4,995 matches
-
stăpânului. Societatea era împărțită în cele trei ordine de funcții diferite: religioasă-oratores, războinică-bellatores, producție-laboratores, o structură imaginară corespunzătoare unei societăți rurale în care nu existau locuri definite pentru meșteșugari sau negustori. În fruntea societății era aristocrația formată din clerici și laici, alcătuind categoriile privilegiate. Aristocrația laică se definește după anul 1000, stabilirea rudeniei fiind pe linie masculină. Moștenirea revenea doar primului născut de sex masculin, ceilalți copii fiind obligați să-și găsească alte plasamente, intrând în rândul clerului sau încercând să
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
cele trei ordine de funcții diferite: religioasă-oratores, războinică-bellatores, producție-laboratores, o structură imaginară corespunzătoare unei societăți rurale în care nu existau locuri definite pentru meșteșugari sau negustori. În fruntea societății era aristocrația formată din clerici și laici, alcătuind categoriile privilegiate. Aristocrația laică se definește după anul 1000, stabilirea rudeniei fiind pe linie masculină. Moștenirea revenea doar primului născut de sex masculin, ceilalți copii fiind obligați să-și găsească alte plasamente, intrând în rândul clerului sau încercând să facă avere pe cont propriu
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
ale meșteșugarilor și comercianților. Se aflau și numeroși clerici ce pun bazele unor ordine. Dacă anterior, mănăstirile erau situate la marginea orașelor, din secolul XIII, călugării benedictini, franciscani și dominicani ofereau asistență religioasă în cadrul orașelor. Trăiau la oraș și aristocrați laici și orășenii bogați, negustorii, meșteșugarii patroni, zarafi, cămătari, ce alcătuiau patriciatul urban, cumpărând domenii rurale încercând să ducă o viață similară cu cea a nobililor. Din clasa de mijloc făceau parte meșteșugarii, micii negustori, lucrătorii salariați, liberii profesioniștii. Se adaugă
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
decembrie 2015, președintele Gambiei Yahya Jammeh a declarat țara sa „stat islamic”, deoarece 95% din cei 1,8 milioane de locuitori sunt musulmani. În felul acesta, a spus președintele, Gambia se rupe definitiv de trecutul său colonial, când era stat laic, dar se va permite în continuare celor de alte religii să le practice în continuare. Homosexualitatea este interzisă în Gambia și se pedepsește cu până la 14 ani de închisoare. Până în 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 2
Gambia () [Corola-website/Science/297903_a_299232]
-
dat de împăratul "" și cu „"Edictul de la Tesalonic"” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate mai întâi tolerată, iar mai apoi constituțională a Imperiului Roman. Tradiția a reușit să împământenească chiar și în cultura laică ideea că "Edictul de la Milano", proclamat de Constantin și Licinius este actul prin care se instituie toleranța față de cultul creștin, dar monografiile istorice precizează că Galerius a emis un edict de toleranță în 311: Relațiile dintre cei doi împărați au
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
cel Mare (306-337) și cu „Edictul de la Tesalonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Tradiția a reușit să împământenească chiar și în cultura laică ideea că Edictul de la Milano, proclamat de Constantin și Licinius este actul prin care se instituie toleranța față de cultul creștin, dar monografiile istorice precizează că Galerius a emis un edict de toleranță în 311. Odată cooptat în angrenajele puterii, creștinismul
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
al alegerii personale, conștiente), apoi, în spațiul german, la sfârșitul secolului XVII, "pietismu"l (creștinul ca „om nou” și creștinismul ca „viața cea nouă”) și "metodismul" - marea mișcare de evanghelizare populară cu accentuarea puternică a sfințirii personale și a formării laicilor (mirenilor). Alte denominații creștine, precum cea adventistă, au reluat motivele milenariste prezente în creștinismul primar, insistând asupra importanței celei de-a doua veniri a lui Cristos, sau a „reîntoarcerii/revenirii” sale. În alte formațiuni religioase, cum ar fi, de exemplu
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
fenomenele provocate de marile schimbări ale revoluției industriale, cărora li s-au adăugat problemele anexe ale urbanizării și apariția societății de masă, precum și ale introducerii noilor tehnologii de comunicare socială și de informare. Relațiile diferitelor Biserici locale cu statele declarate „laice” au devenit din ce în ce mai delicate și mai dificile. Dificil a fost (și mai este) și procesul de adaptare la democrațiile moderne. Istoria creștinismului în secolul al XX-lea, din acest punct de vedere, poate fi citită ca istoria unei confruntări delicate
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
