7,075 matches
-
Rădulescu-Motru, "Puterea sufletescă", în Personalismul energetic și alte scrieri, București, Ed. Eminescu, 1984. 327 Gilbert Durand, Aventurile imaginarului. Imaginația simbolică. Imaginarul, traducere de Muguraș Constantinescu și Anișoara Bobocea, București, Ed. Nemira, 1999. Autorul face o distincție clară între ceea ce numim imaginar (""muzeul" tuturor imaginilor trecute și posibile produse sau care urmează să fie produse" p. 125) și imaginație simbolică (un "obiect absent reprezentat conștiinței de către o imagine, în sensul foarte larg al acestui termen p. 14). În Structurile antropologice ale imaginarului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
specifică timpului nostru. 330 Vilfredo Pareto, Traité de sociologie générale, vol. I-II, Paris, Payot, 1933. 331 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, traducere de Tatiana Mochi, București, Ed. Humanitas, 2000. Autorul constată că "orice acțiune posedă o dimensiune imaginară, într-un evantai foarte larg, care se întinde de la ipoteza ce-și așteaptă verificarea până la fantasmele cele mai insolite. Temele sale sunt rebele decupajelor tradiționale: epoci istorice, civilizații, domenii particulare ale istoriei. (...) Fiecare perspectivă aspiră la globalitate. Fiecare este susceptibilă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de dificultate, adaptarea la unele necesități de moment etc. 7.2. Activitățile ludice (jocurile) Caracterizare generală În sensul cel mai general, jocul presupune o concentrare de acțiuni, stări și trăiri sufletești în scopul de a reflecta și transforma în plan imaginar realitatea, participanții acționând în conformitate cu un sistem de reguli prestabilite. Jocul poate fi practicat în mod organizat, atunci când se urmărește atingerea unor obiective precizate în prealabil, sau spontan, în general pentru distracție (așa cum se întâmplă deseori la copii) sau destindere. Prin
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
al doilea rând, extinderea libertății, care determină alegerea formei tehnologice, este într-un proces de generalizare, mulți utilizatori adoptând-o97. Aceste două concepte sunt esențiale pentru înțelegerea modului în care Flichy construiește istoria Internetului, în jurul a ceea ce el denumește un Internet imaginar. El susține că de la formele inițiale de gandire a network-ului din anii 60 până în prezent a fost un parcurs liniștit către un loc al imaginației și inteligenței colective a Internetului. Această viziune utopica a animat luarea unei decizii cu privire la dezvoltarea
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
network-ului a fost popularizata prin cartea lui Howard Rheingold, The Virtual Community 98. Flichy demonstrează astfel o emergentă a rolului Internetului care poate media relațiile între programatori, utilizatori, comunitatea de afaceri, guvernanți, programatori și publicul larg, care păstrează valorile Internetului imaginar, chiar dacă condițiile materiale ale dezvoltării și difuzării au fost alterate. Henry Jenkins a fost un teoretician de referință al new media și al convergentei din perspectiva utilizatorilor ei și a culturii participative. Cartea lui, Convergence Culture: When Old and New
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
a unui corp sau a unui chip este redată de copil, unde apar și unele greșeli frecvente: -lateraliarea; -orientarea; greșeli de poziție. Spațiul topologic inițial de unde pleacă copilul este interior fiecărei figuri. Linia rectilinie a unei figuri devine o linie imaginară care nu are margine, adică o axă care va servi ca suport în orientarea în spațiu. Cercetarea tactică asociată mișcărilor ochilor are o importanță foarte mare. O experiență descrisă de Piaget este demonstrativă în această privință: se prezintă copilului un
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
oricît de multe direcții ar fi luat cursul istoriei, nu ar putea corespunde realității; textele S.F. sînt pline de asemenea exemple. Numeroase romane conțin ceea ce am putea numi "dublă ficțiune"; în acest caz, autorul introduce elemente și personaje care sînt imaginare chiar în cadrul imaginar de bază al textului. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că, deși percepem diferența între ceea ce găsim în operele literare și ceea ce întîlnim în realitate, nu considerăm că sîntem mințiți. Patricia Waugh (1984:87-114) dedică un capitol
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt nemulțumiți cînd nu pot stabili cu ușurință dacă un eveniment sau personaj este real ori inventat, iar alții sînt nedumeriți. De exemplu, Drusilla Modjeska, în cartea sa Tăticul, o biografie a mamei ei, afirmă că a inclus numeroase evenimente imaginare, și a modificat anumite trăsături ale personajelor. Nimic nu trebuie luat ca atare". Însă ea spune de asemenea că romanul său nu este un text literar, ci "un amestec de real și imaginar, biografie și ficțiune" (Modjeska 1990:317). Această
