4,453 matches
-
Cauza care contribuie la instaurarea decadenței este neacceptarea normalului curs al lucrurilor omenești, precum și privilegierea unei concepții lumești pe care am putea-o defini optimism forțat. Un text al unui autor contemporan ne poate ajuta să facem lumină asupra unei ispite subtile ce riscă să «laicizeze» mentalitatea și să otrăvească capacitatea de alegere: «Optimismul forțat este una dintre bolile secolului nostru: suntem obligați să fim mereu pozitivi și să închidem ochii în fața a tot ceea ce amenință fragilele sfori de care atârnă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în toiul declinului, fără a trăi un timp de decadență, ci, dimpotrivă, de împlinire. Declinul nu este facultativ, de aceea se cuvine să ne pregătim și să-l pregătim, conștienți fiind că, atunci când trăim declinul, este mai ușor să cedăm ispitei decadenței. Cu toate acestea, trebuie să ținem cont de faptul că o perioadă de expansiune și succes nu coincide în mod automat cu adevărul unei vieți dăruite în mod evanghelic. Din acest punct de vedere, este clar că viitorul unei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o viață asemănătoare cu cea a laicilor ori a membrilor ierarhiei. Provocarea este aceea de a asuma o atitudine mai degrabă de mediere și de compromitere, decât o atitudine poruncitoare și magisterială; într-un cuvânt, trebuie să ne păzim de ispita clericalismului, ispită ce a fost reliefată și dezaprobată de papa Francisc. Prin urmare, una dintre datoriile specifice consacraților este aceea de a menține vie amintirea botezului în laici și în cei ce fac parte din ierarhie, pentru a evita acele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
asemănătoare cu cea a laicilor ori a membrilor ierarhiei. Provocarea este aceea de a asuma o atitudine mai degrabă de mediere și de compromitere, decât o atitudine poruncitoare și magisterială; într-un cuvânt, trebuie să ne păzim de ispita clericalismului, ispită ce a fost reliefată și dezaprobată de papa Francisc. Prin urmare, una dintre datoriile specifice consacraților este aceea de a menține vie amintirea botezului în laici și în cei ce fac parte din ierarhie, pentru a evita acele forme de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
unui ceva în plus, ci, într-un fel, suntem puși în fața unei sărăcii pe care trebuie să o îmbrățișăm și să o trăim zi de zi, pentru a deveni din ce în ce mai disponibili. De aceea, trebuie să rezistăm cu tenacitate în față ispitei «clericalizării», ținând cont, însă, că nu suntem nici laici. Poate că, pentru bărbați aceste lucruri sunt clare, însă nu trebuie să subevaluăm faptul că acest pericol le paște și pe femeile consacrate, care, uneori, par niște «preotese» ori, dimpotrivă, par
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
diferențiază în mod radical de felul «lumii monastice» de a trăi credința în Dumnezeu și relația cu frații și surorile întru umanitate. Uneori, semnul acestei derive de re-monahizante a clericilor, a consacraților și a laicilor - care poate deveni o adevărată ispită - este vizibil în felul în care sunt preluate/importate anumite trăsături «de estetică monastică» cu caracter romantic: felul de a se îmbrăca, de a se ruga și de a se relaționa înăuntru și în exterior. Consider că viața monastică - ar
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o are Dumnezeu pentru noi, păcătoșii; chemarea acceptării puterii Duhului care triumfă în slăbiciunea noastră, care nu este doar aceea a credinciosului exilat într-o lume ostilă, ci și aceea a păcătosului care descoperă în sine fragilitatea și complăcerea față de ispită. În seara Vinerii sfinte, Petru nu numai că era singur și neajutorat în încercarea sa de a-și apăra maestrul, ci era și nehotărât, cuprins de frică și îndoială, el care declarase că era gata să moară pentru Cristos. Tocmai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
va fi mai ușor să rezistăm tentației de a idealiza trecutul și de a ne întoarce la anumite forme și limbaje de acum nu doar desuete, ci și contraindicate pentru o mărturie adecvată. Trebuie să găsim, așadar, justul echilibru între ispita unui anonimat lipsit de responsabilitate și reînvierea unor forme și stiluri care riscă să răspundă unei nevoi agresive luare în stăpânire, prin intermediul exercitării unei violențe simbolice. Prin violență simbolică se înțelege impunerea ostentativă și agresivă a propriei existențe și a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nu [...] Nu, nu suntem acel om, și nici nu vom fi vreodată! Ambiguitatea locuiește în noi și este cât se poate de adevărat că „săvârșim răul pe care nu-l dorim și că nu facem binele pe care-l dorim». «Ispita, așadar, devine puternică: este ispita de a pune capăt peregrinării noastre, de a conștientiza amplitudinea limitelor noastre și de a decide, fără amărăciune, că unele dintre acestea nu pot fi depășite doar prin puterea noastră. Nu putem nega că apelul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