protestante inițiate, în secolul al XIX-lea, de Søren Kierkegaard și urmat de Karl Barth, Rudolf Bultmann, Dietrich Bonhoeffer, Paul Tillich, Jürgen Moltmann ș.a.) și noile perspective de spiritualitate și de organizare care au marcat chiar și lumea așa-zis laică (în ambient catolic: "Institutele seculare", "Acțiunea Catolică"). Specifice epocii sunt diversitatea pe tărâm filosofic și teologic, coexistența unei teologii conservatoare, fundamentaliste, care ține la interpretarea tradițională a învățăturilor creștine, alături de o teologie liberală, gata să aplice principiile științifice (diversele metode
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
ale dialogului ecumenic și interreligios, ecumenismul în rândurile creștinilor devenind astăzi, într-o lume în care cea mai numeroasă biserică creștină (catolică) a cedat deja întâietatea în lume în ce privește numărul de credincioși Islamului, o urgentă necesitate. Preoți, pastori, religioși și laici (mireni) din toate confesiunile creștine au fost activi (mai sunt încă) pe acest front; unii dintre aceștia au primit chiar recunoaștere internațională, cum ar fi, de exemplu, Premiul Nobel pentru Pace: Albert Schweitzer, luteran; Martin Luther King, pastor baptist; Maica
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
este nevoită să-și închidă porțile. Haendel încearcă să-și reprezinte noile compoziții (""Ezio"" - 1732, ""Ariodante"" - 1735 și ""Alcina"" - 1735) într-un teatru mai mic, dar se îmbolnăvește și proiectul eșuează. Haendel se orientează spre compoziția de oratorii pe teme laice și spre muzica instrumentală, în tradiția muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă la iveală oratoriile ""Athalia"" (1733) și ""Saul"" (1739) și compune concerte pentru orgă și orchestră (1736), precum și cele 12 "Concerti grossi" opus 6 (1739). În 1742
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
se desfășoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autoritățile țariste evreilor. Părinții sunt analfabeți, dar fiul învață să scrie, să citească și să cânte la vioară. Primele cunoștințe le primește la școala evreiască, apoi va urma o școală laică. Dorește să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reușește să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primește primele lecții de pictură. Înfruntând multe greutăți, în anul următor
Marc Chagall () [Corola-website/Science/298459_a_299788]
-
10 porunci, Biserica, a doua venire, învierea morților; etc. 2. Articole de credință comune cu o parte dintre confesiunile creștine: Sola Scriptura (Biblia ca singură autoritate pentru credința și practica religioasă); preoția exclusivă a lui Iisus și preoția universală a laicilor; neacceptarea tainelor (sacramentelor) și ierurghiilor specifice din bisericile tradiționale; acceptarea botezului evanghelic (la vârsta credinței și alegerii personale și administrat prin scufundare, ca dedicare lui Christos, și nu ca sacrament mistic); cina Domnului ca memorial sacru, nu ca jertfă reeditată
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
ctitor ᗰi ocrotitor al artei ᗰi culturii româneᗰti din Transilvania, în vol. Mihai Viteazul ᗰi Transilvania, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2005, p. 143-152. · Date noi privind biserică brâncoveneasca din Făgăraᗰ, în Ars Transsilvaniae, XIVXV, 2004-2005, 163-166. Recenzii · Corina Nicolescu, Argintăria laică ᗰi religioasă în ᘠările Române (sec. XIV-XIX), Bucureᗰti, 1968, în Studia Universitatis, Historia, 1969, fasc. 2, p. 153-154. · Ion Apostol Popescu, Arta icoanelor pe sticlă de la Nicula, Ed. Tineretului, 1969, în Studia Universitatis, Historia, 1970, fasc. 2, p. 148-149. · Vasile
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
a beneficiat de un nou impuls prin înființarea în 1921 a Comisiei Consultative de Heraldică, formată din 7 membri alesi pe 5 ani si ale căror atribuții erau atât de a stabili stemele județelor, orașelor și diferitelor autorități și instituții laice sau religioase ale țării, cât si de a controla folosirea lor. În secolul XX, importante contribuții au fost aduse de Constantin Moisil (1876-1958), Nicolae Grămadă (1892-1961), Marcel Romanescu (1897-1965), Aurelian Sacerdoțeanu (1904-1976), Emil Vârtosu (1902-1977), Mihai Berza (1907-1978), Dan Cernovodeanu
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
figurilor și compoziția în planuri paralele față de primul plan, vă caracteriza însă și opera de maturitate a lui Giorgione. Revoluționară este uniformizarea reprezentării prin regia luminii. În activitatea sa de mai tarziu temele religioase apar din ce in ce mai rar, cedând locul tematicii laice. Primei perioade de creație a artistului îi aparține și tabloul "Judita". Tabloul este atribuit de către majoritatea cercetătorilor lui Giorgione și este datat pe baza criteriilor stilistice între anii 1500-1505. El denotă încă o puternică influență a atelierului lui Bellini. Tabloul
