5,763 matches
-
prieten, Rahmaninov, și-ți scriu. Aseară m-am întors de la București. Am fost pînă la D.R. Popescu. M-a primit cu aceeași obișnuită bucurie. Ține la mine și asta mă bucură pentru că ține din punct de vedere strict-literar. Excelînd în laude la adresa scrisului meu, m-a prezentat lui G. Bălăiță, i-a dat manuscrisul meu, l-a rugat chiar să aibă grijă etc., acesta a citit prin el, i s-a părut interesant și ciudat dar în bine. Urmează să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cum zice, o scrisoare care nici unui servitor n-ar scrie. Toate prostiile ce le-a făcut a fost împins de ea să le facă și zice că, adesea, i-a atras ei atenția, dar n-a voit să auză. Spre lauda lui trebuie să zic că a fost foarte curajos. Pe mine mă mâhnesc foarte mult aceste lucruri. Sunt foarte rele când le suferi tu singur și oribile când vezi pe omul ce-l iubești că le îndură”.. Au stat în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
lighean, a pus la foc apă pentru a-l opări și-l curăța de pene. N-a durat mult și bobocul a devenit o friptură foarte delicioasă. Când tata a venit de la primărie să servească prânzul, nu mai contenea cu laudele pentru mama c-a făcut o mâncare pe cinste. La masă eu n-am putut servi nimic din bunătățile pregătite din boboc. Ba mai mult, m-a podidit plânsul când l-am văzut pe farfurie. Clăcile De multe ori, familia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ca și venețienii, pe de o parte pentru că servește intereselor mele de afaceri, ceea ce recunosc fără nici o sfială, pe de alta pentru că astfel respect dorința lor de-a Înfrumuseța mai departe orașul de pe ape. Nimic nu este mai demn de laudă decât a lăsa În urmă monumente care să Întipărească pentru veșnicie numele celui ce le-a ridicat... Bodo se uită lung la ducele Conrad, făcându-i un semn imperceptibil și pentru o clipă ochii nobilului cavaler răspunseră cu o strălucire
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Satana mi-a luat mințile? iz bucni mânios ministerialul, nemulțumit de cursul pe care-l lua Întâmplarea. Crezi că Hugo nu-și cunoaște meseria? Afară de el și de mine... De fapt, dacă mă gândesc bine, de data asta nu meriți laudele mele, Hugo. Ar trebui să te spân zur sus, În brad, Împreună cu ticălosul de colo. Chiar, cred că asta ar trebui să fac acum, să pun să vă spânzure pe amândoi... — Doamne, am făcut totul precum ai poruncit, se apără
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bodo, de la Zürich. Auzisem multe despre domnia ta, dar n-am avut niciodată privilegiul de a te Întâlni și sunt fericit că a sosit În sfârșit clipa. În timp ce făcea din nou o reverență, cu o grație care i-ar fi adus laudele doamnei Rishawa, Adelheid Îi privi pe sub sprâncene pe cei doi tineri. Conrad era un bărbat nu prea Înalt, cu nasul ușor În covoiat și fața Îngustă. Avea părul blond și ochii albaștri, de un albastru deschis și clar, Întocmai ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cavaler străin care Însoțește o doamnă pe drumuri singuratice de pădure va pune desigur În pericol reputația acelei doamne. Un nobil cavaler care eliberează două prizoniere nefe ricite din mâinile răpitorilor și le redă familiilor lor merită numai cuvinte de laudă, domnule ministerial. Este tocmai ceea ce prevede codul cavalerilor, cel pe care ai jurat să-l respecți atunci când ai primit din mâna tatălui meu pintenii de argint. Nu-i așa? — Vai, domniță, trăim alte vremuri. Cinul cavaleresc nu mai e cel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
