5,224 matches
-
Gießen este întemeiată de Wilhelm von Gleiberg în anul 1152 mutându-se din cetatea Gleiberg aici, la nord-vest la distanța de 5 km de localitate o parte din cetatea veche există și azi. In secolul VIII - X este sub stăpânirea francilor de est (Konradinilor), după care urmează domnia Casei de Luxemburg (secolul XI - XIII) prin moștenire va fi obținut o parte din ținutul de pe Lahn de Wilhelm von Gleiberg. Primele dovezi scrise despre localitate datează din 1197, iar în 1248 este
Gießen () [Corola-website/Science/306249_a_307578]
-
asupra orașului, și în ciuda opoziției unora dintre liderii cruciați, Boemund a luat în stăpânire Antiohia. Cruciada a fost întârziată pentru tot restul anului, vreme în care nobilii s-au certat pe tema statutului Antiohiei. Istoriografia modernă presupune de obicei că francii din nordul Franței, provensalii din sudul Franței și normanzii din Italia se considerau "națiuni" distincte și luptau între ele pentru o poziție dominantă. Deși astfel de rivalități au putut să aibă un rol în disputele dintre cruciați, mult mai dăunătoare
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
lege de pământ și agricultură. Așa formează Granița militară care s-a întins dealungul Dunării. Oamenii colonizați au devenit și soldați având datoria să lupte împotriva năvălirilor turcești. Nici sub domnia Împărătesei Maria Tereiza, dar nici sub cea a lui Franc Jozef, viața nu a fost ușoară. Sub domnia lor, pe lângă popoarele amintite, au fost aduși coloniști germani. În anul 1796 în Șupleia vin nemți, în Boka și Neuzin au venit croați iar în anul 1801, sârbii din Sečanj au trecut
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
(10 octombrie 732), adesea numită bătălia de la Poitiers, (în arabă بلاط الشهداء Balâ al-Shuhadâ’) "Curtea Martirilor" a avut loc lângă orașul Tours, aproape de granița dintre teritoriul Franc și regiunea independentă Aquitania. Combatanții au fost francii și burgunzii sub conducerea lui Charles Martel împotriva unei armate invadatoare a califatului Umayyad, în frunte cu Abdul Rahman Al Ghafiqi, governatorul general al provinciei al-Andalus. Francii au fost victorioși, Abdul Rahman Al Ghafiqi a fost ucis, iar Martel și-
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
Tours, aproape de granița dintre teritoriul Franc și regiunea independentă Aquitania. Combatanții au fost francii și burgunzii sub conducerea lui Charles Martel împotriva unei armate invadatoare a califatului Umayyad, în frunte cu Abdul Rahman Al Ghafiqi, governatorul general al provinciei al-Andalus. Francii au fost victorioși, Abdul Rahman Al Ghafiqi a fost ucis, iar Martel și-a extins influența înspre sud. Detalii legate de bătălie, inclusiv locul exact al desfășurării și numărul de combatanți, nu se pot determina din sursele care au supraviețuit
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
istoricilor presupun că cele două armate s-au ciocnit la încrucișarea râurilor Clain și Vienne, între Tours și Poitiers. Numărul de combatanți de ambele părți nu se cunoaște. Unele estimări apreciază că umayyazii aveau circa 80.000 de oameni, iar francii în jur de 30.000. Istoricul Edward J. Schoenfeld respinge estimările vechi de 60-400.000 umayyazi și 75.000 franci, susținând că "estimările de peste 50.000 de soldați de ambele părți sunt imposibile din punct de vedere logistic". Alt istoric
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
de combatanți de ambele părți nu se cunoaște. Unele estimări apreciază că umayyazii aveau circa 80.000 de oameni, iar francii în jur de 30.000. Istoricul Edward J. Schoenfeld respinge estimările vechi de 60-400.000 umayyazi și 75.000 franci, susținând că "estimările de peste 50.000 de soldați de ambele părți sunt imposibile din punct de vedere logistic". Alt istoric militar contemporan, Victor Davis Hanson, crede că ambele armate aveau mărimi aproximativ egale, circa 30.000 oameni. Istoricii moderni sunt
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
pe care l-a absorbit complet, și Imperiul Bizantin, majoritatea căruia a fost de asemenea asimilată, incluzând Siria, Armenia și Africa de Nord, deși Leo Isaurianul a apărat cu succes Anatolia la bătălia de la Akroinon (739), în campania finală a dinastiei Umayyade. Francii sub comanda lui Charles Martel au fost principala putere militară din vestul Europei. Teritoriul acestora era compus din majoritatea Germaniei de astăzi, țările de jos și o parte din Franța (Austrasia, Neustria și Burgundia). Regatul Franc era în curs de
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
