6,102 matches
-
rezistențe slabe, BMP-1 putea acționa din mers, în prima linie. Dacă era întâmpinată o rezistență organizată, tancurile erau trimise în prima linie. În spatele tancurilor se aflau soldații la aproximativ 200 de metri pentru a proteja blindatele de armele antitanc ale infanteriei inamicului. Formațiunile BMP-1 se aflau la 200-300 de metri în spatele soldaților, asigurând foc de sprijin pentru tancuri (cu rachetele antitanc dirijate Malyutka) și pentru infanterie (folosind tunul Grom și mitraliera coaxială PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
aflau soldații la aproximativ 200 de metri pentru a proteja blindatele de armele antitanc ale infanteriei inamicului. Formațiunile BMP-1 se aflau la 200-300 de metri în spatele soldaților, asigurând foc de sprijin pentru tancuri (cu rachetele antitanc dirijate Malyutka) și pentru infanterie (folosind tunul Grom și mitraliera coaxială PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul dotat cu BMP-1 acționa alături de regimentul de tancuri, flancurile fiind asigurate de două regimente echipate cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
antitanc ale infanteriei inamicului. Formațiunile BMP-1 se aflau la 200-300 de metri în spatele soldaților, asigurând foc de sprijin pentru tancuri (cu rachetele antitanc dirijate Malyutka) și pentru infanterie (folosind tunul Grom și mitraliera coaxială PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul dotat cu BMP-1 acționa alături de regimentul de tancuri, flancurile fiind asigurate de două regimente echipate cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza costului ridicat pentru un vehicul BMP-1, transportorul BTR-60PB fiind mai ieftin și mai
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza costului ridicat pentru un vehicul BMP-1, transportorul BTR-60PB fiind mai ieftin și mai ușor de fabricat. Armatele din vest au introdus și ele rapid în dotare mașini de luptă a infanteriei. Republica Federală Germania a fabricat vehiculul Marder din 1971. Acesta avea o siluetă înaltă și era relativ greu în comparație cu BMP-1. Franța a fabricat mașina de luptă a infanteriei AMX-10P din 1972. Statele Unite ale Americii au introdus în dotare din 1981
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
vest au introdus și ele rapid în dotare mașini de luptă a infanteriei. Republica Federală Germania a fabricat vehiculul Marder din 1971. Acesta avea o siluetă înaltă și era relativ greu în comparație cu BMP-1. Franța a fabricat mașina de luptă a infanteriei AMX-10P din 1972. Statele Unite ale Americii au introdus în dotare din 1981, după amânări semnificative, vehiculul M2 Bradley, iar Marea Britanie a folosit vehiculul Warrior din 1984. Uniunea Sovietică a fabricat mașina de luptă BMP-2 din anul 1977, o versiune inspirată
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
de BMP-1 erau dificil de dirijat din interiorul vehiculului. BMP-2 avea un nou tip de rachete antitanc dirijate, 9M113 Konkurs, pentru a se apăra de tancurile inamice. La începutul anilor 1990 au apărut pe scară largă mașinile de luptă a infanteriei pe roți. Acestea erau mai ieftine și mai ușor de fabricat și întreținut, fiind deseori variante cu blindaj și armament superior ale unor transportoare blindate pentru trupe. Majoritatea acestor mașini de luptă pe roți provin din țări europene, unde rețeaua
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
întreținut, fiind deseori variante cu blindaj și armament superior ale unor transportoare blindate pentru trupe. Majoritatea acestor mașini de luptă pe roți provin din țări europene, unde rețeaua de drumuri este dezvoltată. Tot în această perioadă, mașinile de luptă ale infanteriei pe șenile au început să semene cu tancurile ușoare, fiind din ce în ce mai bine înarmate și blindate. Acest concept este derivat din cel al mașinii de luptă a infanteriei, fiind dezvoltat de Uniunea Sovietică. Primul vehicul de acest tip, BMD-1, a fost
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
rețeaua de drumuri este dezvoltată. Tot în această perioadă, mașinile de luptă ale infanteriei pe șenile au început să semene cu tancurile ușoare, fiind din ce în ce mai bine înarmate și blindate. Acest concept este derivat din cel al mașinii de luptă a infanteriei, fiind dezvoltat de Uniunea Sovietică. Primul vehicul de acest tip, BMD-1, a fost proiectat concomitent cu BMP-1, fiind o versiune mai ușoară și mai mică a acestui model. BMD-1 a fost dezvoltat special pentru a înzestra trupele aeropurtate cu o
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
Sovietică. Primul vehicul de acest tip, BMD-1, a fost proiectat concomitent cu BMP-1, fiind o versiune mai ușoară și mai mică a acestui model. BMD-1 a fost dezvoltat special pentru a înzestra trupele aeropurtate cu o mașină de luptă a infanteriei. La nevoie, vehiculul putea fi parașutat din avion cu doi membri la bord. BMD-1 era amplasat într-un palet special. Pentru a lansa vehiculul blindat din avion, era deschisă o parașută extractoare (similară uneia de frânare). Când parașutele principale se
