5,277 matches
-
album solo al lui Dave Weckl, intitulat "Master Plan". De asemenea, un mare impact asupra lui a fost interpretarea lui Sein Reinert pe albumul Human al trupei Death. De la începutul anilor '90 Peter a manifestat un interes crescut pentru stilul jazz/fusion. În 1993 el l-a ascultat pe Trilok Gurtu cântând în cadrul trioului John McLaughlin și a fost uimit de mixajul de tobe și percuție. Trilok Gurtu rămâne și în ziua de astăzi una din marile influențe ale lui Peter
Peter Wildoer () [Corola-website/Science/315493_a_316822]
-
de percuție în care a cântat la diverse instrumente, precum "conga", "djembe" sau "darbouka". În primele cinci luni ale lui 1996 el a luat și lecții de "tabla". Aproximativ în această perioadă a fost elev al unei școli de afro/jazz/fusion, învățând să improvizeze. De atunci a participat la două producții "musical", cântând la tobe. Peter a înregistrat compoziții și a cântat în numeroase trupe, în special din aria metal. Primul CD pe care a apărut se intitulează "Delusions" și
Peter Wildoer () [Corola-website/Science/315493_a_316822]
-
Peter a cântat în total de patru ori în Japonia: prima dată cu Arch Enemy, a doua oară cu Majestic, a treia oară cu Time Requiem și ultima dată cu Darkane. În 2001 Peter a participat la proiectul cartoon/fusion/jazz/metal intitulat Electrocution-250. Din proiect mai făceau parte clăparul suedez Lalle Larsson și chitaristul american Todd Duane. Peter mai înregistrase cu Lalle și în 1997, pentru piesa muzicală "Seven deadly sins", interpretată live pentru prima dată în octombrie 2002. Un
Peter Wildoer () [Corola-website/Science/315493_a_316822]
-
2006 Tiësto a devenit ambasador mondial pentru Dance4Life, o organizație care luptă pentru ajutorarea victimelor virusului HIV. După apariția organizației s-a discutat despre un imn Dance4Life, așa a luat naștere piesă cu același nume, o colaborare excelentă cu Maxi Jazz - Faithless. Tiësto continuă seria În Search Of Sunrise cu o nouă compilație, volumul 5 subintitulat "Los Angeles" care devine album de aur în Canada cu vânzări de peste 50 000 de copii. Tot în același an într-o notă personală, publicată
Tiësto () [Corola-website/Science/317361_a_318690]
-
la apariție. Albumul conține piese deja cunoscute publicului precum "Dance4Life" sau "He's a Pirate", piesa din coloana sonoră a filmului "Pirații din Caraibe: Cufărul Omului Mort". La realizarea albumului Tiësto a colaborat cu importanți artiști ai momentului: BT, Maxi Jazz(Faithless), Christian Burns(BBMak/Inhaler), Jes și Julie Thompson. Acest album combină elemente din muzică electronică trance, progressive și rock făcându-l pe DJ-ul olandez să urce din nou în topurile de specialitate. După ce a atins vânzări record în
Tiësto () [Corola-website/Science/317361_a_318690]
-
Tavernier, Nicolae Kirculescu, George Grigoriu ș.a. S-a făcut remarcată printr-un repertoriu de inspirație jazzistică, adoptând apoi și sonoritatea rock 'n' roll. Poseda o voce caldă de mezzo-soprană, cântând cu un timbru clar, curățat de artificii; în interpretarea de jazz, avea swing (expresivitate ritmică). Participă în 1966 la a patra ediție a Festivalului de la Mamaia, unde prezintă piesele: „Te cheamă Dragostea” (Nicolae Kirculescu), „Gîndul meu” (Eugen Teger) și „Yenka” (Radu Zaharescu). În 1968, a participat la prima ediție a festivalului
Anca Agemolu () [Corola-website/Science/317453_a_318782]
-
mai mulți bătrâni interpretau un cântec într-o reclamă pentru Viagra. În 1997, DJ-ii Charly Lownoise și Mental Theo au lansat un cover al melodiei. În 2004, trupa franceză Nouvelle Vague a lansat o versiune a melodiei interpretată în stilul jazz / bossa-nova. Cântecul a apărut și pe albumul "Nouvelle Vague" al trupei. Japoneza Anna Tsuchiya a lansat versiunea proprie în 2007, mixând piesa pe ritmuri de rock. În 2008, Mika a interpretat o versiune a acestui cântec într-un concert susținut
Just Can't Get Enough () [Corola-website/Science/321789_a_323118]
-
la radio în 2008, Joel a spus că nu cântă "Say Goodbye to Hollywood" în show-rile sale live, deoarece o cheie este prea ridicată și "își atacă" corzile vocale). Albumul, de asemenea, piesa "New York State of Mind", o epopee blues, jazz, care a devenit unul dintre cântecele semnate de Joel, si care mai târziu a fost "acoperit" de colegii Columbia labelmates Barbra Streisand. În 1977 albumul Streisand Superman, a avut un duet cu Tony Bennett, în 2001, Playing with My Friends
Billy Joel () [Corola-website/Science/321958_a_323287]
-
