5,423 matches
-
pus în scenă o problemă care ar fi trebuit să aibă și la noi sute de dezbateri și zeci de volume bine documentate în spate. Nu are. „Cultura auditului”, care constituie contextul său mai larg, nu este însă (doar) o frustrare, mai mică sau mai mare, a cîtorva universitari visători, ci ne privește pe toți și de pretutindeni. Și nu este o simplă poveste de genul îmi place/nu-mi place ! Se poate vorbi însă, la modul serios, de o cultură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
regăsim și în referințele noastre frecvente la „societățile civilizate”, acolo unde totul arată altfel, unde totul este așa cum ar trebui să fie. „Civilizația”, și nu ospitalitatea sau hărnicia, a devenit caracteristica cea mai dezirabilă pentru fiecare român, dar și maxima frustrare a tuturor, căci trăiesc într-o țară de oameni necivilizați : vecinii lor. Reperul nu mai este deci unul autohton, reprodus de pe lista specificului național, ci unul de imitație, un model aproape explicit alogen, o dorință de a intra și noi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
izbucnește aproape peste noapte într-o lume de clase, nu de caste, în care pozițiile sociale sînt însă aproape la fel de siluit înghețate, astfel încît după revoluție fiecare dintre noi a devenit liber să se repoziționeze în noua societate conform cu visele, frustrările și refulările sale anterioare. Cu toții am dorit să „parvenim” la situații pe care înainte nici nu le visaserăm, iar acum le consideram îndreptățite. „Concursul de împrejurări” i-a ajutat pe cei mai îndrăzneți, dar aproape nici unul nu stăpînea „modul de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sînt mai ieftine decît ale grupului Vacanța Mare. Dacă treci însă de acest gen de invective - cum o fac și majoritatea forumiștilor -, nu poți să nu recunoști măcar greutatea de „realitate socială” a acestor dialoguri, densitatea de obsesii, aspirații și frustrări, spaime și vise, sincere și profunde, chiar dacă - prin chiar regula jocului - fruste și adesea stîngace. Printre rînduri poți întrevedea, cu puțină răbdare, neliniștea unei Românii tinere cu care generația mea nu prea mai știe să comunice. Dar nu aș vrea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ar putea fi tradusă, metaforic, dar cît se poate de sugestiv, în povestea vulpii la struguri. Vulpea din România, ca să spun așa, pare să fie supramotivată istoric să ajungă la struguri, dar, tot istoric vorbind, pare să fi acumulat multe frustrări în acest domeniu. Și, neajungînd la struguri, pare să se fi autoconvins că aceștia sînt acri, că obiectul dorinței nu merită, că oricum nu se poate ajunge la el. Nu este deci un eșec (asumat) al subiectului, ci o lipsă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este rușine că sîntem români și refuzăm românitatea (cazul paradigmatic al lui Cioran), fie ne percepem ca victimă a istoriei (cazul majorității) : străinul cel rău ne-a împiedicat samavolnic să ajungem la struguri. „Conflictul dintre sentimentul de inferioritate provocat de frustrare și nevoia de înaltă selfăesteem este doar ascuns prin împingerea dincolo de pragul conștiinței”, explică Zamfirescu. Există însă și vulpi care ajung totuși - sau se pare că ajung - la struguri. Pentru a păstra această autoapreciere, vulpea noastră frustrată va deveni resentimentară
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
își cunosc gîndurile înainte ca acestea să prindă formă în mintea lor, nu mai au alte dorințe. Comunicarea nu mai trebuie să comunice nimic, nu mai trebuie să facă eforturi retorice, să se bucure de reușite sau să acumu leze frustrările eșecurilor. Tot ce mai spun sau fac este, de fapt, expresia acestei iubiri în stare pură, neatinsă de gînduri ascunse sau vise neîmplinite. Orice ar face sau ar spune, oricît de inutil sau, uneori, de penibil ar putea fi, nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