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
înghesuit, echipajul fiind format din 2 soldați (mecanicul conductor și trăgătorul) și patru pasageri (comandantul și trei soldați). BMD-1 a fost înlocuit în producție din 1985 de o variantă îmbunătățită, BMD-2. Aceasta era dotată cu armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-2. Ultimul model al seriei BMD este BMD-3, un vehicul complet diferit care folosește turela vehiculului BMP-2. O variantă a BMD-3, denumită BMD-4, folosește armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-3. Deși mașinile de luptă ale infanteriei aeropurtate au fost
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
BMD-2. Aceasta era dotată cu armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-2. Ultimul model al seriei BMD este BMD-3, un vehicul complet diferit care folosește turela vehiculului BMP-2. O variantă a BMD-3, denumită BMD-4, folosește armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-3. Deși mașinile de luptă ale infanteriei aeropurtate au fost folosite în mai multe conflicte, precum Războiul din Afghanistan, armatele NATO nu au introdus în dotare vehicule asemănătoare. Majoritatea vehiculelor de luptă din Occident pot fi însă aeropurtate. Armamentul standard
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
de luptă a infanteriei BMP-2. Ultimul model al seriei BMD este BMD-3, un vehicul complet diferit care folosește turela vehiculului BMP-2. O variantă a BMD-3, denumită BMD-4, folosește armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-3. Deși mașinile de luptă ale infanteriei aeropurtate au fost folosite în mai multe conflicte, precum Războiul din Afghanistan, armatele NATO nu au introdus în dotare vehicule asemănătoare. Majoritatea vehiculelor de luptă din Occident pot fi însă aeropurtate. Armamentul standard constă de obicei într-un tun automat
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
precum Războiul din Afghanistan, armatele NATO nu au introdus în dotare vehicule asemănătoare. Majoritatea vehiculelor de luptă din Occident pot fi însă aeropurtate. Armamentul standard constă de obicei într-un tun automat de calibrul 20-40 mm. Acestea sunt eficiente împotriva infanteriei, vehiculelor blindate ușor și țintelor aeriene aflate la joasă altitudine care zboară la o viteză redusă. Uniunea Sovietică a folosit și tunuri cu viteză redusă la gura țevii, precum tunul 2A28 Grom de calibrul 73 mm (semiautomat, cu țeavă lisă
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
seriei, BMP-3, folosea atât un tun automat de calibrul 30 mm, cât și un tun 2A70 cu viteză redusă la gura țevii de calibrul 100 mm (țeavă ghintuită, capabil să lanseze și rachete antitanc dirijate). Toate mașinile de luptă ale infanteriei au una sau mai multe mitraliere pentru apărare apropiată împotriva infanteriei. Unele vehicule, precum Puma de fabricație germană sau BTR-90 de fabricație rusă, sunt dotate cu lansatoare de grenade de mână automate. Vehiculele moderne au lansatoare de grenade fumigene, iar
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
cât și un tun 2A70 cu viteză redusă la gura țevii de calibrul 100 mm (țeavă ghintuită, capabil să lanseze și rachete antitanc dirijate). Toate mașinile de luptă ale infanteriei au una sau mai multe mitraliere pentru apărare apropiată împotriva infanteriei. Unele vehicule, precum Puma de fabricație germană sau BTR-90 de fabricație rusă, sunt dotate cu lansatoare de grenade de mână automate. Vehiculele moderne au lansatoare de grenade fumigene, iar unele vehicule din fosta Uniune Sovietică aveau capacitatea de a injecta
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
grenade fumigene, iar unele vehicule din fosta Uniune Sovietică aveau capacitatea de a injecta combustibil în țeava de eșapament pentru a forma o perdea de fum. Această operațiune avea inconvenientul unui consum ridicat de combustibil. Unele mașini de luptă ale infanteriei sunt dotate cu lansatoare de rachete antitanc dirijate. Acestea sunt folosite de obicei strict defensiv, vehiculele nefiind vânători de tancuri. BMP-3 poate lansa rachete antitanc dirijate la distanța maximă de 4 kilometri folosind tunul 2A70 de calibrul 100 mm cu
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
antitanc dirijate. Acestea sunt folosite de obicei strict defensiv, vehiculele nefiind vânători de tancuri. BMP-3 poate lansa rachete antitanc dirijate la distanța maximă de 4 kilometri folosind tunul 2A70 de calibrul 100 mm cu țeavă ghintuită. Mașinile de luptă ale infanteriei pot avea sau nu ambrazuri în lateral pentru ca soldații din interior să poată executa foc. Unele țări au considerat că aceste ambrazuri sunt utile doar în cazul unor ambuscade și au renunțat la ele deoarece slăbesc rezistența blindajului lateral și
