19,706 matches
-
celor doi frați, mari personalități ale literaturii române, să răsfoiască revista unde se găsește fotografia, ca să înțeleagă ce a vrut viața să exprime prin clipa formulată abisal, fără cuvinte. Și dacă privitorul e un contemplativ îndrăgostit de experiențe, să-și imagineze că locul fratelui iubit uneori e luat chiar de figura diafană a Soniei, un alt ,frate" serafim, pentru că unu e mereu doi, și trei e parte din monadă.
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
cruci scrijelind cu briceagul pe coajă nevindecat de real - timpul surpă catedrala iluziei pe mirifica plajă și cum trambulinzi am fi fiind - zgura în alveole se solidifică - prund de cuvinte - traiectorii surpate numai în vis - cum tu poți să-ți imaginezi mă sfichiuie atât de tandru și de fierbinte citește: decembre-i o carte cu pagini polare hămesite de-ntinderi albastre sub temelii de gheață când continentul alb va muri - argonauți vor silabisi iubirea în oasele noastre e totul alb e tot
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
capătul istorisirii. Ca orice roman atât de îndrăzneț (și atât de masiv), Derapaj conține câteva mici imperfecțiuni pe care acuzatorii cărții le-ar putea specula. Personaje secundare neconvingătoare și a căror legătură cu protagonistul rămâne un mister (e greu de imaginat cum a ajuns un profesor al Facultății de Litere, băiat cult și finuț prin fișa postului, să fie prieten bun cu capii mafiei ucrainene). Tehnici narative de care se face uz și abuz (enumerări nesfârșite de nume proprii, prinse ca
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10065_a_11390]
-
-o în discuție. Există, într-un eseu al lui Borges, un superb paradox de gândire recursivă. Anume că, deși Adam a fost creat de divinitate direct în vârstă de 30 de ani, prezența ombilicului ne va îndreptăți să ni-l imaginăm născut, iar nu făcut. Or, un Adam de 15 ani nu este, în cele din urmă, decât o ficțiune, care se susține logic, dar fără vreo acoperire practică. Acesta e și algoritmul unei lecturi corecte a cărții lui Alexandru Vona
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
înțelege kairos copacul îmbrățișează ploaia iar tu de acum înainte sub rafalele oblice ale trecutului rămîi uscat deși norii îți stau grămadă deasupra casei durezi regretînd așteptarea de pe vremea cînd așteptai viața cu momentul prielnic (kairos pentru vagabonzii care se imaginează călătorind doar fiindcă locuiesc în vagoane abandonate pe linia moartă) sigur că ești înspăimîntat și gata să asiști în efigie la propria-ți dispariție dar în același timp chicotind fiindcă tocmai scoți din mînecă șiretenia uitării bine plasate
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
p. 55). Viziru remarcă ,înclinația lui spre farsă, știută de toată lumea" (p. 63). Ce e straniu e că Antipa vrea să rămână treaz în noaptea solstițiului de iarnă, atribuind probabil acestei nopți accepții oculte (e doar o presupunere). Viziru își imaginează la un moment dat că Antipa i-ar fi telefonat să-i atragă atenția asupra luminii acelei zile de decembrie, fiind el însuși preocupat de acest eventual secret: ,Cât despre lumina asta, ascultă: există unele forme ciudate a căror explicație
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
capătul istorisirii. Ca orice roman atât de îndrăzneț (și atât de masiv), Derapaj conține câteva mici imperfecțiuni pe care acuzatorii cărții le-ar putea specula. Personaje secundare neconvingătoare și a căror legătură cu protagonistul rămâne un mister (e greu de imaginat cum a ajuns un profesor al Facultății de Litere, băiat cult și finuț prin fișa postului, să fie prieten bun cu capii mafiei ucrainene). Tehnici narative de care se face uz și abuz (enumerări nesfârșite de nume proprii, prinse ca
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]
-
fac scriitorii individuali și greu de "înregimentat", precum Filip Florian, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Ruxandra Novac, Răzvan }upa, iar lista e departe de a fi, din fericire, epuizată. O altă direcție de excepție este literatura virtualității, cuprinzând scrieri care imaginează spații ficționale ale infiltrării mediaticului în toate domeniile existenței. Această direcție mocnește subteran, începând cu mijlocul ultimului deceniu al veacului trecut, prin scriitori care inventează teritorii ficționale (ale realității virtuale), mai degrabă decât să-și "nareze" propria viață, în cel
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
