11,105 matches
-
de frînare ale unui marfar Încărcat. Este acel tăciune uman aruncat prin spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În golul uriaș de rugină și fier și gunoi, În spațiul singuratic, de nestrăbătut, În care trăiește, de unde este adesea asaltat cu proiectile. Iar acest atom Își găsește probabil sfîrșitul, În cele din urmă, Într-un colț, neștiut de pe fața sălbatică a continentului, strivit, o simplă pată de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vor omorî între ei. Nici nu va mai fi nevoie să ne obosim noi, își vor ruina singuri viața. Nu-și vor mai da seama că ceea ce li se pare că e bogăția lor, fericirea lor - nu sunt altceva decât gunoi, că viața lor este gunoi. Pe scurt: oamenii se vor închina Lăcomiei. Ați înțeles, tăntălăilor? Numai așa vom reuși să roadem tot ce a mai rămas din Țara lui Verde Împărat. Zmeii dau din picioare, se pocnesc între ei și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nu va mai fi nevoie să ne obosim noi, își vor ruina singuri viața. Nu-și vor mai da seama că ceea ce li se pare că e bogăția lor, fericirea lor - nu sunt altceva decât gunoi, că viața lor este gunoi. Pe scurt: oamenii se vor închina Lăcomiei. Ați înțeles, tăntălăilor? Numai așa vom reuși să roadem tot ce a mai rămas din Țara lui Verde Împărat. Zmeii dau din picioare, se pocnesc între ei și urlă de bucurie. ...Desenați aici
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
însemna asta ? Ar însemna că oamenii pot să ajungă să se certe rău între ei, să se invidieze, să se mintă, să se înșele. Să se lăcomească la bani și la bogății, să nu vadă că-și înalță palatele pe gunoaie, că viața lor se transformă în gunoi, că distrug frunza verde, că le ucid pe frumoasele, tinerele și bunele Clorofila și Hemoglobina, că alungă culorile. ...Dar ia să plec eu de aici, din grota asta mizerabilă de unde tocmai au
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să ajungă să se certe rău între ei, să se invidieze, să se mintă, să se înșele. Să se lăcomească la bani și la bogății, să nu vadă că-și înalță palatele pe gunoaie, că viața lor se transformă în gunoi, că distrug frunza verde, că le ucid pe frumoasele, tinerele și bunele Clorofila și Hemoglobina, că alungă culorile. ...Dar ia să plec eu de aici, din grota asta mizerabilă de unde tocmai au dispărut zmeii. Că nu pot să-i
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ori să alarmeze pe cineva. Sînt sigur că tatăl meu nu vedea într-o astfel de bucată de ziar un mesaj din altă lume despre care ar fi putut să vrea să afle, din curiozitate, de exemplu. Pentru el, era gunoi: un obiect care poate să fi fost folositor altundeva, dar mediul său nu avea nici un sens și de asta trebuia îndepărtat cît de repede posibil. În casa noastră nu era 1939, ci, pur și simplu, un an de muncă, unul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care începuse să se înmoaie la capete, la inelele cafenii și la mucegaiul verde de pe stucatură, la bărbați și la femei ca la niște sacoșe de intestine. Acest întreg turn de materiale perisabile ridicat pe țărm, care probabil își deversa gunoiul în rîu și a cărui fundație se odihnea în mîl. Ar fi putut cu ușurință să se prăbușească în orice moment, iar pînă în clipa aceea va continua să putrezească în fiecare secundă dată de Dumnezeu. Tot ceea ce exista era
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
către capătul străzii înguste. În spatele meu, o ultimă priveliște a semnului neluminat al hotelului meu. Dincolo de Bursă, apuc din nou pe o alee, evitînd principalele artere, mă îndrept către rîu. Circulație interzisă pe timpul nopții. Nimeni pe stradă. Doar mormane de gunoi la fiecare colț, pentru că nu mai e colectat. În apropierea pieței, am coborît cîteva trepte ca să-mi las valiza să alunece în apă. A plutit pentru o clipă, uimită și nefamiliarizată cu destinația sa, după care greutățile și-au făcut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lumina centrală a reflectoarelor și a scenei. În mod natural ceilalți, toți ceilalți, se află din pură greșală rătăciți pe pământul dezbaterilor publice, ei sunt, în raport cu existența vedetei politologice, niște oarecare, ei pot fi naivi ludici, dar sunt, de regulă, gunoaie, rătăciți, proștii de serviciu. Ceea ce îi mână pe ei în luptă, înainte de toate, este faptul că anonimi fiind, nu mai vor să fie așa ceva. Vă spun cum este și cu treaba asta cu ieșirea din anonimat, cu dorința secretă de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
