5,324 matches
-
de provincie, cimitirul tinereții mele, cum Îl numeam cu năduf, simțeam, pe măsură ce mă apropiam de București, că nu mai privesc lumea pe gaura cheii. La Paris-Beauvais am respirat adânc, iar semizeul care devenisem privea complice În jur scuturându-se de frustrările și tristețile naționale și personale. Hotelul era În Nordul orașului, la Porte de Clignancourt. Pe site-ul lor găsisem că e la câțiva pași de Moulin Rouge, Sacré Coeur și Marché aux Puces. La hotel, am Încăput Într-un lift
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
de regimul Gheorghiu-Dej), postceaușismul (mai degrabă decât postcomunismul) a adus în vizor o criză acceptabilă, normală, produsă de debusolarea tranziției, la toate nivelurile. Totuși, nu neapărat ingurgitabilă. Anul 1990 a fost emblematic în acest sens, plin de tensiuni, discordii, ranchiune, frustrări, fratricide etc., dar și de ironie jucăușă, fantezie, solidaritate, stări de grație - un an foarte interesat de studiat, cred, de istorici, politologi, psihologi, psihanaliști, jurnaliști (spun aceasta fiindcă eu însămi l-am cercetat cu asupra de măsură, considerându-l definitoriu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ci mai ales de către autoritățile statului. Nimeni nu pretinde mânie, inflamare ori acte jignitoare într-o asemenea condamnare publică. Să sperăm că vremurile demascărilor au trecut! Condamnarea comunismului este un gest moral, nu punitiv; un gest sanificator, nu născut din frustrare, ranchiună, răzbunare. Este, însă, mai ales un gest logic. Generațiile tinere de acum și cele ce vor veni au nevoie de o asemenea limpezire a istoriei României. Etică și/sau cultură - ce trebuie făcut cu ele, azi? În 21 decembrie
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mafiot, patron al unui club de fotbal, dar și specialist într-ale culturii, tânăr, matur ori bătrân. Care este primul lucru ce se poate observa la omul-furuncul? O ură viscerală și o agresivitate lingvistică păstrând încă aparența politeții, dar ascunzând frustrări, ranchiune și complexe malformatoare. Uneori furunculul urăște pur și simplu femeile frumoase și deștepte, alteori urăște bărbații parțial înrudiți cu el, ca agresivitate și patos inflamatoriu. Nu există o regulă exactă pentru omul-furuncul. Dar logica lui este limpede: să atace
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nevrozele pe care nu le conștientizam la vremea aceea, în legătură cu țara mea comunistă, România. „Ardealul” lui Bălcescu era un fel de pansament pe rană și avea efect psihic terapeutic. Mă vindeca, așa cum deja au dat de înțeles, de fricile și frustrările generate de regimul comunist. Senzația aceea terapeutică o simt încă și astăzi atunci când, venind cu trenul de la București, intru în Transilvania: casele pipernicite și încă relativ mizere se preschimbă în mici fortărețe, odată ce trenul ajunge în Transilvania; aerul este și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
repudiat țara, măcar pentru faptul că mai rămăseseră în ea destui curajoși. În decembrie 1989 am fost exaltată, frenetică, tulburată: asistam la un catharsis în toată legea. La începutul anului 1990 am devenit intrigată în fața viesparului politic, a disensiunilor, ranchiunelor, frustrărilor, violențelor tutelate de regimul Ion Iliescu. Am avut parte de un al doilea catharsis în perioada 22 aprilie - 13 iunie 1990, când a avut loc acel ritual de grație numit fenomenul „Piața Universității”. Cred și știu că atunci mi-am
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
el sunt foarte importante aceste discuții. Lumea și-a făcut curaj, iar seara s-a rotunjit ca luna plină. „Orbitor se sprijină, ca Turnul Eiffel, pe două picioare. Ca turnul văzut în plan... sunt istorii de familie ficționale, născute din frustrarea de a nu avea o istorie, de a nu ști cine-mi sunt strămoșii“, a afirmat Cărtărescu. Scriitorul a spus că nu își știe nici străbunicii, nici pe doi dintre bunici nu i-a cunoscut, iar mare parte din personajele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
să nu acorzi Lunei Amare meritul de a fi contribuit la ceea ce băcăuanii au trăit ca o a doua revoluție. La începutul lui 2005, notorietatea trupei crescuse clar datorită identității ei militante. O notorietate care era, paradoxal, și sursă de frustrare. Luna Amară anunță că nu va mai cânta piesa cea mai agresivă - Folclor. Azi știu că anunțul însemna mai mult decât scurtarea unei piese din repertoriu, pentru că după încă un an de muncă, au produs o modificare de paradigmă muzicală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