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Caransebeș, precum și o carte care prezintă parte din activitatea Episcopului Elie Miron Cristea (1910-1919). Pastorale, ordine circulare și corespondență administrativă. A relansat tradiția conferințelor teologice de larg interes cu invitați din lumea bisericească, dar și din lumea oamenilor de cultură laici. A scris numeroase articole, note și comentarii în revistele și publicațiile bisericești. A acordat interviuri la posturile de radio și de televiziune, participând la diferite emisiuni pe teme religioase, culturale și sociale. Este președintele revistei eparhiale "Foaia Diecezană". A inaugurat
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
Bisericii Ortodoxe în general și ale Bisericii Ortodoxe Române în special, a desfășurat-o prin participări la diverse simpozioane, servicii religioase, întruniri ecumenice, prin predici și conferințe, precum și prin publicarea a numeroase articole în presa românească și americană, religioasă și laică. În cei trei ani petrecuți în străinătate, a fost un reprezentat demn al etosului românesc peste Ocean. Iată ce scria Dr. Thomas W. Gillespie, conducătorul școlii teologice de la Princeton : ,Părintele a adus o importantă contribuție la instituția noastră prin conferințele
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
Abuna Paulus al Bisericii Copte, Pavel al Serbiei și Maxim al Bulgariei. De asemenea, a găzduit și alți ierarhi bisericești, cum ar fi: IPS Nathaniel Popp de Detroit, Antonios Schedrawui de Mexico, John al Finlandei și mulți alții, precum și conducătorii laici, ca de exemplu Majestatea Sa, Regele Mihai al României, președinții României, primii-miniștri, și alții. În ședința de lucru a Sfântului Sinod din 12 septembrie 2000, I.P.S. Mitropolit Antonie al Ardealului l-a recomandat pe Arhimandritul Irineu Duvlea pentru postul de
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
fie percepută a fi problematică din punct de vedere etic. Azi, sunt unii evrei nontradiționaliști care dispută necesitatea circumciziei, pledând fie pentru abolirea ritului, fie pentru înlocuirea lui cu ceremonii comparabile care celebrează nașterea unei fete. În Israel mulți evrei laici preferă medici chirurgi în loc de mohel și acești medici fac circumcizia cu ritual sau fără. Circumcizia practicată în tradiția evreiască comportă anumite particularități care o separă de aceea din islam sau anumite tradiții africane, fapt care o face subiect de dezbatere
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
vorbe să fie răspândite printre oameni vor trebui să dea socoteală. 81. Această predicare liberă a iertărilor va face să le fie dificil chiar și oamenilor învățați să salveze respectul cuvenit papei de calomnie, sau chiar de întrebările răutăcioase ale laicilor. 82. Cu alte cuvinte: „Dacă papa salvează un număr nelimitat de suflete pentru niște bani amărâți cu care să construiască o biserică, de ce papa nu golește purgatoriul din iubire sfântă și pentru nevoia cumplită a sufletelor care se află acolo
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
și împărtășiri?” 89. „Deoarece, prin iertările lui, papa caută mai degrabă mântuirea sufletelor decât banii, de ce suspendă indulgentele și iertările acordate până acum, dacă acestea au o eficacitate egală?” 90. A respinge numai prin forță aceste argumente și obiecțiuni ale laicilor și a nu le rezolva prin prezentarea motivelor înseamnă a expune biserica și pe papa la batjocura vrăjmașilor lor și a-i face pe creștini să fie nefericiți. 91. Prin urmare, dacă iertările au fost predicate în conformitate cu spiritul și intenția
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
că cita din memorie din Homer și din Biblie scriind opera sa cea mai importantă, "Alexiada". Contemporanii ei, precum episcopul de Efes, George Tornikes, o considerau pe Ana ca pe o persoană care atinsese “cel mai înalt grad de înțelepciune laică și religioasă” Fiind istoric, Nicefor Bryennus lucra la un eseu numit “Material pentru istorie”, concentrându-se asupra domniei lui Alexius I. A murit in 1137 înainte de a-și temina opera. La vârsta de 55 de ani Ana a decis să
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
introducerea multor legi sau aspecte juridice diferite de Șaria, ale cărei prescrieri datează de acum mai bine de un mileniu, fiind adaptate societăților și tehnologiilor de atunci. Reformele lui Mustafa Kemal Atatürk, constituțiile, mai ales cele de orientare așa-zis laică (guvernele baasiste din Siria și Irak, de exemplu, sau statele o perioadă declarate "socialiste" ale Magrebului), au secularizat în parte legislația, dar, între timp, juriștii religioși, în frunte cu cei de la Universitatea Islamică "Al Azhar" din Cairo (Egipt) și cu
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
de baștină și pe care, parțial, le-au împrumutat noilor lor concetățeni. Sunt, pe de o parte, datini folclorice, apoi credințe religioase în special de Crăciun și de Paște, dar și unele specific armenești, iar pe de altă parte, obiceiuri laice, legate în principal de practicarea comerțului și a meșteșugurilor, precum și de conviețuirea socială. Nu a existat o delimitare ca în această enumerare, toate acestea se îngemănau în curgerea firească a existenței comunității. Trebuie avut în vedere că, aparținînd unui neam
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]