KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...173 174 175 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

Babelsberg acum. Ai putea să vii În seara asta la mine la apartament? — La tine? Păi, da, aș fi Încântat. Care e adresa? — Badenschestrasse, nr. 7. Să zicem la 9? — E perfect. Închise. Mi-am aprins o țigară și am fumat-o absent. Probabil că lucra la un flim, m-am gândit, și mi-am imaginat-o telefonându-mi din cabina ei, Îmbrăcată doar cu un halat, după ce tocmai terminase de filmat o scenă În care trebuise să Înoate goală Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
lung cordon franjurat, auriu, și purta niște papuci din marochin verde, cu tocuri Înalte. Părul ei blond era prins la ceafă Într-un nod Împletit, așa cum era la modă; numai că, spre deosebire de majoritatea femeilor germane, ea era și fardată și fuma o țigară. Aceste obiceiuri nu sunt privite cu ochi buni de BdM, Liga Femeilor, care le consideră nepotrivite cu idealul nazist de feminitate germană; totuși, eu sunt băiat de la oraș: poate că fețele simple, bine spălate și trandafirii sunt tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
purta sutien. — Ei, și de ce voiați să mă vedeți? am Întrebat-o și, spre surprinderea mea, mă atinse Încetișor pe genunchi. — Relaxați-vă, Îmi zâmbi. Nu vă grăbiți, nu-i așa? Am scuturat din cap și am privit-o cum fumează țigara până la capăt. În scumieră mai erau câteva mucuri, toate purtând din abundență urma rujului ei, dar nici una dintre țigări nu fusese fumată mai mult de câteva fumuri, și mi-a trecut prin cap că ea era de fapt aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Îmi zâmbi. Nu vă grăbiți, nu-i așa? Am scuturat din cap și am privit-o cum fumează țigara până la capăt. În scumieră mai erau câteva mucuri, toate purtând din abundență urma rujului ei, dar nici una dintre țigări nu fusese fumată mai mult de câteva fumuri, și mi-a trecut prin cap că ea era de fapt aceea care avea nevoie să se relaxeze și că probabil nervozitatea ei avea o cauză. Eu, poate. Ca pentru a-mi confirma teoria, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
fiu nevoit să merg la cinematograf ca să prind frânturi Îmbietoare din el, Întocmai ca alți bărbați. Se duse la dulap și scoase un halat de pe un umeraș. Din buzunarul acestuia luă un pachet de țigări. Își aprinse una și o fumă cu furie, cu un braț Îndoit peste piept. — Ți-aș fi putut oferi bani, Îmi spuse. În loc de asta, m-am oferit pe mine Însămi. Mai trase un fum nervos, de-abia inhalându-l: — Cât vrei? Exasperat, mi-am lovit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
este cât se poate de reciprocă. Am bătut la ușă. Am auzit ecoul În hol și, observând obloanele trase, m-am Întrebat dacă nu făcusem cumva drumul degeaba. Mi-am aprins o țigară și am stat acolo, sprijinit de ușă, fumând și ascultând. Era atâta liniște, că ai fi putut să auzi musca În zbor. Atunci a ajuns la mine zgomotul unor pași și mi-am Îndreptat corpul În timp ce ușa s-a deschis, dând la iveală capul levantin și umerii rotunzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
așteptați un moment, mă perie el, mă duc de Îndată să văd dacă Herr Neumaier e liber. Dispăru În spatele unei draperii și când reveni am fost Însoțit până la un mic birou de la capătul coridorului. Peter Neumaier ședea la biroul său, fumând un trabuc care mai degrabă Își avea locul În trusa cu scule a unui instalator. Era un tip brunet, cu ochi albaștri, exact ca mult iubitul nostru Führer, și era stăpânit de un stomac care-i țâșnea În față precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Greis. Rienacker Își scutură capul cât o găleată: — Numai uneori. Nu, apartamentul e proprietatea lui Hermann Goering. Puțini oameni știu de el, foarte puțini. Își aprinse o țigară și Îmi aruncă pachetul. Mi-am aprins și eu una și am fumat recunoscător. Am băgat de seamă că Îmi tremura mâna. Rienacker continuă: — Așa că primul mister e cum de ai știut tu de apartament. Al doilea e de ce voiai să vorbești cu Von Greis. E posibil ca tu să ai ca țintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