mult mai mare preocupare pentru bogăția muzicală. Militantismul s-a păstrat, dar a coborât de pe scenă și a fost asumat ca exercițiu individual. Mihnea și-a dus rucsacul în mijlocul coloanei care a mărșăluit de la Cluj la Roșia Montană. Asta, în ciuda frustrării unui public flămând de adrenalină. A fost, experiența asta, un mesaj limpede despre filosofia trupei - navigăm după propriile noastre criterii de valoare; ne însoțește cine se regăsește cu noi. Nu sunt mulți curajoși în piața muzicală care să riște să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
care mizează pe capacitatea de a asculta și pe forța de a spune până la capăt o poveste personală vulnerabilă. Pe curajul de a „fraza“ subiectiv accidentele, incertitudinile și nemulțumirile camuflate din relații. Afrim și Herescu au reușit să spațializeze obsesii, frustrări, anxietăți, delimitând locul propriu al fiecărei săpături mentale. Plonjarea psihoterapeutică are drept corespondent locativ un fel de perne-fotolii din piele albă, așezate față în față în semicerc, spații-aspirator în care corpurile se afundă, respectând principiul conform căruia psihicul este excavat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sunt masochist/trăiesc în România“. Oricum, noi nu ne-am propus să facem vreo cruciadă sau vreo campanie. Noi ne-am propus o călătorie spre sufletele noastre, în primul rând, pe care ni le-am dorit libere de disperarea și frustrările în care te aruncă viața în această țară, libere de forța compromisului și de mâna lungă a minciunii și corupției instituționalizate. La finalul acestei călătorii - care nu s-a încheiat pentru nici unul dintre noi - stă luciditatea pură, cu care poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
calendar. La cinematografele Republica, Arta și Victoria proiecțiile sunt în același timp, bașca orele diferă cu jumătate de ceas, în așa fel încât să nu prea reușești să fugi la altă sală. » Filmele sunt foarte bune, chestie care îți sporește frustrarea, căci e clar că pe cele pe care le-ai văzut o dată și pe care ai vrea să le revezi le vei sacrifica pentru alte filme pe care nu le-ai văzut. » Pe Oana Bujgoi, Tudor Giurgiu, Mihai Gligor, Alex.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
și stabil, cel puțin în comparație cu prima parte a secolului XX. Diviziunea impusă de Cortina de Fier a dispărut; în principiu, oamenii se pot mișca și pot comunica liber în Europa. Noi cortine de "dantelă" sau "hârtie" au fost ridicate, cauzând frustrare și sentimente de excludere, dar aceste cortine au avut, în general, caracter temporar. Acestea sunt legate de integrarea europeană, un proces care este mult prea des discutat în termeni de membri și nemembri. Se pierde adesea din vedere colaborarea și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
începând cu Slovenia în 1991 și terminând cu Macedonia în 2001. În Iugoslavia au apărut toate relele de care ne-am temut în 1989: violența, ura interetnică, fascismul, "războiul contra comuniștilor", corupția, triumful statului-națiune pur, problema federalizării. Marea rușine și frustrare au fost că, în anii Războiului Rece, Europa a reușit să evite războiul pe propriul ei teritoriu, confruntările violente fiind exportate în Asia, Africa, Orientul Mijlociu, America Latină. Odată cu sfârșitul Războiului Rece, în apoteoza presupusului triumf occidental, Europa a avut un război
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
alimentare, palatabilitatea, condițiile de comorbiditate, obiceiurile alimentare culturale, caracteristicile tipului psihologic al pacientului și starea sa psihică actuală etc. În general trebuie evitate restricțiile dietetice excesive, chiar dacă acestea par necesare teoretic, deoarece s-a constatat că acestea, adăugate sentimentului de frustrare produs de începerea dializei, produc efecte inverse celor scontate, și anume reducerea dramatică a aportului. Este important, în acest sens, ca nu mai târziu de 1-2 săptămâni după începerea dializei să fie stabilit un program complex de supraveghere nutrițională a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
sincroni cu Occidentul exact atunci când era nevoie s-o facem. România culturală are, pe zi ce trece, tot mai multe motive să se elibereze de complexe și, odată cu ele, de clișeele cu care ne mângâiam orgoliul de fiecare dată când frustrarea ne obliga s-o facem. Este, indiscutabil, unul dintre cele mai concrete și promițătoare starturi pe care le-am avut vreodată. În acest context, a vorbi despre artă ignorând ceea ce aduce ea în mod real României ca prestigiu și imagine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de colegii tăi de drum pe nu se știe ce motiv, ce-ți rămâne de întreprins, decât să te ridici contra oligarhilor, fie ei mogulii caselor de discuri sau spectrele diabolice dindărătul liderilor politici? Megadeth a luat naștere dintr-o frustrare. Povestea este cunoscută, are deja vechime și, desigur, o morală. Dave Mustaine pare un personaj damnat al rockului. Damnat nu prin ceea ce a oferit lumii, ci prin ceea ce i-a fost dat să sufere cu titlu personal. Muzica lui n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
