6,099 matches
-
sumedenie de dosare? Sintagma “frica lui Dumnezeu” nu se potrivește unei religii a tuturor toleranțelor. Ortodocșii se luptă din greu cu praznicele. Refuzul transcendentului înseamnă o cantonare în burdihanul nesățios al comodității. Stalin și Hitler nu au fost primiți în Iad. Ca să nu se coalizeze cu Diavolul. Nu cred că spre Dumnezeu trebuie să ne îndrume îngerul spaimei. Eradicarea sărăciei în lume nu mai e posibilă decât doar printr-un soi de plan Marshall semnat de Dumnezeu. Islamul nu pare încă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu sufletul. Suportă înțepăturile șefului. Credea că îi face bine la reumatism. Niciodată nu se știe prea bine ce se ascunde sub hlamida admirației. Scriitorii tineri cred că pudibonderia nu poate fi combătută decât prin pornografie. Bordelul este iluzia că iadul singurătății poate fi învins. Nu există imbecil mai mare decât acela care, făcând cuiva bine, se așteaptă la recunoștință. Cei care caută absolutul în dragoste au soarta lui Icar. Toți leneșii se cred inadaptabili. Unii au impresia că îi paște
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-ți poți cumpăra papuci. Mulți dintre cei care au vrut să schimbe lumea au populat gropile de gunoi ale istoriei. Se tânguiesc în noi strămoșii. Pe unele popoare numai viscolul istoriei le-a ținut în picioare. Fiecare dictator construiește un iad special pentru poporul său. Istoria are cote de speranțe, iluzii și, mai ales, de sânge. Istoria ne intră în curte fără să știm. Precum orătăniile vecinilor. Marile tragedii ale istoriei s-au urzit la umbra indiferenței colective. Unele popoare nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai bun decât arta. Inchiziția ne dorea prăjiți. Epoca noastră ne vrea mai mult în sânge. Fără aportul rafinat al inteligenței, războiul nu ar fi putut provoca decât cucuie. Tot la cer se ridică, oare, și cei care au coborât iadul pe pământ? Alchimiștii moderni vor să obțină aur amestecând plumbul cu sânge. Cele mai multe războaie au țâșnit din orgolii, nu din necesități. Fără aparatul rafinat al inteligenței, războiul nu ar fi putut provoca decât banale cucuie. Important e să câștigi pacea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
privighetorii. E meschin să le cauți justificări. Fără artă, comunicarea noastră este bâlbâită, rudimentară și autistă. Coexistența valurilor dă vigoare culturii. Scriitorii îi pretind posterității să - i foarfece, nu să - i uite. În artă, se lucrează, de regulă, la temperatura iadului. Arta nu trebuie să învingă anatemele epocii. Poezia se bazează pe erezia emoțională a cuvintelor. Unei cugetări nu - i este permis să fie efemeră, precum unui imperiu. Fără artă, rămâneam în afara marilor tâlcuri existențiale. La origine, orice creație artistică este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ADN - ul artiștilor actuali pare clădit doar din avangardisme. Arta huzurește în sufletele alambicate. Dozat inabil, lirismul poate deveni colesterolul artei. Orice creație ar trebui să izvorască din reflecție. Creatorul de artă caută cu disperare cioburile de rai și de iad ascunse în gesturile cotidiene. Taina rămâne principala invitație spre marea poezie. Avangarda literară ar putea fi o sublimă gesticulație de operetă. Muzica - printre puținele materializări ale sublimului. Arta autentică te recheamă. Unii transformă spaima de neant în artă, alții - în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
flămând. Și nici pe cel veșnic ghiftuit. Marile utopii au naufragiat în violență, sexualitate, droguri, incultură. Vom căuta sublimul în angoase? Trăim laolaltă, dar în vremuri diferite. Viitorul speranțelor noastre poate fi asemănat cu cel al bulgărilor de zăpadă în iad. Se pare că omenirea nu mai poate rezista decât cu febră. Vremurile mici premiază zvonul și ecoul. O societate se alterează din interior. Ca și mărul. Exilatul este un străin și acolo unde pleacă. Dar și acasă, după ce se întoarce
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
audze cu urechile. Ș-agiungându la Suceavă, la un sat... au poftit puțintel lapte să mănânci. Iar femeia gazda i-au răspuns că <n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacile din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>. Că nu știe femeia acia că este singur Duca-Vodă. Iar Duca-Vodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar”. E drept ce ai spus, dar de unde până unde ți-ai adus