a doua lectură, nepărăsind granițele cetății daneze fie și doar pentru a-și reîntâlni cititorul, opul înseamnă, repet, în scrisul lui Horia Gârbea, o importantă miș-care strategică: retragerea din teritoriile prea ușor identificabile. Bizar și oarecum simptomatic, nu-mi pot imagina o eventuală dramatizare a unui asemenea roman. Scris cu gândul la scenă și cu ochii la cuvinte, Crime la Elsinore își păstrează prospețimea și galanteriile la suprafața paginii. Fără să leviteze și fără să se scufunde. O carte perfectă în
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
dă indicații deșucheate pentru cazul că o femeie "dă coada deoparte". La Mircea Eliade, cadrul indian justifică senzualitatea excesivă a tinerei Maitrey și a surorii sale mai mici care, geloasă, trădează iubirea acesteia cu europeanul. Ca maestru al fantasticului, Eliade imaginează și iubirea unui pictor cu un strigoi, domnișoara Christina. Aceasta e și ea geloasă pe nepoata ei vie și o torturează. Punctul cel mai înalt al jocului erotic magic e atins în bordelul metafizic de La }igănci. Și în Groapa lui
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
mut, dar despre care - culmea! - îți vei aminti, mereu după aceea, cu o încântare vecină cu extazul. Un spectacol mare, care te face una cu pământul sub greutatea lui. Un singur lucru e mai mare decât el, dacă vă puteți imagina că ceva mare poate să conțină ceva și mai mare: actrița Ofelia Popii în rolul Mefisto. Practic, deși are doar vreun metru cincizeci, pe umerii ei stă toată construcția hiperbolică de care v-am povestit mai sus. Este atât de
Am fost în iad by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18492_a_19817]
-
l-a primit. Și să fi văzut cu câtă delicatețe a băut din el. Deși metroul se zgâlțâia în fel și chip, n-a vărsat nici o picăturică... Ținea iaurtul ăla cu o grijă și o delicatețe absolut incredibile. Mi-am imaginat cum ar fi fost dacă era băiețel. Ar fi vărsat jumate din sticla de iaurt pe el și jumate pe maică-sa, s-ar fi șters la bot cu mâneca, după care ar fi tras și un râgâit. LATER EDIT
Marile diferenţe dintre micile sexe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18560_a_19885]
-
înțelegi ceva ce e de domeniul evidenței? Avem atâtea cosmetice pentru că avem nevoie de ele!! Avem ulei de cuticule, de exemplu, pentru că avem nevoie să ne hidratăm, din când în când, cuticulele, în timp ce ei nici măcar nu știu ce-s alea și-și imaginează că ne turnăm uleiul ăla în ochi. Avem ulei deci, dar avem și creion pentru cuticule, pentru că e mai mic, mai ușurel și poate fi purtat în poșetă, pentru cazurile în care ne apucă o poftă nebună să ne hidratăm
De ce avem noi, femeile, atât de multe cosmetice? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18583_a_19908]
-
Și voal scurt, de coană Mița, prins în creștet cu un pieptăn decorat cu trandafiri. Și asta pentru că mătușă mea, venită de peste mări și țări, a insistat să își exercite asupra mea talentele de maestră cusătoareasă. Pe el mi-l imaginam în redingotă cu vestă. Sărmanul, a purtat un costum făcut la comandă, care avea o asemenea întăritură pe piept, că ar fi putut să fie mitraliat de la mică distanță și nu ar fi pățit absolut nimic. La probele pentru costum
De ce sunt miresele isterice – episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18580_a_19905]
-
podiumul de la R, dar seamănă cu asta (și-mi arată un model din catalog), numai că are niște falduri (asta era cuvântul!!!) pe șolduri!” O fi semănând, dar nu e aia și eu o vreau pe aia! Nu-ți poți imagina ce tristețe îngrozitoare am simțit, când mi-a zis că era posibil să se fi vândut. Și ce nervi în același timp. În cele din urmă și-a sunat colega! Rochia nu se vânduse, am mers, am probat, m-am
De ce sunt miresele isterice – cea mai savuroasă confesiune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18578_a_19903]
-
unde s-a improvizat (pentru că DJ-ul i-a lăsat baltă cu 2 zile înainte de nuntă!!), dar oamenii chiar s-au distrat. Nu știu însă dacă la noi se poate face asta, pentru că restaurantul e împărțit, compartimentat și nu îmi imaginez cum o să se audă. A, și încă ceva: nu avem nași! Aveam până vineri, când am aflat că tipa naște pe 10-15 mai. E foarte delicată situația, habar n-avem! Mirele?? Mi-a zis că pe el nu îl interesează
De ce sunt miresele isterice – cea mai savuroasă confesiune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18578_a_19903]
-