nu a oprit însă incursiunile în vechea Galie romană, deoarece arabii, bazați în Narbonne și aprovizionați fără probleme pe mare, au pornit spre est în anii 720, ajungând până la Autun în Burgundia (725). Amenințat de umayyazi la sud și de franci la nord, în 730 Eudes s-a aliat cu emirul berber "Uthman ibn Naissa", numit "Munuza" de franci, guvernatorul zonei care mai târziu a devenit Catalonia. Ca zălog, Uthman a primit-o pe Lampade, fiica lui Eudes, ca soție pentru
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
pe mare, au pornit spre est în anii 720, ajungând până la Autun în Burgundia (725). Amenințat de umayyazi la sud și de franci la nord, în 730 Eudes s-a aliat cu emirul berber "Uthman ibn Naissa", numit "Munuza" de franci, guvernatorul zonei care mai târziu a devenit Catalonia. Ca zălog, Uthman a primit-o pe Lampade, fiica lui Eudes, ca soție pentru a întări alianța, iar raidurile arabilor peste Pirinei, hotarul de sud al lui Eudes, au încetat. Cu toate
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
pereuntium recognoscat" ("numai Dumnezeu știe numărul celor uciși"). În continuare umayyazii au devastat în totalitate acea porțiune a Galiei, cronicarii lor notând "credincioșii au trecut peste munți, au călcat peste teren neted și bolovănos, prădând și jefuind adânc în țara francilor, ucigând totul cu sabia, astfel că atunci când Eudo a sosit la luptă la râul Garonne, a fugit." Istoricul Sir Edward Creasy spune: "Abia sub conducerea unuia din cei mai capabili și mai renumiți comandanți ai lor, cu o armată de
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
creștine, și plină de o încredere fanatică în invincibilitatea puterii lor." După nimicirea lui Eudes și distrugerile din sudul regiunii, cavaleria umayyadă a avansat spre nord, pe urmele lui Eudes, jefuind și distrugând totul în cale. Eudes a cerut ajutorul francilor, ajutor acordat de Charles Martel abia după ce Eudes a devenit vasalul francilor. Se pare că umayyazii nu au estimat corect adevărata putere a francilor. Umayyazii nu și-au făcut nici o grijă în privința triburilor germanice, inclusiv a francilor, iar cronicile arabe
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
nimicirea lui Eudes și distrugerile din sudul regiunii, cavaleria umayyadă a avansat spre nord, pe urmele lui Eudes, jefuind și distrugând totul în cale. Eudes a cerut ajutorul francilor, ajutor acordat de Charles Martel abia după ce Eudes a devenit vasalul francilor. Se pare că umayyazii nu au estimat corect adevărata putere a francilor. Umayyazii nu și-au făcut nici o grijă în privința triburilor germanice, inclusiv a francilor, iar cronicile arabe arată că renumele francilor ca putere militară în creștere a apărut abia
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
spre nord, pe urmele lui Eudes, jefuind și distrugând totul în cale. Eudes a cerut ajutorul francilor, ajutor acordat de Charles Martel abia după ce Eudes a devenit vasalul francilor. Se pare că umayyazii nu au estimat corect adevărata putere a francilor. Umayyazii nu și-au făcut nici o grijă în privința triburilor germanice, inclusiv a francilor, iar cronicile arabe arată că renumele francilor ca putere militară în creștere a apărut abia după bătălia de la Tours. Mai mult, se pare că umayyazii nu au
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
a cerut ajutorul francilor, ajutor acordat de Charles Martel abia după ce Eudes a devenit vasalul francilor. Se pare că umayyazii nu au estimat corect adevărata putere a francilor. Umayyazii nu și-au făcut nici o grijă în privința triburilor germanice, inclusiv a francilor, iar cronicile arabe arată că renumele francilor ca putere militară în creștere a apărut abia după bătălia de la Tours. Mai mult, se pare că umayyazii nu au cercetat teritoriile dinspre nord pentru potențiali adversari, deoarece în mod sigur l-ar
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
ca dealtfel și celelalte armate europene din acele vremuri, nu aveau scărițe, prin urmare nu avea cavalerie grea. Trupele erau formate aproape în întregime din infanterie. Cavaleria grea umayyadă a penetrat infanteria creștină în primul atac, după care a măcelărit francii în timp ce aceștia încercau să fugă de pe câmpul de luptă. Armata invadatoare a continuat să devasteze sudul Galiei, având ca destinație posibilă bogățiile Mănăstirii lui Saint Martin din Tours, cea mai sfântă și prestigioasă destinație religioasă din vestul Europei la acea
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
o armată mare, bine așezată și gata de luptă, având amplasament favorabil în teren, opunându-se atacului asupra cetății Tours. Charles obținuse efectul surpriză dorit. El a decis să înceapă lupta printr-o formație defensivă, tip phalanx. Conform surselor arabe, francii s-au așezat în careu, folosindu-se de pantă și arbori pentru a îngreuna un atac de cavalerie. Timp de șapte zile, cele două armate s-au observat reciproc, angajându-se în câteva ciocniri minore. Umayyazii au așteptat sosirea restului