ambele categorii. Joel avea așteptări foarte mari pe următorul său album. 52 Street a fost conceput ca fiind o zi din Manhattan, si a fost numit după faimoasa stradă cu același nume care a găzduit multe premii ale lumii în jazz și artiști interpreți din întreaga lume între anii 1930, '40, și '50. Fanii au achiziționat peste șapte milioane de exemplare din hit-uri "My Life" (3), "Big Shot" (14), și "Honesty" (24). Acest lucru a ajutat că 52 Street a
Billy Joel () [Corola-website/Science/321958_a_323287]
-
CD player CDP-101 la 1 octombrie 1982, în Japonia. În ciuda fotografii de publicitate și a copertei albumului, arătând cum Joel deține o trompeta, el nu cântă la instrumentul de pe album, desi două piese de pe album face caracteristică unor trompetiști de jazz bine-cunoscuți. Freddie Hubbard cântă două solo-uri în "Zanzibar", si Jon Faddis se alătură lui Michael Brecker și Randy Brecker în secțiunea corn pentru ""Half a Mile Away". În 1979, călătorește în Havana, Cuba, pentru a participa la festival istoric
Billy Joel () [Corola-website/Science/321958_a_323287]
-
și Randy Brecker în secțiunea corn pentru ""Half a Mile Away". În 1979, călătorește în Havana, Cuba, pentru a participa la festival istoric Havana Jam, care a avut loc între 2-4 martie, alături de Rita Coolidge, Kris Kristofferson, Stephen Stills, CBS Jazz All-Stars, Trio of Doom, Fania All-Stars, Billy Swan, Bonnie Bramlett, Mike Finnegan, Weather Report, plus o serie de artiști cubanezi, cum ar fi Irakere, Pacho Alonso, Güines Tata și Orquesta Aragón. Performanță lui este capturată pe Ernesto documentar Juan Castellanos
Billy Joel () [Corola-website/Science/321958_a_323287]
-
Pimp" conține un scurt pasaj vocal din partea lui Captain Beefheart). Discul constituie prima înregistrare a lui Zappa după destrămarea trupei The Mothers of Invention. Zappa a descris albumul ca fiind "un film pentru urechi". Deoarece "" se concentrează pe compoziții de jazz instrumental cu solouri lungi, muzica sună foarte diferit de precedentele albume Zappa (pe care se găseau interpretări vocale satirice și fragmente de "Musique concrete"). Multi-instrumentalistul Ian Underwood este singurul membru din Mothers care apare pe album fiind principalul colaborator muzical
Hot Rats () [Corola-website/Science/321371_a_322700]
-
în societate în mod spontan și imprevizibil. În sfârșit, Hobsbawm a publicat numeroase eseuri pe subiecte mergând de la barbaria modernă la problemele mișcărilor muncitorești, trecând prin eternul conflict dintre anarhism și comunism. În afara scrierilor de istorie, Hobsbawm a scris despre jazz, mai întâi în "New Statesman" sub pseudonimul Francis Newton - ales ca omagiu unui trompetist care o acompania pe Billie Holiday - apoi în câteva eeuri. Eric Hobsbawm a fost descris în 2002 de către istoricul David Caute ca „probabil cel mai mare
Eric Hobsbawm () [Corola-website/Science/322435_a_323764]
-
a început să exploreze tot mai intens repertorii clasice mai puțin cunoscute și din afara "muzicii culte". Multe din concertele sale au loc de acum înainte în locuri neconvenționale, precum restaurante și cafenele, cluburi de noapte și localuri destinate muzicii de jazz, pop, rock sau folk. În anul 2002 a efectuat un turneu de concerte cu răsunet prin America de Nord care a inclus interpretarea suitelor de violoncel ale lui Bach în sala CBGB din Manhattan, în Tractor Tavern din Seattle și în localuri
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
Dutilleux - 3 cicluri pe tema numelui Sacher, Reger - Suita în la minor op 131,Webern - Trei mici fragmente op.11. - cu pianistul Philippe Cassard (criticat de unii ca fiind răspunzător de partea mai slabă a discului) Haimovitz și formația de jazz Pittsburgh Collective (a fost cel dintâi violoncelist onorat cu acest premiu)
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
înregistrat hitul „I Call It Pretty Music, But Old People Call It Blues” (Eu o numesc muzică drăguță, dar oamenii bătrâni o numesc blues), care a fost lansat în anul 1961. Wonder și-a lansat primele sale două albume, The Jazz Soul of Little Ștevie Wonder și Tribute to Uncle Ray, în anul 1962, dar nu a avut mult succes. La vârsta de 13 ani, Wonder a avut un hit mare, „Fingertips (Pt. 2)”, apărut în anul 1963, este un single
Stevie Wonder () [Corola-website/Science/316953_a_318282]
-
a compus cântece atât pentru el, cât și pentru colegii săi, incluzând și „Tears of a Clown”, un hit care a ajuns pe locul 1, cântat de The Miracles. În anul 1968 a înregistrat un album cu piese instrumentale de jazz/soul, majoritatea fiind de armonica, lansat sub pseudonimul (și titlul) Eivets Rednow, care este „Ștevie Wonder” citit invers. Albumul nu a atras prea multă atenție, iar singurul său single, „Alfie” a ajuns doar pe locul 66 în topul SUA al