tăiam de pe listă acest lucru ca fiind o posibilitate de luat În calcul. Așa că m-am simțit cam jenat când, având astfel de gânduri În minte, m-am pomenit că dau tocmai peste milionar, care stătea sub un brad Înalt fumând un trabuc și fredonând Încetișor. — A, tu erai, zise el cât se poate de netulburat la vederea mea apărând din senin pe proprietatea sa, cu arma În mână. Credeam că e Îngrijitorul. Presupun că vrei niște bani. Pentru un scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
umeri avea numeroase arsuri. Am bănuit că e Haupthändler, deși când m-am apropiat am putut să văd că fața Îi era atât de rău lovită, că era de nerecunoscut. Doi bărbați stăteau degeaba pe acolo, neacordându-i atenție prizonierului. Fumau amândoi, iar unul dintre ei purta pe degete un box. — Unde e afurisita de fată? țipă Roșcovanul. Unul dintre torționari arătă cu degetul peste umăr. — Alături, cu frate-miu. — Hei, șefu’, zise celălalt. Individu’ ăsta tot nu vorbește. Vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
eram sigur de gradele celor doi aflați fața mea, dar mi-am dat cu presupusul că unul e, probabil, colonel, iar celălalt, care continuă să vorbească - general. Nici unul dintre ei nu părea să aibă mai mult de treizeci și cinci de ani. Fumați? zise generalul. Ridică o cutie ca să mă servesc și apoi Îmi Împinse niște chibrituri. Mi-am aprins țigara și am fumat-o cu recunoștință. — Vă rog să mai serviți, dacă mai doriți una, adăugă el. — Mersi. Doriți, poate, ceva de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
celălalt, care continuă să vorbească - general. Nici unul dintre ei nu părea să aibă mai mult de treizeci și cinci de ani. Fumați? zise generalul. Ridică o cutie ca să mă servesc și apoi Îmi Împinse niște chibrituri. Mi-am aprins țigara și am fumat-o cu recunoștință. — Vă rog să mai serviți, dacă mai doriți una, adăugă el. — Mersi. Doriți, poate, ceva de băut? — N-aș spune nu unui pahar cu șampanie. Au zâmbit amândoi În același timp. Cel de-al doilea ofițer, colonelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
ei? De ce te caută? Pleoapele lui tremurară și țigara Îi căzu pe pătură dintre buzele inconștiente. I-am tras pătura până la bărbie și am stins țigara cu speranța că poate o să-și revină din nou pentru suficientă vreme Încât să fumeze și celaltă jumătate. În timpul nopții, respirația lui Mutschmann deveni din ce În ce mai superficială și dimineața Mendelsssohn fu de părere că e pe punctul de a intra În comă. Nu aveam ce altceva să fac decât să stau pe burtă, să privesc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

să urmeze concursul "Miss Tabără" și parada măștilor de carnaval. Până atunci fusese destulă plictiseală: câțiva chitariști, vreo două recitări cărora nimeni nu le dădea vreo atenție... Se dansa frenetic, în grup sau în perechi care se schimbau mereu, se fuma țigară de la țigară, se rătăcea din loc în loc, cu sticlele în mâini. Pe banca mea, neștiut de nimeni, incapabil să mai suport berea, mă adâncisem iarăși în mine însumi. Trebuia să dispar, îmi era limpede că trebuia să fug undeva

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

încăperea, ca un hoț deschid ușa, am închis-o apoi cu grijă în urma mea și temător fac cei câțiva pași care mă despart de ușa camerei ei întredeschise, neputincios în cadrul ușii, în patul ei un bărbat întins, gol, acoperit neglijent, fuma, ne privim scurt, el amuzat, în spatele meu se deschide ușa de la baie, Aida în halatul ei de mătase cu ape, îmi pune mâna pe umăr, Și-mi vine atunci să plâng dar, Cine-i puștiul?! vocea de dincolo ironică a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
timp, mă tem că atunci când ne vom trezi va fi prea târziu, Camera se umple de mirosul tutunului arzând încet în pipa maestrului, va trebui să las mult timp fereastra deschisă până când fumul, buna lui soție nu-l lasă să fumeze sus, îl trimite în bucătărie, dar, cum lui nu-i place să fumeze singur, de multe ori renunță la plăcerea sa sau coboară la mine, știe că eu nu-l gonesc, Ți-am afumat camera, observă și el, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
se umple de mirosul tutunului arzând încet în pipa maestrului, va trebui să las mult timp fereastra deschisă până când fumul, buna lui soție nu-l lasă să fumeze sus, îl trimite în bucătărie, dar, cum lui nu-i place să fumeze singur, de multe ori renunță la plăcerea sa sau coboară la mine, știe că eu nu-l gonesc, Ți-am afumat camera, observă și el, dar nu-i nimic, vii sus la noi până se aerisește, și eu mă grăbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