vă cred decât dacă vă prezentați cu certificatul de căsătorie la control. Pentru cele care n-au trecut încă prin asta, am o surpriză: n-aveți de unde să știți cât de greu e, pentru că e mult mai greu decât vă imaginați. Cel puțin așa a fost pentru mine și mi-e imposibil să cred că sunt eu unica lu’ pește prăjit și singura căreia i-a luat mai mult de juma’ de an s-o găsească. Trebuia să fie simplă. Foarte
Cum mi-am ales rochia de mireasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18619_a_19944]
-
data viitoare să faci o listă. Așa s-au născut listele de curățenie. Listele de liste Dacă nu s-au inventat încă, mă gândesc să le inventez eu acum. Simt că e nevoie de ele. Ne vor simplifica viața, fetelor! Imaginați-vă o dimineață în care nu știți încotro s-o apucați. Nasol, nu? Acuma, imaginați-vă una în care prima preocupare e să vă alcătuiți frumos o listă cu toate listele de pe care le aveți de făcut (listă de chestii
Suntem unice, fată! Una mai unică decât cealaltă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18620_a_19945]
-
liste Dacă nu s-au inventat încă, mă gândesc să le inventez eu acum. Simt că e nevoie de ele. Ne vor simplifica viața, fetelor! Imaginați-vă o dimineață în care nu știți încotro s-o apucați. Nasol, nu? Acuma, imaginați-vă una în care prima preocupare e să vă alcătuiți frumos o listă cu toate listele de pe care le aveți de făcut (listă de chestii pe care trebuie neapărat să le cumpărați, listă de chestii pe care trebuie neapărat să
Suntem unice, fată! Una mai unică decât cealaltă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18620_a_19945]
-
încă în coșul de rufe, cum trebuie s-o doară când din televizor nu mai curg urlete de meci, ci lacrimi de telenovelă, brrr... O jelești un pic și pe ea, că așa e frumos și colegial. Nu mai insist, imaginați-vă însă că grupul asta nefericit, pe care îl putem udă cu lacrimi într-o asemenea situație, poate sa ajunga uneori și până la 10 oameni. Depinde doar de cât timp avem la dispoziție. Plânsul în grup. Se practică între gagici
La raul Piedra am sezut si am plans. Si am plans… si am plans… si am plans… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18639_a_19964]
-
fac curaj. Mi se pare extrem de complicat. Până atunci, să vorbim despre salate, că tot a venit primăvara. Preferata mea: salata de spanac crud, cu ceapă roșie și ridichi. Voi ce relație aveți cu salatele? Eu nu pot să-mi imaginez friptura fără salată, de exemplu. Poate să aibă 1.000 de garnituri lângă, dacă nu are salată, sunt tristă și nefericită. Mănânc, dar nu-i mâncatul meu, ca să zic așa. Vorbiți-mi despre salate, că și-așa mi-e foame
Cremă de zahăr ars fără zahăr, fără ouă şi fără lapte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18716_a_20041]
-
de Pisi-Dumnezeu, cum ar veni. Aici. V-am dat link-ul tocmai ca să nu citiți și să nu ajungeți în iad, împreună cu autorul. În ce mă privește, n-am mers niciodată până acolo. Maximum de impertinenta a fost să-mi imaginez pe larg (pe foarte larg chiar) cum ar arăta lumea dacă n-ar mai exista bărbați. Aici.
Pisi-Dumnezeu sau o lume fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18774_a_20099]
-
de OTV-ist. O mămică își exprima dezacordul față de măsurile guvernului, iar copilul pe care-l ținea în brațe scâncea, în timp ce, pe fundal, se mai auzea, din când în când, plânsul altui bebeluș. Am și râs cu colegii de redacție, imaginându-ne că cineva îi mai ciupește din când în când pe ăia mici, ca să scoată scâncete, sau le mai înfige câte-o pioneză-n fund, ca să plângă mai convingător.
“Răzbunarea lui Vântu” sau un text la care am râs copios by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18802_a_20127]
-
Simona Tache Îmi imaginez o întâlnire magică între domnul Nespălatu și domnișoara Gunoi, care să ducă la o frumoasă poveste de dragoste finalizată prin căsătorie. Îi și văd răspunzându-i lu’ tanti de la starea civilă la întrebarea: “Ce nume alegeți? Pe al soțului? Pe
Domnișoara Gunoi și domnul Nespălatu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18846_a_20171]
-
dumnealui, o iau la fugă prin sufragerie, ca să fie mai plapitant: eu să mă împiedic și el să mă prindă... Doar că, pe întuneric, mă proptesc cu degetul mic de la picior fix în piciorul mesei, eu fiind în alergare... vă imaginați puțin senzația? Am știut că în loc de dormitor, trebuie să ajung mai repede la toaletă pentru că... pentru că. Până să mă duc acolo, firește că m-am aplecat spre piciorul cu pricina să mi-l masez, icnind din rărunchi. Dumnealui, ghidandu-se
Sex în vremuri comuniste by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18890_a_20215]