Stevie Wonder () [Corola-website/Science/316953_a_318282]
-
Idol din Hollywood, Randy Jackson, care era membru al juriului, a menționat de mai multe ori gradul înalt de dificultate ale cântecelor sale. Unele din cele mai cunoscute cântece ale sale sunt cantate în chei, ceea ce este mai mult specific jazz-ului decât la muzică rock sau pop. În timpul alegerilor prezidențiale din SUA în 2008, Wonder a fost susținător al lui Barack Obama. Wonder a fost căsătorit de două ori — cu cântăreața Syreeta Wright din 1970 până în anul 1972; și din
Stevie Wonder () [Corola-website/Science/316953_a_318282]
-
foarte devreme de Mahalia Jackson care avea să-l invite că pianist în concertele ei. Primele apariții remarcabile că interpret au fost în New York la Appollo Theater, Carnegie Hall și Radio City Music Hall. Invitația de a cânta în cadrul Newport Jazz Fesival avea însă să îi schimbe carieră defintiv. Jessy și grupul său vocal The Jessy Dixon Singers au încântat audiență care i-a bisat de 4 ori! În urma acestei apariții avea să fie sunat de Paul Simon, care entuziasmat de
Jessy Dixon () [Corola-website/Science/316976_a_318305]
-
, (n. 16 septembrie 1939, Semlac, Arad - d. 20 noiembrie 2006), cunoscut și sub numele de Coly, a fost un pianist, organist, aranjor și compozitor. A fost considerat unul din cei mai autentici muzicieni de jazz al Sibiului și al țării”. A început studiul acordeonului la vârsta de cinci ani, făcând lecții de muzică cu un profesor din satul natal, după care se înscrie la Scoala Populară de Artă din Arad unde studiază acordeon, orgă și
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
de cinci ani, făcând lecții de muzică cu un profesor din satul natal, după care se înscrie la Scoala Populară de Artă din Arad unde studiază acordeon, orgă și pian. La început cântă muzică populară și ușoară dar apoi descoperă jazz - ul și blues - ul care vor rămâne până la sfârșit genurile sale preferate. După vârsta de 20 de ani își câștigă existența cântând în diverse grupuri și orchestre ( "Meridian, Prefix 924, Radu Ghizeșan Quintet, Silex, Trio ..."). E invitat să cânte în
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
și pe vasul “Transilvania”. E apreciat pentru virtuozitatea să, puterea și magnetismul improvizațiilor sale. La vârsta de 30 de ani, va fi clasificat de către o revistă de specialitate din Germania, ca făcând parte dintre cei mai buni șapte organiști de jazz din Europa. Începe să compună și să își prezinte compozițiile alături de standarduri jazz, în diferite concerte, Festivaluri Naționale și Internaționale. Compozițiile sale sunt un mix de etno, pop și jazz, au un stil nou, modern. În 1974 ajunge la Sibiu
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
sale. La vârsta de 30 de ani, va fi clasificat de către o revistă de specialitate din Germania, ca făcând parte dintre cei mai buni șapte organiști de jazz din Europa. Începe să compună și să își prezinte compozițiile alături de standarduri jazz, în diferite concerte, Festivaluri Naționale și Internaționale. Compozițiile sale sunt un mix de etno, pop și jazz, au un stil nou, modern. În 1974 ajunge la Sibiu, capitala jazzului în România, invitat de Radu Ghizesan, saxofonistul grupului "Radu Ghizeșan Quintet
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
ca făcând parte dintre cei mai buni șapte organiști de jazz din Europa. Începe să compună și să își prezinte compozițiile alături de standarduri jazz, în diferite concerte, Festivaluri Naționale și Internaționale. Compozițiile sale sunt un mix de etno, pop și jazz, au un stil nou, modern. În 1974 ajunge la Sibiu, capitala jazzului în România, invitat de Radu Ghizesan, saxofonistul grupului "Radu Ghizeșan Quintet” cu care va înregistra și două LP- uri cu singura Casă Discografica din acele vremuri, cănd mai
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
Europa. Începe să compună și să își prezinte compozițiile alături de standarduri jazz, în diferite concerte, Festivaluri Naționale și Internaționale. Compozițiile sale sunt un mix de etno, pop și jazz, au un stil nou, modern. În 1974 ajunge la Sibiu, capitala jazzului în România, invitat de Radu Ghizesan, saxofonistul grupului "Radu Ghizeșan Quintet” cu care va înregistra și două LP- uri cu singura Casă Discografica din acele vremuri, cănd mai era încă dictatură comunistă. Decide să rămână să locuiască în Sibiu. Trecerea
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]