om, și nici nu vom fi vreodată! Ambiguitatea locuiește în noi și este cât se poate de adevărat că „săvârșim răul pe care nu-l dorim și că nu facem binele pe care-l dorim». «Ispita, așadar, devine puternică: este ispita de a pune capăt peregrinării noastre, de a conștientiza amplitudinea limitelor noastre și de a decide, fără amărăciune, că unele dintre acestea nu pot fi depășite doar prin puterea noastră. Nu putem nega că apelul la sfințenie este pentru toți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ca un patrimoniu pe care trebuie să-l admitem cu gratitudine și pe care trebuie să-l administrăm cu inteligență și dibăcie. Ar fi bine să începem să ne gândim în termeni de «carismă regenerabilă», pentru a nu cădea în ispita de a reanima în mod artificial carismele care și-au trăit viața și nu mai au un impact profetic asupra istoriei ori o incontestabilă șansă de a vivifica frații și surorile. Există carisme care se extind, din diferite motive, pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
chip. Tocmai acolo suntem chemați să-l întâlnim pe Isus Cristos și să-i primim evanghelia». «A accepta Biserica, cu înfățișarea ei istorică, ca sacrament al lui Cristos, înseamnă să renunțăm pur și simplu la visul unei credințe pure, la ispitele gnostice ale unei religii elitare. Înseamnă să ne așezăm la masa păcătoșilor pe care Cristos vine să-i mântuiască. Contemporanii lui Isus deja țineau să sublinieze, cu stupoare și mânie, că această masă nu era tocmai o bună companie. Nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
este văzut ca «vocație», aceasta nu poate fi exprimată altfel decât prin a găsi, a alege și a fi fideli, perseverând în viața de zi cu zi în oferirea propriei vieți în așa «fel» încât să nu fim atinși de ispita de a pune stăpânire din nou pe ea spre folosul nostru. Frate Michael Davide, ce rol a avut familia ta și cum au primit părinții tăi această decizie? M-am născut când părinții mei aveau șaptesprezece ani și jumătate. Așadar
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de pistol, înverșunat în a-și educa permanent puterea de abstinență, ține în chilie cărnuri și sticle cu felurite alcooluri fără a se atinge de ele și îi cere starețului să îi procure femei spre a-și dovedi imunitatea la ispită. El respinge și încercările unei cârciumărese de a-l târî în păcat. Se descurcă în misiuni dificile, cu implicații bănești, și se bate în codru cu tâlhari pe care îi aduce legați la mănăstire. Într-o noapte alungă niște hoți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
a-l târî în păcat. Se descurcă în misiuni dificile, cu implicații bănești, și se bate în codru cu tâlhari pe care îi aduce legați la mănăstire. Într-o noapte alungă niște hoți cu pistolul, omorând pe unul din ei (Ispitele părintelui Evtichie). O călugăriță, fostă hoață de codru, zădărnicește prin șiretlic jefuirea mănăstirii de o bandă al cărei conducător e unul dintre cei cu care tâlhărise și îi taie capul (Behaviorism). Personajul povestirii Schimnicul e un licantrop. Habotnic în practicarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Pornind, 94-97; Nicolae Oprea, „Secolul sfârșește într-o duminică”, „Calende”, 1991, 10; Ioan Holban, Cum se poate muri și învia într-un poem, CRC, 1992, 6; Romanița Constantinescu, Crepuscul duminical, RL, 1992, 33; Țeposu, Istoria, 104; Ioana Pârvulescu, Poezia cu ispite și regrete, RL, 1994, 34; Milea, Sub semnul, 149-151; Bucur, Poeți optzeciști, 49-50; Daniel Corbu, „Poetica temporalității”, CL, 2002, 1; Constantin Cubleșan, „Poetica temporalității”, VTRA, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, Un decepționat caligrafic, RL, 2002, 38; Dan Bogdan Hanu, O fuziune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
pare să-l înfrângă prin înțelegere și detașare. Și aici se apelează la procedeul narativ dificil al relatării la persoana a doua, autoarea realizând o „narațiune în oglindă” (Costin Tuchilă). În tradiție argheziană par să se înscrie tabletele despre virtuți, ispite și fericire din Geografie cu îngeri (1997), un fel de „pravilă de morală practică” pe cont propriu, în care îngerii sugerează rezistența bunelor idealuri. Diversitatea micilor eseuri reclamă o dispoziție de reangajare etică și de restaurare sufletească. Învățătura morală este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
