Corola-website/Science/317236_a_318565]
-
inamic al Bizanțului, sebastocratorul Ioan de Thessalia, in urma cărora prințesa bizantină Anna, o nepoată a lui Mihail al VIII-lea, prelua regența în Epir în numele fiulii său minor Thomas (partida favorabilă bizantinilor ajungând la putere). Serbia intervenea cu o flotă superioară și cucerea Dyrrachionul. Avansarea sârbească în sudul bizantin intra în faza sa decisivă. Începând din momentul în care regele sârbilor, Milutin (1282-1321) cucerea orașul Skoplije de la bizantini în primul an de domnie, atacurile sârbești nu se vor mai opri
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
domiciliați în Constantinopol. Războiul între Veneția și Genova se transforma într-un război între Veneția și Bizanț. Căci genovezii se vor retrage, lăsând pe aliați singuri, ei vor încheia cu Veneția în 1299 ,o pace eternă’’, Bizanțul, care nu avea flotă, se găsea într-o situație precară, trebuind să plătească la presiunile venețienilor în Cornul de Aur sumele cerute. Războiul se încheia în anul 1302 printr-un armistițiu de 10 ani, venețienii văzându-și confirmate vechile lor privilegii comerciale și un
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
prieten al defunctului, pretinzând regența. Curând însă se va forma contra lui o opoziție puternică, grupată în jurul împărătesei mame, Anna de Savoia și al patriarhului Ioan Kalekas. Cel mai periculos adversar al lui Ioan Cantacuzino era vechiul său partizan, ducele flotei Alexios Apokaukos, un om de proveniență joasă, care însă ajunsese la o poziție înaltă, datorită capacităților sale remarcabile și care se distinsese în timpul ultimului război civil în partida lui Andronic al III-lea adunând bogății și onoruri datorită lui Cantacuzino
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
nobilimii sârbești, companionii de arme ai lui Dușan și primii beneficiari ai războaielor sale victorioase de cucerire. Se continua să se trăiască sub regimul vechii legi, neschimbându-și decât clasa dominantă. Dușan își dorea inclusiv cucerirea Constantinopolului dar îi lipsea flota. Toate tratativele sale pentru a obține ajutorul Veneției vor rămâne fără rezultat; venețienii nu țineau să înlocuiască imperiul slăbit al Bizanțului printr un puternic țar sârb. Și pe mare, războiul civil aducea imperiului noi pierderi. În 1346, genovezii reluaseră insula
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
transmis refuzul său. Atunci, locuitorii Galatei au ocupat terenul litigios, au ars casele și magaziile grecilor de pe țărmul Cornului de Aur, iar în golf au nimicit șantierul naval și cele câteva corăbii de război vetuste, care purtau numele mândru de flote romee. Întorcându-se în capitală, împăratul a convocat o adunare a celor mai de vază cetățeni și i-a convins să doneze bani-visteria era goală-pentru construirea unei flote noi, ca să-i potolească pe genovezi, de asemenea împăratul nu voia să
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
și cele câteva corăbii de război vetuste, care purtau numele mândru de flote romee. Întorcându-se în capitală, împăratul a convocat o adunare a celor mai de vază cetățeni și i-a convins să doneze bani-visteria era goală-pentru construirea unei flote noi, ca să-i potolească pe genovezi, de asemenea împăratul nu voia să se acomodeze cu faptul că aproape 87 % din veniturile vamale de la Bosfor intrau în visteria genoveză și căuta să pună capăt acestei situații. El reduce tarifele vamale din
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
trecerea vapoarelor străine de comerț venețiene care se sustrăgeau controlului (1350). Veneția se înțelegea cu Petru al IV-lea de Aragon și cu Cantacuzino care se alătura alianței. La 13 februarie 1352, o mare bătălie se desfășura în Bosfor între flota genoveză și nvele venețiene și aragoneze, plus o mcă escadră de 14 nave echipate de Cantacuzino cu ajutorul venețienilor. Bătălia se prelungea până noaptea, fără a aduce finalul, ceea ce permitea celor două tabere să-și adjudece victoria. Lupta continua în apele
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
de Cantacuzino cu ajutorul venețienilor. Bătălia se prelungea până noaptea, fără a aduce finalul, ceea ce permitea celor două tabere să-și adjudece victoria. Lupta continua în apele occidentale, epuizarea celor doi adversari făcându-i să semneze pacea în anul 1355. Replierea flotei veneto aragoneze după bătălia Bosforului îl aducea pe Cantacuzino într-o situație delicată. El era obligat să facă pace cu genovezii datorită izolării sale, pacea încheiată în condiții dezavantajoase pentru bizantini. Ceea ce era și mai grav era faptul ca acum
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
al mandatului britanic, în pofida blocadei impuse de Marea Britanie față de emigrarea evreilor. Vaporul pe care se afla Laron, "Pan York" (redenumit de evrei "Kibutz Galuyot" , adica "Readunarea exilaților"), având la bord emigranți ilegali evrei din estul Europei, a fost capturat de flota britanică în largul Mării Mediterane emigranții au fost internați într-un lagăr în Cipru. Laron și ceilalti deținuți au fost eliberați după abolirea mandatului britanic asupra Palestinei și proclamarea independenței Statului Israel în mai 1948. În Israelul aflat în plin
Zvi Laron () [Corola-website/Science/317582_a_318911]
-
care 26.000 de producție autohtonă. În 2009, în vederea implementării programului de stimulare a înnoirii parcului auto au fost alocate 190 milioane lei pentru scoaterea din uz a 50.000 de autoturisme de la populație, precum și 38 milioane lei pentru înnoirea flotelor auto ale firmelor cu 10.000 de autoturisme. În 2010, până la data de 18 noiembrie, prin Programul Rabla au fost casate 183.625 de autoturisme și au fost achiziționate 56.229 autoturisme noi, din care 24.095 sunt de produse
Rabla () [Corola-website/Science/317783_a_319112]