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
sosirea veteranilor infanteriei din colțurile imperiului său. Această infanterie reprezenta speranța victoriei, majoritatea soldaților având în spate experiența a numeroase bătălii sub conducerea lui Martel, începând din anul 717. Majoritatea istoricilor de-a lungul secolelor a fost de părere că francii au fost inferiori cu mult ca număr la începutul bătăliei, cu cel puțin 1 la 2. Martel s-a bazat pe faptul că în cele din urmă ‘Abd-al-Rahmân va fi nevoit să atace și să jefuiască cetatea Tours. Nici unul din
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
în cele din urmă ‘Abd-al-Rahmân va fi nevoit să atace și să jefuiască cetatea Tours. Nici unul din ei nu a vrut să atace primul - dar Abd-al-Rahmân s-a simțit obligat să atace Tours, ceea ce a însemnat să treacă prin armata francilor de pe dealul din fața lui. Hotărârea lui Martel de a aștepta atacul s-a dovedit a fi crucială, deoarece i-a forțat pe umayyazi să năvălească în susul dealului, amănunt care - alături de pădure - a negat mare parte din avantajele unui atac de
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
numeric și depinzând de infanterie, fără scărițe în uz, Martel avea totuși o infanterie grea călită, care a crezut implicit în el. În plus, Martel a avut elementul surprizei și a reușit să aleagă terenul de luptă. Pe lângă avantajul terenului, francii erau pregătiți pentru vreme rece, fiind îmbrăcați cu blăni de urs și lup. Arabii nu erau la fel de bine pregătiți pentru gerul unei ierni în nordul Europei, în ciuda faptului că aveau corturi - ceea ce le lipsea francilor, dar au ezitat să atace
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
erau la fel de bine pregătiți pentru gerul unei ierni în nordul Europei, în ciuda faptului că aveau corturi - ceea ce le lipsea francilor, dar au ezitat să atace o armată pe care au considerat-o superioară numeric. În esență, umayyazii au așteptat ce francii să apară în câmp liber, în timp ce francii, organizați într-o puternică formație defensivă, au așteptat ca arabii să ia dealul cu asalt. A fost un test de răbdare pe care Martel l-a câștigat; bătălia a început în a șaptea
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
ierni în nordul Europei, în ciuda faptului că aveau corturi - ceea ce le lipsea francilor, dar au ezitat să atace o armată pe care au considerat-o superioară numeric. În esență, umayyazii au așteptat ce francii să apară în câmp liber, în timp ce francii, organizați într-o puternică formație defensivă, au așteptat ca arabii să ia dealul cu asalt. A fost un test de răbdare pe care Martel l-a câștigat; bătălia a început în a șaptea zi, dat fiind faptul că Abd el
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
șaptea zi, dat fiind faptul că Abd el Rahman nu a vrut să o mai amâne deoarece se apropia iarna. ‘Abd-al-Rahmân a fost foarte încrezător în superioritatea tactică a cavaleriei sale și a ordonat atacuri repetate. De data aceasta însă, francii au rezistat cu succes cavaleriei arabe, care, înarmată cu lănci lungi și săbii, obținuse victoria în mai multe bătălii anterioare. Francii, neavând scărițe la șei, s-au bazat pe infanterie. Conform surselor arabe, infanteria francă a făcut față umayyazilor, deși
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
a fost foarte încrezător în superioritatea tactică a cavaleriei sale și a ordonat atacuri repetate. De data aceasta însă, francii au rezistat cu succes cavaleriei arabe, care, înarmată cu lănci lungi și săbii, obținuse victoria în mai multe bătălii anterioare. Francii, neavând scărițe la șei, s-au bazat pe infanterie. Conform surselor arabe, infanteria francă a făcut față umayyazilor, deși aceștia au penetrat liniile france de mai multe ori: "Călăreții musulmani au năvălit frecvent cu ferocitate asupra francilor, care s-au
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
multe bătălii anterioare. Francii, neavând scărițe la șei, s-au bazat pe infanterie. Conform surselor arabe, infanteria francă a făcut față umayyazilor, deși aceștia au penetrat liniile france de mai multe ori: "Călăreții musulmani au năvălit frecvent cu ferocitate asupra francilor, care s-au opus cu bărbăție, și mulți au căzut morți de ambele părți." Francii nu s-au lăsat - se pare că anii de pregătire constantă, plătiți de Charles cu banii bisericii, au dat roade. Paul Davis scrie că la
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]