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de realitate...". Ambele genuri, realist și fantastic, văzute în contrast cu discursul istoric, se disting prin absența obligativității ca afirmațiile să fie adevărate sau cel puțin veridice. În acest sens, literatura este privilegiată; cititorii sînt dispuși să colaboreze cu autorii, acceptînd caracterul imaginar al textelor. Însă nu întotdeauna acest privilegiu este necondiționat, iar imaginarul nu a fost întotdeauna considerat inofensiv. În orice caz, conceptul de "ficțiune", binecunoscut în ziua de azi, are la rîndul său o lungă istorie non-ficțională. Bok (1978:207 n
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cîteva paragrafe mai devreme, vorbește despre "creativitatea falsului" și sprijină viziunea lui Nietzsche asupra divinului minciunii, el riscă să fie criticat pentru stilul prețios, lucru pe care chiar îl face Max Black (1983:135). În orice caz, trecerea de la refugiul imaginar la, să zicem, Lilliput, este destul de greu de realizat. Totuși, afirmația lui Steiner este valabilă dacă ne gîndim la Loki, Odiseu sau Robin Hood și alte personaje din mituri și basme. Bok face referințe mai convenționale. Ea vorbește de Platon
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și continuă prin a menționa cazuri "de mijloc" în care ficțiunea și minciuna se intersectează. Faptul că ele se întîlnesc nu este surprinzător, deoarece succesul unui roman depinde, în parte, de capacitatea noastră ca cititori să ne transpunem în lumea imaginară construită de autor. Conceptul de ficțiune, ca tip de discurs, este în mare măsură rezultatul evoluției literaturii din secolul al XVIII-lea, descrisă de Lévi-Strauss (1981:652) ca o perioadă în care "narațiunea literară" a trecut "de la mit la roman
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
opera era o alegorie a propriei sale vieți (Allen 1954:38), însă nu a prezentat acest lucru în numele său, ci în numele lui Robinson Crusoe. Adams (1990:34-35 ) spune, referitor la aceste invenții: "Astfel, avem de-a face cu un personaj imaginar, care pretinde că viața sa este o metaforă a vieții autorului care l-a creat... ". Ca și în cazul lui Cervantes și Don Quijote, personajul are în general rolul de a-l reprezenta pe autor, în parte pentru a aduce argumente
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
multe ori, încît criticii săi nu l-au mai crezut nici cînd a fost sincer. Rousseau a adoptat un punct de vedere oarecum diferit asupra relației dintre ficțiune și nesinceritate. El pare să fi fost convins că descrierile de personaje imaginare care ne deformează principiile morale, cum este spre exemplu Mizantropul lui Molière, sînt minciuni (cf. Gourevitch 1980:94). Scriind în 1777, el a afirmat același lucru despre romanul lui Montesquieu, publicat anonim, Templul lui Gnidus, o lucrare pe care Rousseau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
persoană reală, în viață sau decedată, aveau scopul de a evidenția distanța dintre realitate și imaginație, și pentru a oferi o oarecare protecție autorilor, editorilor și tipografilor împotriva acuzațiilor de calomnie. Cea mai simplă dezmințire este afirmația: "Toate personajele sînt imaginare" (e.g. Gordon 1957:6). Uneori sînt adăugate și detalii pentru a clarifica mesajul. De exemplu: Acesta este un roman și toate locurile și împrejurările descrise sînt imaginare. De asemenea, și personajele sînt fictive; orice asemănare de nume este întîmplătoare și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
împotriva acuzațiilor de calomnie. Cea mai simplă dezmințire este afirmația: "Toate personajele sînt imaginare" (e.g. Gordon 1957:6). Uneori sînt adăugate și detalii pentru a clarifica mesajul. De exemplu: Acesta este un roman și toate locurile și împrejurările descrise sînt imaginare. De asemenea, și personajele sînt fictive; orice asemănare de nume este întîmplătoare și neintenționată. (Bush 1949:vii) În aceste afirmații și în altele de același gen, întîlnim aluzii la concepte ca "ficțiune", "alegorie" și "roman", care au rolul de a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
predispoziția imaginativă. Nu avem cum să știm în ce măsură au primatele non-umane înclinație spre fantezie, însă la oameni aceasta apare la o vîrstă fragedă. Copiii sînt capabili să fabuleze și astfel să facă diferența între ceea ce este real și ceea ce este imaginar, înainte de a învăța să atribuie celorlalți atitudini diferite de cea pe care o au ei. După cum afirmă Cheney și Seyfarth (1990:244) un copil mic care încă nu reușește să mintă cu privire la firimiturile de pe obrazul său, poate totuși să invite