-l putea concura. Campania mediatică de acum tocmai aduce însă Biserica în rând cu orice altă instituție a statului. Înalții prelați nu sunt priviți în presă nicicum altcumva decât ca niște politicieni care aspiră la vreo funcție importantă în stat. Frustrările din societatea civilă ies la suprafață liber și, mai ales, concertat în această perioadă. Instituția în sine, cu administrația ei, e pusă sub o lupă groasă, laică și neiertătoare. Iar presa înghite cu voluptate, într-o perioadă de relativă stagnare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
celor care cunosc viața și opera marelui savant român. Inițiativa pare să fie a primului autor, Peter Manu, care-și însușește tainele profesiei medicale ca student, intern și rezident la Universitatea de Medicină „Carol Davila” București și care, datorită unor frustrări academice (pretinde el), se autoexilează în țara tuturor posibilităților, realizând extrem de rapid oarece carieră academică. Toate bune și frumoase până aici, dar domnul în cauză are o neliniște ce se transformă repede în obsesie, a cărei învolburată revărsare o încearcă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dincolo de scrierile paulesciene pe acest subiect (reprobabile în esența lor, fără îndoială) și fără nici o conotație pentru zilele noastre, este totuși naționalistul Paulescu care-și iubea țara și care devine extrem de vehement și virulent exact după 123, în contextul unei frustrări de proporții, generate de un furt pe care știința și comunitatea științifică internațională trebuia și trebuie să-l condamne fără încetare. Ce știa Paulescu despre acest furt? Și mai ales ce gândea el despre acest furt? astăzi când, mai evident
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care dincolo de catedră și laborator viața lui nu a cunoscut alte dimensiuni, pentru un om la care moralitatea științifică și ținuta academică erau implicite perceptelor sale, un om pentru care realizările erau susținute de un patriotism până la sacrificiu, o asemenea frustrare, la care a fost supus este greu de conceput și acceptat. “Astfel, în timp ce unii m-au devalizat, alții caută să-mi înăbușe plângerile. Și aceasta se petrece în sânul cinstitei familii a oamenilor de știință. Odinioară credeam și propovăduiam că
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
native, ca dat natural și ar fi sursa pulsiunilor și conflictelor interioare, mai ales în situația nesatisfacerii lor. Eul ar reprezenta confruntarea Sinelui cu realitatea concretă în căutarea satisfacerii nevoilor sinelui, de asemenea sursă permanentă de tensiuni interioare din cauza lipsurilor, frustrărilor, pericolelor, agresiunii și insecurității. Supraeul ar reprezenta raportarea primelor două la ceea ce cultura și civilizația au ca efect asupra individului: constrângeri sociale, etice și morale, care la rândul lor pot fi surse de conflicte generatoare de pulsiuni cu efecte asupra
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tendința de răzbunare care poate lua formele cele mai monstruoase, de la distrugere, incendiere, până la crime de o cruzime uneori infernală. Nu este mai puțin adevărat că există și o deviere patologică a psihicului uman când unii indivizi, ca urmare a frustrărilor, își imaginează că sunt persecutați, deposedați, furați sau oprimați, numai pentru plăcerea pe care o găsesc în răzbunare. Prin urmare, conchide Paulescu, „invidia și ura față în față cu patimile de proprietate și dominație produc cele mai groaznice conflicte sociale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la figurat (cei din Timișoara, Arad, Reșița, Lugoj, Jimbolia). Așa că am rămas noi înde noi, și în numărul festiv, și la petrecere. Numai îmbrățoșări, zâmbete, pupături, pace și armonie ca-n Banat, dincolo de țâfne și orgolii, dincolo de mici și mari frustrări, de vechi și noi vrăjmășeli între generații, stiluri, politici. Cel puțin astfel mi s-a deslușit mie toată povestea prin dioptrii, când la adunarea festivă am bălmăjit cotropită de emoție câteva cuvinte și am început să scot dintr-o plăsuță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
identității, ce nu trebuie redus la „trauma prenatală“ a obligatoriilor poezii proaste, scrise în adolescență și apoi abandonate? Să sperăm, pentru binele unei largi populații din lumea noastră literară, că a face critică înseamnă mai mult decât semnul unei simple frustrări. Este și opinia exprimată în cartea lui Antonio Patraș sub forma unei analize a cazului - fericit - al mentorului de la „Viața Românească“: critica literară poate fi mai mult decât o meserie, revelându-se ca vocație. Ea nu se ocupă pur și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]