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
coboare balaurul. Îți mai spun că are o gură așa de mare, încât ar putea înghiți pe loc un oraș cu blocuri și oameni cu tot și când se înfurie scoate flăcări așa de mari, de zici că-s flăcările Iadului. Ochii lui pot topi un om într-o clipă. Tu să te lupți cu el ziua, a pentru că ziua puterile îi scad, dar noaptea întunecată este izvor nesecat de putere pentru el. Întunericul este hrana lui. Te las acum, dar
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
profunditate în acele gândiri, și cât miros în acele flori! Astfel sunt și florile sălbatece - cântecele poporale. Pe câmpiile lor a cules Shakespeare și orce poet național - pe alte câmpii însă a cules poeții aciia cari vorbesc de rai și iad de îngeri și demoni, de stelele cerului și de mărgaritarele din fundul mărei. Shakespeare a vorbit de om - de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul sau nebun, scepticul sau sceptic și fiecare om e muruit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lună la țară, la aer curat, și să câștig și ceva bani în același timp. Așa că am fost expediat fără multă vorbă - totul venea pe fondul totalei mele indolențe și pasivități din acea vreme: m-aș fi dus și în iad cu aceeași placiditate - în satul Chirnogi de pe malul Dunării. Acolo era un I.A.S. specializat în orezarii, dar care făcea și ceva grâu. Președintele (care a ajuns după '89 ministru al agriculturii) era prieten cu tata, așa că treaba s-a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
e peisajul măreț și abstrus - și o Armă. Nu pot privi în jos ca să-mi văd măcar vârful încălțărilor, pe care le simt de metal. încep să alunec, cu arma în față (e un fel de caduceu înaripat), prin aceste iaduri. Nu am timp să-mi pun alte întrebări despre condiția mea. Căci apar Monștrii. Nici ei nu știu cine sânt și de ce putere sânt însuflețiți. N-au instinct de conservare. Păsări de foc, diavoli estropiați, zombies, mumii, vârcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
două sinucideri dia lungu anilor. — Mda, iar un alt gagiu tinerel s-a dus și s-a spânzurat după câteva luni de libertate. Experiența aiai schimbă pe puțoi. Pe bune, mă răstesc eu la gagiul Înfricoșat care sare dintr-un iad viitor Înapoi În cel prezent. — Poate tipu-ar fi făcut-o oricum, un bulangiu, un infractor ordinar de căcat. Cinsă știe? — Bestia, dur individ, să stai la bulău cuiel ar fi ca curu de important. Nu crezi asta Ocky? Ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cântecul lui de lebădă. Asta a fost ultima lui șansă să mai facă ceva, când Everton și Sunderland, după părerea generală, au făcut niște oferte respinse de conducerea „ambițioasă“ care, asemenea lui Tom, a mai petrecut câțiva ani În pragul iadului fără să câștige nimic. Bulangii ar fi trebuit să primească banii, așa s-a Întâmplat ca ăla să fie ultimul sezon al lui Stronach În care a mai contat cât de cât pe teren. Pensiile alimentare și procesele de paternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dată aici! râde ea. — Așa o să fac, zâmbesc eu. Și ies În pasajul Îngust și aglomerat, bășicat că sunt Înconjurat de bărbați transpirați și zgomotoși după ce am fost cu o femeie calmă și senină. De parcă am trecut din paradis În iad doar deschizând o ușă. Îi ger nasol afară, iar ploaia a udat de tot caldarâmul. N-ai zice că am venit tocmai din sud. Mă fut: nus aici pentru vreme și În plus e destul de cald În curul unei curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la ei acasă? Oricum ar fi câștigat! Cu un avans cât Argyll Street! În nici un caz mandea n-avea să le spargă petrecerea. Imaginați-vă ce-ar fi zis băieții din Loja de la Whitburn! Mi-ar fi făcut viața un iad. Să stric o zi de sărbătoare! Așa că am făcut semn ca jocul să continue. — Așa și trebuia frățâne, ăăă, a spus Consilierul Bill Armitage. — A trebuit să-l dau afară pe un tip că protesta. Decizia arbitrului e finală. Ticălosu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