regăsim pentru că am devenit extrem de labirintici. Arta atârnă de har, știința de studiu. Aleg din îndoieli zona expusă mai puțin regretelor. Noutatea devine alambicată numai în mințile confuze. Într-o polemică, în afara numelor competitorilor, mai trebuie să fie ceva adevărat. Frustrările ne problematizează viața. A avansat cunoașterea. Dar se aburește perspectiva. Einstein l-a împăcat pe Copernic cu Ptolemeu. Inteligența este resursa resurselor. În materie de certitudini rămâne cum a stabilit Hamlet. Deocamdată, mașinile au transformat omul într-un și mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și publicul. Pasiune - sau cum se insinuează calvarul sublim în viața omului. Talentul autentic are tăria să nu placă tuturor. Din însușirile estetice pe care le-am avut mi-a rămas numai dezgustul. Marile pasiuni pot veni și dintr-o frustrare. Nu ar fi rău, dacă la congresele mapamondului ar fi luate în calcul și ilustrele principii ale rabinului din Buhuși. Busola omului simplu rămâne bunul simț. Micile compromisuri mai pot amâna deșertul din noi. Viața nu e în roz ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care optează prea târziu. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. Nu judecați inima vârstnicilor după vehicolul rablagit care o cară. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli, alta îi doboară. Viața nu-mi inspiră încredere. E prea trecătoare. Bătrânețea ține de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Când simți că nu mai poți, refugiază-te în copilărie. Din copilărie rămân icoane, nu amintiri. Mi se întâmplă uneori să - mi așez gândurile sub formă de șotron. Orice inimă are un marsupiu pentru copilul de altădată.. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli, alta îi doboară. SECOLUL NOSTRU
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu soarta culturii de mâine. Nu murmurați, pământeni! Avertismentul transmis cândva atenienilor a devenit planetar. Trăim într-o lume a opțiunilor largi. Nici oamenii de geniu nu mai sunt acceptați de toată lumea. Mileniul al treilea ne-a găsit mângâindu-ne frustrările. Modernitatea poate fi adoptată în chip bigot, ori respinsă resentimentar. Progres înseamnă o perpetuă rupere și desfacere a echilibrului. În apa stătută dispare viața. Pe podium s-a instalat confortabil homo videns. În curând nici pe lună nu vom mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
moderne au descoperit că arta nu este rentabilă. În cazul creatorilor de artă, e greu să fii și mare și viu. Când citesc o capodoperă, simt cum curge textul direct în biografia mea. Marea artă a fost concepută la temperatura frustrărilor învolburate. Întotdeauna tinerii au augumentat centura fonică a artei. Față de cultură, imbecilii au rezerve totale. Snobii - nici una. Nebunia artistului se potolește odată cu talentul. Pe termen scurt, ierarhiile în artă sunt guvernate de spiritul de cumetrie. Cultura de consum este un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zero după potop. Schimbarea cailor nu se face nici în artă fără convulsii. Scriu pentru că intră întrebările în mine ca niște țepușe. Talentul farmecă, geniul tulbură. Sufletul marilor creatori, pare, comparativ cu trupul, o navetă cosmică montată pe o bicicletă. Frustrările artiștilor se transformă treptat în orgolii. Poezia actuală nu are nici zare de croială profetică, A sprijini nonvalorile în artă e similar cu furajarea șobolanilor în agricultură. Arta contemporană pare concepută pentru zboruri joase. Inspirația această antenă cosmică a creației
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cuiva. Cel mai surd este cel care nu vrea să audă. Ne înveselim eul, caricaturizându-i pe cei din jur. Crima apare în punctul de fierbere a urii. Omul contemporan este marcat tot mai mult de sindromul indiferenței dobândite. Toate frustrările duc spre ură. Nu ne deranjează că veleitarii scriu. Dar ne somează să - i citim. Orice monolog are încorporat în el și o oarecare doză de plictis. Misoginii cred că toate femeile au probleme de „ ortopedie ”. L - a apucat de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ales de aroganță. E bine ca cei cu probleme cardiace să citească lucrări medicale, nu poezie postmodernistă. Avangarda vine mereu cu tot soiul de perversiuni estetice. Bogăției îi este aproape imposibil să nu disprețuiască ineficientul spirit. Reclamele răspândesc informații. Și frustrări. Citim mai puțin, dar mult mai epidermic. Cartea înseamnă deschidere. Nu și când stă închisă. Când crezi în virtuțile sărăciei, nimeni nu te mai poate ajuta să te îmbogățești. In viață, e ca la garderoba teatrului. Dacă nu ești atent
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