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
suplimentar, fiind păstrate doar ambrazurile amplasate pe ușa din spate. Vehiculul blindat de luptă britanic Warrior a fost proiectat din start fără ambrazuri laterale. Precizia tragerilor executate din interior are de suferit semnificativ dacă vehiculul este în mișcare. Grupa de infanterie din interiorul unui vehicul blindat BMP-1 era dotată de obicei suplimentar cu o rachetă sol-aer portativă SA-7 (ulterior, SA-14 sau SA-16) care putea fi folosită în exteriorul vehiculului. Restul soldaților erau echipați cu una sau două mitraliere PKM și pistoale-mitralieră
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
în care se execută foc din interiorul vehiculului, armele trebuie să fie echipate cu un extractor de gaze (conectat la sistemul de filtrare al vehiculului) și un deflector de cartușe (pentru a nu răni soldații din dreapta). Mașina de luptă a infanteriei a fost concepută pentru a asigura sprijin grupei de infanterie din interior, nefiind un vehicul de asalt sau de străpungere a frontului. Blindajul este ușor, fiind însă superior transportoarelor blindate pentru trupe. Blindajul frontal al BMP-1 asigura protecție împotriva proiectilelor
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
să fie echipate cu un extractor de gaze (conectat la sistemul de filtrare al vehiculului) și un deflector de cartușe (pentru a nu răni soldații din dreapta). Mașina de luptă a infanteriei a fost concepută pentru a asigura sprijin grupei de infanterie din interior, nefiind un vehicul de asalt sau de străpungere a frontului. Blindajul este ușor, fiind însă superior transportoarelor blindate pentru trupe. Blindajul frontal al BMP-1 asigura protecție împotriva proiectilelor perforante de calibrul 20 mm ale tunurilor automate. Blindajul lateral
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
suplimentare de blindaj, în funcție de misiune. Rezistența la acțiunea minelor și dispozitivelor explozive improvizate (DEI) a fost crescută prin poziționarea soldaților lângă pereții exteriori laterali ai cutiei blindate și suspendarea scaunelor de plafon. În timpul Războiului din Golf, mașinile de luptă ale infanteriei americane M2 Bradley au fost echipate cu blindaj reactiv pentru a fi protejate de rachete antitanc și proiectile HEAT. Recent, în timpul Războiului din Afghanistan și Irak, mașinile de luptă ale forțelor aliate au fost echipate cu blindaje de tip cușcă
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
antitanc și proiectile HEAT. Recent, în timpul Războiului din Afghanistan și Irak, mașinile de luptă ale forțelor aliate au fost echipate cu blindaje de tip cușcă sau plase laterale. Acestea asigură protecție împotriva aruncătoarelor de grenade antitanc. Mașinile de luptă ale infanteriei au fost concepute inițial pentru a ține pasul cu tancurile, primele modele fiind aproape exclusiv șenilate. Vehiculele de luptă șenilate au o mobilitate mai bună în teren frământat decât cele pe roți, însă din relieful Europei accesibil vehiculelor șenilate, doar
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
aproape exclusiv șenilate. Vehiculele de luptă șenilate au o mobilitate mai bună în teren frământat decât cele pe roți, însă din relieful Europei accesibil vehiculelor șenilate, doar 10% este în realitate inaccesibil și celor pe roți. Mașinile de luptă ale infanteriei pe roți sunt mai ieftine, sunt mai ușor de fabricat, au o întreținere mai puțin costisitoare, un consum mai mic de combustibil și o mobilitate tactică mai mare. În timp ce vehiculele șenilate necesită transport pe platforme rutiere sau feroviare, vehiculele pe
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
rutiere sau feroviare, vehiculele pe roți pot folosi drumurile, având o viteză mai mare. Echipajul din interior are parte de un drum mai puțin obositor, șenilele fiind zgomotoase și mai puțin confortabile. Dacă au șenilele înguste, mașinile de luptă ale infanteriei șenilate au tendința de a azvârli încontinuu soldații din interior pe teren accidentat, producându-le rău de mișcare. Vehiculele șenilate au o viteză mai mică pe drumuri, un consum mai mare și, cu excepția cazurilor în care sunt dotate cu perne
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
la acțiunea cartușelor. Totuși, un vehicul pe roți se poate deplasa în continuare dacă a suferit o pană, în timp ce un vehicul șenilat nu se poate deplasa în cazul unei avarii la o șenilă. Ambele tipuri de mașini de luptă ale infanteriei sunt folosite, fără a exista o preferință pentru un anumit tip de tracțiune. Franța retrage în prezent mașinile de luptă ale infanteriei șenilate AMX-10P în favoarea noului model pe roți VBCI, cu tracțiune 8×8. Tracțiunea mixtă (semișenilată) a fost abandonată
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]