confortabil, La ușa bisericii oameni cu necazuri așteaptă nerăbdători să intre la părintele Ioan, fratele Rafael se amestecă printre ei cerându-le răbdare, eu stau gură-cască, fascinat de acești oameni străini care vin dintr-o lume necunoscută pentru mine, Se fuma, se bea, se discuta, mirosea a vopsele și, deși eram într-un atelier de pictură, nu vedeam nicăieri pânze în lucru, risipă de vopsea, mulaje, desene, zdrențe pătate de culori, cineva a dat drumul la un casetofon, se vorbea tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
încep să vorbească, vezi, îmi spune Radu, care stă lângă mine, oamenii tac atât de puțin! Îi admirai în sinea ta pentru că îndrăzneau să se poarte ca artiștii, nu-i deranja părul lung, lăsat pe umeri sau prins în coadă, fumau țigară după țigară, se simțeau în largul lor chiar și cu genunchii ieșiți prin ruptura blugilor, totul în contrast cu ținuta ta aproape corectă, și ți-ai propus în gând să-ți lași părul să crească, să-ți neglijezi hainele, deși ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
aprecieze, mă duce în locul cel mai bun pentru a fotografia fântâna cu toate că n-am aparat de fotografiat, îmi explică ce greu a găsit unghiul potrivit, un bătrânel simpatic, dammi una sigaretta! îmi cere el fixându-mă drept în ochi, nu fumez! mă bâlbâi eu, allora cinquemilla lire! Și cred că lumina aceea jucăușă din ochii lui când mi-a cerut banii merită cinci mii de lire! 5 aprilie, cu Andrea la biserica San Bartolomeu în insula Tiberina, i se potrivesc atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Andrea, sunt atât de ostenit încât numai uitându-mă la treptele abrupte ce urcă spre Trinita dei Monti și mă apucă vârtejul, renunț la tentativa de a urca și mă așez pe treptele de piatră lângă un grup de tineri, fumează, râd, beau bere, expun tablouri, lumea trece pe lângă noi indiferentă, tablourile așezate cu fața spre cel ce urcă, soarele din plin scăldând piazza, admir ușurința acestor tineri de a trăi fiecare clipă, aplecați cu sârg asupra pungilor cu cartofi prăjiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
s-a întâmplat, ea e cu mult mai tânără decât frații ei, e din a doua căsătorie a tatălui lor, mama ei a murit de tânără, am venit la Firenze fiindcă are o mătușă aici, soră de-a mamei ei, Fumează pipă Boris, din când în când se oprește și-o îndeasă cu tutun, Îți place casa? Da! Terasa e superbă! Și liniștea acestei seri mă împresoară tainic și totuși nu pot spune că îmi amintește de unele nopți de la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
fost cea care zăcea la pieptul meu, nu știu, o fată încercase să se arunce de sus, de la al cinsprezecelea etaj deasupra Romei, deasupra noastră numai cerul, nu cred că băuse ceva, eu eram încă lucid, dar cu siguranță ea fumase ierburi, vroia numai să pozeze?! Am prins-o de mijloc, oarecum indiferent ca și cum ne-am fi jucat, s-a zbătut în brațele mele, abia apoi mi-am dat seama că eram și eu urcat pe balustradă, cinsprezece etaje deasupra Romei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
aflu, să-i obligi pe subiecți să privească în viitor? Aldo se ridică de lângă mine, dă la o parte perdeaua grea de catifea dezvăluind pe fereastră înserarea de afară și-și aprinde o țigară, trage câteva fumuri în piept, Nu fumezi? Si! Am încercat o singură dată, cu o fată ce manifesta tulburări nervoase, mi-a povestit în detaliu cum va muri, cum va fugi noaptea din sanatoriu, ea îi spunea un loc cu gardieni, pe vremea când am hipnotizat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
metodic pânza, am tăiat-o fâșii subțiri și n-am simțit nimic! Apoi am mâncat jumătate de franzelă cu margarină, 29 iulie, la mine în sat, în biserica pe jumătate pictată, meșterul Duma îmi oferă explicații în timp ce-și fumează liniștit țigara după prânzul gustos, cum se prepară culorile, pictura corect făcută, cochetând pe alocuri cu legile perspectivei, fără ostentație însă, meșterul îmi spune că perspectiva nu e indicată la pictura religioasă, dar un început de perspectivă mai scapă ochiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]