provinciei. Dar, dacă pentru cei care visează doar la evadare, provincia e numai un provizorat, pentru ceilalți - provincialii resemnați - capitala adună un mănunchi bogat de tare și stereotipii: Pentru ei, Capitala e un loc de nebunie, de neomenie, de necurmate ispite zadarnice. Acești provinciali consideră pe oaspeții lor bucureșteni un fel de personagii senzaționale și frivole, asemeni eroilor de la cinematograf. Îi privesc pe sub ochi și-i scrutează fără entusiasm. Complexul de inferioritate din sufletul provincialului de acest fel se vădește în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
astra” se crede-n Alma Mater, Se-avântă-nvățăcei de cuget cu gândul în eter, Cercând a prinde totul ce-i mai presus de fire Magiștrii ninși de vreme-știința lumii toată Surâd cu bonomie la judecăți pripite, Îmbie la prudență-n oceanul de ispite, Rostind în adevăruri ce fi-va să se poată Stai, tinere, o clipă și printre cărți adastă Afla-vei ce prin secoli s-a zămislit cu minte Că drumul înspre-nalturi e cale-atât de vastă E zbucium, înțelege-i ocean
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Dacă sensibilitatea poetului este mai degrabă aceea a unui simbolist, între mijloace pot fi detectate semne ce țin de romantism, dar și de tehnicile moderne. Starea caracteristică acestei lirici derivă din suferință și deznădejde, poetul, prins între Pan și „albastre ispite, cerești capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic, înconjurat de „albe vedenii”, navigator spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
nestatornicia tulburătoare a lumii („Că lumea aceasta-i ca o miză mică, / Omul cât de-a hirea, este o nemică”), condiția umană împlinindu-se în confruntarea dintre „firea omenească” și „firea dobitocească”, într-o existență precară, presărată cu taine și ispite („Văzui pre spurcatul suindu-să buor, / S-agiungă ca chedrii tămâiei, la nuor”), cărora li se opune un ideal etic, drumul „pre căi vârtoase / pietri-ascuțâte și sâmceloase”. Tendințele moralizatoare caracterizează, de asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Maiorescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade. Eseistul va insista predilect asupra unor chestiuni de ordin identitar: „sensul duratei” la Eminescu, „obsesia sintezei” la Maiorescu, „sentimentul istoriei” la Kogălniceanu (cel care „se identifică cu liniile de permanență ale destinului românesc”), „ispita totalității” la Hasdeu (sub semnul profesiunii de credință: „Mi-am înțeles misiunea pe o scară colosală”), „soritul Unirii” la Bălcescu („omul acției”), „amplitudinea și profunzimea” spiritului critic la Iorga (și el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
francez viețuiește în cuvînt, trece de la cuvînt la trăire, ridică expresia la demnitatea de experiență originară, lăsînd să se dezvolte acea sămînță de ironie paradoxală, universală, infinită și instabilă, și atunci, scriitura înălțată la rangul de "principiu autonom, devine destin" (Ispita de a exista). Cioran a izbutit, în cele din urmă, o desprindere de real, nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat-o, fără a o putea însă practica -, ci în sensul unei eliberări de contingent
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, pref. Michel Meslin, Paris, 1996; ed. (Râsul patriarhilor. O antropologie a deriziunii în patristica răsăriteană), pref. Andrei Pleșu, București, 1996; Iacob și îngerul. 45 de ipostaze ale faptului religios, București, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, București, 1999; Puterea schismei. Un portret al creștinismului răsăritean, București, 2001; Roma caput mundi. Un ghid subiectiv al Cetății eterne (în colaborare cu Horia Bernea), București, 2001. Repere bibliografice: Michel Meslin, Avant-propos la Teodor Baconsky
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
că instinctual, ca și dacii, noi suntem niște pitagoricieni, adică niște panteiști incapabili de aristotelismul caracteristic lumii congenital catolice. Poetul român nu se va ridica niciodată în empireu, ci își va face călătoria temporal din ipostază în ipostază. Prin urmare ispita de a urmări prototipul individual al lui Decebal în felurite epoci, într-o uriașă perspectivă în care anticul Gracchus să devină Baboeuf și Cicero ducele de Morny, reprezintă mai mult decât o simplă înrîurire literară. De asemeni planul unui dodecameron
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]