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unor lucruri potențate prin aura lor. Și tocmai această dorință de a nu interveni În niciun fel prin Încercarea de a adăuga lucrurilor zorzoane stilistice le poate păstra aura nealterată. Și puterea. Căci puterea lor este asemănătoare Mayei indiene, văl imaginar impenetrabil care dă formă lumii În care trăim, putere reală, cvasi-magică. Și pentru că e vorba de imagine, acum putem să spunem că termenul de imagine reală poate fi echivalat cu acela de obiect aureolat. Dar aici imaginea nu mai este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
culturi evident diferite, nici să declar că specificul cultural face imposibilă comunicarea interculturală. Există, cred, poeți care pot face acest serviciu prin chiar creația lor. Pentru mine, cîteva din valorile poeziei japoneze se pot regăsi Într-un fel de gemeni imaginari În poezia lui Blaga. Încercarea e riscantă, dar poate fi un pod, e adevărat fragil și oscilant, peste o prăpastie care nu trebuie considerată de netrecut. M-am tot gîndit dacă nu cumva abuzul de termeni niponi ne poate face
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
zgomotul ușor al rulmenților unor role care alunecă pe asfalt, cît și acel șuierat specific al grăsimii prăjite pe plită sau În tigaie. Trotuaru-ncins devine atunci, cu un pic de imaginație, atît locul pe care rulează rolele, cît și o imaginară plită pe care se rumenesc niște apetisante rulouri cu - dece nu, e doar vremea teilor În floare mireasmă de tei. Ultimul vers, role În perechi pot fi, la alegere, perechea de patine a unui roller sau perechea patinatorilor ținîndu-se tandru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
aflat pe un teren șes, Își delimitează conturul locului (numele rustic al parcelei pe care o lucrează). Al doilea plan, simbolic, este acela În care plugul, aflat În depărtare, pe linia orizontului, trasează (sau, mai bine zis, consfințește) acea linie imaginară care desparte și leagă cerul de pămînt. Imaginea nu face decît să evidențieze Într-un mod sensibil și esențializat locul și rostul omului În imensul angrenaj imaginal al acestei lumi. Plugul, instrument cardinal al așezării omului Într-un loc pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un sfîrșit al caierului de povești care era bunica, ci și al vremii miraculoase cînd eram copii, ca și al acelor timpuri patriarhale care nu se vor mai Întoarce niciodată. Decît poate În scurte clipe cînd nostalgia ne va readuce imaginar cu capul În poala bunicii unde torceam și noi la unison cu sfîrÎitul neobosit al fusului ce aduna răbdător fir pentru urzeala prin care să se țeasă povestea vieții noastre. Dar poemul pare să Încurajeze totuși comportamentul impenitent al celui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și-a îndreptat critica și împotriva realiștilor, acuzându-i de "sterilitate" și "mulțumire de sine". Teoriile obțin un statut dominant în orice disciplină din motive diferite, cum ar fi măsura în care prevalează în dezbateri împotriva adversarilor (adesea mai mult imaginari decât reali). Ele pot beneficia și de opinia larg răspândită că sunt mai adecvate și mai relevante pentru evenimentele cheie ale momentului decât alte teorii. Criza de douăzeci de ani", care a culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru sistemul de state suverane. Prin urmare, această noțiune reactivă de securitate este de tipul unui joc cu sumă zero și prin definiție "națională". Ea presupune ceea ce Peterson (1992a: 47-8) numește " contract de suveranitate" stabilit între state. Potrivit acestui contract imaginar, folosirea forței militare este un rău necesar pentru a preveni invadarea din exterior imaginat ca diferență, iraționalitate, anarhie și conflict potențial a interiorului statelor omogene, raționale și ordonate. Statele, în această analiză feministă, recurg la o formă de "extorcare", prin
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
flexibil intelectual, într-un cuvânt inteligent. Polemistul, printr-un factum elaborat, mizează pe adeziunea publicului, la care se raportează ca la o instanță critică responsabilă și imparțială. În cazul pamfletului, principala finalitate este delectarea publicului; captivarea atenției prin stimularea laturii imaginare, creative, a disponibilității pentru joc, disimulare, afectare, improvizație, poză sau, dimpotrivă, violentare și, prin asta, o defulare a urii, a agresivității, prin cuvânt. O logoterapie șamanică în care autorul și cititorul au o relație privilegiată. În pamflet, autorul are libertatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj imaginar al cărui statut real nu mai importă. De aceea numele său este substituit printr-o perifrază ironică (antonomază), deformat sau ignorat (prin anonimizare), aspectul fizic recreionat grotesc, iar cel caracterial hiperbolizat în termeni peiorativi, desigur. În concluzie, falia care desparte
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]