întrebă Lanark. — Am strigat „Susy!“ și copiii au urlat și mi-au zis că mămica lor a dispărut. Nu-i așa? Se uită amenințătoare la copii, care dădură din cap viguros. — Ei bine, Lanark, casa aia-i o groapă de gunoi nenorocită. E ca o cocină. Nu puteam să-i las acolo, nu-i așa? I-am adus aici, i-am spălat și i-am culcat, iar acum le spăl hainele. Dar ați face bine să aveți grijă, dacă o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de protecție socială, nu-i așa? Am continuat să mergem unul lîngă altul pînă ce drumul s-a îngustat și el a luat-o înainte. Cărarea cobora pe un taluz povîrnit între două dealuri care păreau să fie gropi de gunoi. Atunci cînd cotea brusc, mergeam înainte și mă trezeam că înot prin cenușă și țesături putrezite. Am traversat albia secată a unui vechi canal și am ajuns la capătul unei străzi. Orașul nu părea a fi un loc înfloritor. Grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clădiri cu locuințe ce aparținea unei companii; casa era placată cu gresie roșie în față și cărămidă în spate. Curțile din spate cuprindeau o zonă cu iarbă împărțită prin grilaje cu țepi, și fiecare petic verde avea stiva lui de gunoi. Bandele care scormoneau prin gunoaie din Blackhill traversau canalul să fure din stivele astea. I s-a spus că cei din Blackhill erau catolici și aveau animale în păr. într-o zi au venit doi oameni în curțile din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei companii; casa era placată cu gresie roșie în față și cărămidă în spate. Curțile din spate cuprindeau o zonă cu iarbă împărțită prin grilaje cu țepi, și fiecare petic verde avea stiva lui de gunoi. Bandele care scormoneau prin gunoaie din Blackhill traversau canalul să fure din stivele astea. I s-a spus că cei din Blackhill erau catolici și aveau animale în păr. într-o zi au venit doi oameni în curțile din spate; aveau o mașinărie care scuipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Au tăiat țepușele grilajelor cu flacăra, le-au pus într-un sac și le-au luat să le folosească la război. Doamna Gilchrist de la parter a zis furioasă: „Acum și țîncii din Blackhill or să poată să ne scormonească prin gunoaie“. Alți muncitori construiau adăposturi antiaeriene în curțile din spate și unul pe terenul de joacă al școlii, și dacă Thaw auzea alarma antiaeriană în drum spre școală, trebuia să alerge spre cel mai apropiat adăpost. într-o dimineață, ducîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la ușă și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o bucățică? De dragul meu?“ Atunci, Thaw, simțindu-se crud striga: „Nu!“ și se ducea la fereastră să se uite la curtea înverzită. își vedea prietenii jucîndu-se acolo, sau pe căutătorii în gunoi, sau vecine care întindeau rufele, și se simțea atît de singur și de puternic încît se gîndea să deschidă fereastra și să sară afară. îl cuprindea o voioșie amară imaginîndu-și cum s-at prăbuși cadavrul lui la pămînt printre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și părăluțe, la stivă, un șopron din cărămidă în care erau ținute lăzile. Auzi nedeslușit zvon de voci printre firele de iarbă și hîrșîitul unei ghete cu vîrf de metal pe un grilaj de fier, și zgomotul unei lăzi de gunoi care era săltată. Se ridică în picioare. Doi băieți, puțin mai mari decît el, stăteau aplecați peste lăzi și aruncau afară haine vechi, sticle goale, niște roți de cărucior și un preș, în timp ce un băiat solid, de vreo zece sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