inteligență ascuțită din gânduri obtuze. Dincolo de limitele decentei, abstractizarea artei devine o sfidare. Omul actual se îndreaptă spre marea neutralitate afectivă. Când scopul fumegă, nici mijloacele nu ard. Doar câteva procente din populația globului citesc. Iar ceilalți nu simt nici o frustrare pe această chestie. Deocamdată, televiziunea pare a fi piciorul de lemn al culturii. Mișună prin galeriile de artă și destui onaniști ai penelului. Cine vrea să câștige bani trebuie sa vândă, nu să scrie cărți. Muzica de orgă poate constitui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
iluzie, încât poporul devine populație căreia i se pot servi orice inepții, de cei aflați la Putere. Nu întâmplător, sistemul (totalitar sau post-totalitar, "era ticăloșilor", în sintagma lui Marin Preda) urăște memoria. Sub umbrela uitării se pot ascunde toate durerile /frustrările și visele Lumii /individului. Spre a sugera eternitatea fluviului uitării, efectele benefice și malefice ale acestuia, Anton Petrovschi Bacopiatra transfigurează istoria generației în blugi în corelație cu istoria universului. Amintirile suprapuse ale naratorului (extradiegetic sau heterodiegetic) sunt pătrunse de credința
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și de înălțător, precum este literatura, bunăoară. Însă pe cine dintre noi toți nu mișcă - sufletește vorbind - un astfel de om, care se zbate așa de vârtos împotriva conștiinței sale și care are inima înțesată doar de regrete și de frustrări, dar lipsită cu totul de speranțe? Pentru un tânăr, un eșec nu are o însemnătate prea mare, fiindcă el, în Istorisiri nesănătoase fericirii 37 vigoarea vârstei sale, știe și poate să se zbată, să-și ia din nou puternice elanuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o nouă experiență, pe care o vede încă dinainte încununată cu succes. Omul în etate, însă, având în urmă experiența vieții trăite, nu-l mai îmbată nicio iluzie, căci știe prea bine că ele toate sunt deșarte și, odată înfiripată frustrarea în sufletul său, nu-și mai poate lepăda de pe el haina acesteia niciodată! Dragostea pentru o femeie, această ultima ratio mundi 1 a bărbatului, se pare, în cazul bătrânului despre care am făcut vorbire, nu mai semnifica demult acea ființă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o luase Înainte. Întotdeauna se Întâmpla așa. Viața unui soldat e viață de câine. Civilii erau aceia care luau salarii mari, Îi jefuiau pe soldați la cărți, Îi insultau și chiar se băgau Între un soldat și soția lui. Dar frustrarea sa nu dură mult. Mai existau secrete pe care le putea descoperi pentru soția lui dacă-și ținea ochii și urechile deschise. Așteptă o vreme Înainte de a duce ultima ladă În Încăperea maiorului. De-acum șampania curgea În valuri. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
La urma urmelor, se gândi el, n-am cheltuit pe ea mai mult decât aș cheltui pe tine dacă te-aș duce la Belgrad și mi-ai plăti oare tot atât de prompt și de drăguț? Dar scepticismul Îi trezi dorința și frustrarea, pentru că fata asta era argintărie polisată, În timp ce Coral, În cel mai bun caz, era o bucățică de sticlă colorată, cu o valoare mai degrabă sentimentală. Cea de aici avea valoare În sine. E genul care vrea mai mult decât bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se așeze la masă, să cineze în tăcere și să privească ore întregi la televizor până când adormea în fața aparatului. Puteau să treacă zile întregi fără să schimbe o vorbă, cufundați fiecare în propriile lui idei, idei ce nu erau decât frustrări, dorințe de a scăpa din acea mocirlă, dar lipsindu-le voința să rupă, în sfârșit, cercul vicios. Și a venit în cele din urmă singurătatea în fața războiului și a morții, în fața chipurilor copiilor înfometați, a bătrânilor înfrânți, a bărbaților muribunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
M-a încîntat. Era de o cultură vastă și în varii domenii. M-a invitat la munte. Am mers cu plăcere, ne-am pregătit îndelung. Aveam mari așteptări de la el. Cînd am văzut țac-pac și gata, am simțit o mare frustrare și am spus: Gata, puișor? Cam exagerat efortul pe care l-am făcut pentru... țac-pac. Și-a ieșit din minți și m-a pocnit. A doua zi și-a cerut scuze. Dacă ar fi încercat să corecteze impresia proastă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]