deschis până târziu. Îmi iau o bere În vechea crâșmă a lui Alan Anderson, apoi mă duc la budă, unde Îmi modelez o linie mare pe rezervorul de apă și o trag pe nas. Am nevoie de ea ca să Înfrunt iadul ăsta al cumpărăturilor. Cobor până la Centrul St James. Trebuie să mă folosesc de energia dată de cocaină ca să fac cumpărături. Ajunul de rahat al Crăciunului. Tresă iau ceva pentru copilaș... Îmi face cu ochiul C&A, căci am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și n-o poți vedea nici dacă te uiți În urmă. Doi pași În față și lumina strălucește, doi pași În spate, o privire peste umăr și e aceeași poveste. Dar aici, chiar În punctul ăsta: aici e intrarea În iad. Aici simți că, dacă rămâi În locul ăsta prea mult timp, pur și simplu vei Înceta să mai exiști. Iar noi nu ne putem mișca. 0000000000000000000000000aerul care vine dinspre zonele polare peste marea inospitalieră și de acolo direct În plămânii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tuturor să nu se spună minciuni. Într-adevăr, Sir Thomas Browne, care în 1646 a scris Pseudodoxia epidemica, a mers chiar mai departe cu această observație. El susținea că: atît de întins este Imperiul Adevărului, încît trece chiar dincolo de granițele Iadului, și Diavolii înșiși sînt obligați zi de zi să-l respecte; deși pe noi ne păcălesc cu adevărurile Moralei, ei nu se mint unul pe altul; înțelegînd că orice comunitate rămîne unită cu ajutorul Adevărului și că nici Iadul n-ar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dincolo de granițele Iadului, și Diavolii înșiși sînt obligați zi de zi să-l respecte; deși pe noi ne păcălesc cu adevărurile Moralei, ei nu se mint unul pe altul; înțelegînd că orice comunitate rămîne unită cu ajutorul Adevărului și că nici Iadul n-ar putea exista fără acesta. (Browne 1964:76). Nu cred că Sir Thomas avea vreo dovadă pe care s-o aducă în sprijinul afirmației de mai sus (cf. Bok 1978:18-19; Johnson 1963:362), însă, în mod sigur, ea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
superficialitatea unui interogatoriu formal și de a asigura o veridicitate completă relatării". Pînă în secolul al XVIII-lea, în Anglia judecătorii le spuneau martorilor că a depune jurămîntul înseamnă că în cazul în care vor spune minciuni vor ajunge în iad și vor rămîne acolo pentru totdeauna (Spencer și Flin 1990: 45-46; cf. Wigmore 1976: s.1816). Însă, în timp ce curțile de justiție din Anglia se bazau inițial pe intervenția divină care să limpezească adevărul și să-i pedepsească pe mincinoși, în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
această mentalitate nu a mai fost considerată mulțumitoare. Curtea denumită Star Chamber a introdus conceptul de sperjur, prin care o persoană care mințea sub jurămînt avea să se confrunte atît cu justiția pămînteană, cît și cu cea divină. Amenințarea chinurilor iadului sau a purgatoriului era destul de ineficace, lucru arătat de Sir Edward Coke într-un comentariu din Cazul lui Slade scrisă în 1602: experiența ne dovedește că în prezent conștiința umană s-a dezvoltat atît de mult, încît persoanele preferă mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la un corpus de 100 de basme rusești. O extinsă cercetare comparativă ar putea valida, probabil, "rezonanța structurală" dintre toate tipurile esențiale de basme ale lumii. 20 Dincolo de această generoasă intenție, nu trebuie să uităm totuși că, adesea, "drumul spre iad este pavat cu bune intenții". În consecință, este de datoria noastră să ne asumăm explicit conștiința unor posibile greșeli, rezultate atît din utilizarea metalimbajului, cît și din interpretarea limbajului-obiect; căci, așa cum rezultă din Călăuza pentru credincioși: "Sfînta Scriptură se înțelege
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
forță de expansiune ar mai fi avut doctrina creștină fără minuni și miraculos (de la miror, văd, admir)? Fără folclor, fără Înălțări, Bune-Vestiri și încoronări, fără zâne, licorne, sirene, îngeri și dragoni? Cum să-i faci pe oameni să creadă în Iad, în Rai, în Înviere fără a le arăta toate acestea? Fără a-i face să râdă, să plângă sau să tremure. A se vedea, de pildă, balada în care mama ignorantă a poetului Villon ia cuvântul: "La mânăstire văd, ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acestea? Fără a-i face să râdă, să plângă sau să tremure. A se vedea, de pildă, balada în care mama ignorantă a poetului Villon ia cuvântul: "La mânăstire văd, ce mi-e-ndemână, / Rai zugrăvit cu ceteri și cinghii, / Și-un iad cu păcătoșii-n flăcări vii: Unu-mi dă spaime, altul bucurie"*. Poporul cere emoții. Or, imaginea este e-moție. Mai mult decât ideea, ea pune mulțimile în mișcare. Imaginea Ierusalimului și a Sfântului Mormânt îi atrage pe oameni în Palestina. Și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]