D-aia ce? — Nimic. Doar d-aia. — Tre’ să cari chestii dacă vii cu noi. Vrei să iei cărțile? — Mda. — Bun. După asta, toate revistele și ziarele umoristice îi fură date lui Thaw, care învăță repede ce merita luat din gunoi. Merseră prin toate curțile din cvartal, lăsînd resturi împrăștiate în jur, și în ultima fură alergați de o femeie care-i urmări țipînd și promițîndu-le cu răsuflarea tăiată că va chema poliția. Afară în stradă aștepta o fată de doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fată de doisprezece ani ținînd de mînere un cărucior cu trei roți. Arătă spre Thaw și-i întrebă: — P-ăsta de unde l-ați cules? Lasă asta, zise Boab și-și puse sacul în căruciorul care dădea deja pe-afară de atîta gunoi. Băiețeii se înhămară la el cu niște curele legate de osie, apoi porniră; Boab și fata împingeau și Thaw alerga pe lîngă ei. Așa coborîră repede strada. Trecură pe lîngă vile cu garduri vii din mălin negru, pe lîngă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o alee pe jumătate acoperită de ferigi. Urca anevoios, din ce în ce mai sus, printre bolovani și tufe, pînă cînd Coulter se opri și zise triumfător: — Uite! Erau pe buza unei viroage care cobora spre apa unui pîrîiaș. Fusese folosită ca groapă de gunoi și era pe jumătate acoperită de cutii, oale sparte, cenușă și cîrpe putrede. Thaw se uită la toate acestea cu plăcere și zise: — A, dar sînt destule lucruri ca să-ți faci o ascunzătoare. — Hai să scoatem cutiile mari mai întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cutii, oale sparte, cenușă și cîrpe putrede. Thaw se uită la toate acestea cu plăcere și zise: — A, dar sînt destule lucruri ca să-ți faci o ascunzătoare. — Hai să scoatem cutiile mari mai întîi, zise Coulter. O porniră prin gunoi, strîngînd materiale, apoi le duseră la un loc neted, între două stînci mari. Folosiră canistre de benzină pentru pereții ascunzătorii și le acoperiră cu linoleum întins peste stinghii de lemn. Tocmai terminau de umplut găurile rămase cu pînză de sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la mușchi elastici, la tuburi pulsînde, la săculețele glandelor pline cu fluide călduțe, la straturile de țesuturi granulare și fibroase din interiorul capului. Ceea ce simțeai ca gust, mîngîiere, vis și gînd putea fi vizualizat ca o masă inteligent articulată de gunoi. Ieși repede din ceainărie încercînd să vadă numai dușumeaua pe care mergea. Acasă rămase în bucătărie după cină, punînd farfurii prin dulapuri uneori, dar stînd mai cu seamă nemișcat, cu gura deschisă și înspăimîntat. Domnul Thaw intră în încăpere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
capul cu biletul. Vino cu mine. Trecură de Grand Hotel, apoi dădură colțul spre o alee îngustă și neluminată care dădea spre o curte mică și aglomerată. Thaw recunoscu cu greu grămezile de cărbune, lăzile umplute pînă la refuz cu gunoi, navetele de lapte, bere și coșurile de pește. Drummond deschise o ușă. Intrară într-o atmosferă atît de încinsă, că Thaw simți o clipă că nu mai poate respira. Sub un bec care lumina slab, un bătrîn în salopetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîndesc la asta. Thaw intră în cea mai ciudată casă pe care o văzuse vreodată. Unele părți semănau cu o casă normală, dar păreau niște văi între grămezi de mobile și obiecte scoase din depozite de resturi, din gropi de gunoi sau din magazine de vechituri. în timp ce-și făcea loc în bucătărie, se simți amenințat de rame fără tablouri, de instrumente fără coarde și vechi aparate de radio. Tavanul era mai înalt decît la el acasă, dar nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așezate în jurul unui șemineu, la capătul atelierului. Celălalt capăt era ocupat de o pînză întinsă pe perete, iar pe ea erau primele fuse ale unei versiuni mărite a peisajului cu ecluzele din Blackhill. Mijlocul încăperii era plin de murdăria și gunoiul pe care-l fac doi tineri care folosesc o cameră cu nepăsare. Printre toate acestea erau șevalete, așternutul lui Thaw și un dulap masiv și vechi cu materiale de pictură. Pe polița șemineului era o figurină înfățișînd un faun surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îNTORCI LA SOARE ESTE ADEVĂRATA SARCINĂ, LUCRUL CEL MAI DIFICIL. Vergiliu OMENIREA NU-ȘI PUNE NICIODATĂ O PROBLEMĂ PE CARE N-O POATE REZOLVA PÎNA LA URMĂ. Marx Thaw aprinse focul, strînse covorul, mătură podeaua, duse cutii cu resturi la gunoi, scutură carpete pe fereastră și spălă geamurile. Marjory curăță mașina de gătit ruginită, apoi spălă tigăi și ustensile și pe jos. Cînd au terminat, se făcuse ora șase. încăperea arăta extraordinar de curată și de ordonată. — Spală-te, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]