minerală, parcă ne-a mai venit, cât de cât, inima la loc. Acum am înțeles mai bine cugetarea strămoșilor noștri de pe malurile Padului: "Primum vivere, deinde philosophare" (Mai întâi să trăiești, apoi să filozofezi.) Copii, cu adâncă smerenie să aducem laudă lui Hristos pentru bunătățile oferite. Da, mama. Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. (Psalm 33:10) Amin. Bine, dragii mei copii, bine. Sunteți niște copii buni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ce autori români și străini v-au influențat scrisul, destinul... poate, viața... Poate în poezie să fi fost mai convingător. Autori străini-prea numeroși, de la Rilke la Trakl, dar mai insistent urmat, Montale. Model esențial de sfânt-poet: Francesco d'Assisi cu laudele sale cosmice, celebrând creația pentru că poartă amprentele Creatorului. A.B.La ce scrieți în prezent? Ce vă doriți în acest moment? Pacea Domnului! așa, cum se spune, la un moment dat, la Liturghia româno-catolică, iar tu-i întinzi celuilalt mâna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este bine sau rău, dar a început și la noi, după 1990, să se practice critica plătită de o anume editură. Cum, de altfel, se practică în Europa occidentală de mult timp. Totuși, este de-a binelea stânjenitor să citești laudele peste măsură aduse de cutare numai cărților apărute la aceleași două edituri. Pe care nu le numesc, deoarece apelează la o metodă negustorească fățișă și onestă. Criteriul ideologic bolșevic a fost înlocuit de criteriul comercial. În acest context, la târgurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sau inimitabil, încă o dată, o polița în alb. Acum, făcând o largă volută și revenind la prezent, constat, oarecum surprins, dacă-mi e îngăduit, că, în afară excelentului Teatru Național care îi poartă numele, personal, nu văd nimic demn de laudă întreprins în Craiova sau pe plan național pentru cinstirea memoriei acestui mare scriitor. Poate cu excepția ediției de Opere (2002-2006), poate cu excepția inițiativei unor particulari (agreată și de familie) care se întâlnesc an de an pe meleaguri doljene întru omagierea (doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
remarci și, deși la început am avut reticențe în a-l publica, reacția cititorilor mi-a confirmat că am făcut bine. Despre revistă... aș vorbi chiar mai mult. Suntem, cum îți spuneam, extrem de mândri de reușita ei. Primim cuvinte de laudă din cele mai diverse țări, de la scriitori, profesori universitari, academicieni ... Am dorit-o un receptacul al culturii țărilor din sud-estul Europei, intenționând totodată să demonstrăm prin sumarul ei, număr de număr că Balcanii, estul mai bine zis, nu sunt numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o floare exuberantă. A.B.Cum ar trebui să sune, în opinia Dumneavoastră, crezul unui critic literar în zilele noastre? Tatăl nostru care ne citești, Învață-ne să-i judecăm drept pe cei care scriu și nu ne duce în ispita laudelor deșarte, nici în cea a hulei nemeritate, ci ajută-ne să vedem în fiecare carte adevărul estetic, dâra de existență, freamătul ființei, iluminarea lăuntrică și ne iartă erorile noastre de judecată și fă-ne culți, că suntem mulți! A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să sune, în opinia Dumneavoastră, crezul unui critic literar al zilelor noastre?" l-am întrebat iar. Și mi-a răspuns: "Tatăl nostru care ne citești, / Învață-ne să-i judecăm drept pe cei / Care scriu / Și nu ne duce în ispita laudelor deșarte, / Nici în cea a hulei nemeritate, / Ci ajută-ne să vedem în fiecare carte / Adevărul estetic, dîra de existență, freamătul ființei ,/ Iluminarea lăuntrică / Și ne iartă erorile noastre de judecată / Și fă-ne culți, că suntem mulți !..." Cândva, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
căruia Îi lipsea degetul cel mare. Se dă o deosebită atenție culesului, Întrucât 40 milioane hectare, Într-o țară lipsită de mână de lucru, constituie problema principală a agriculturii americane. Concursul de culegere a porumbului, În fiecare toamnă, merită toată lauda. Se acordă premii foarte mari, cu o largă și bine meritată publicitate. Se obțin adevărate recorduri. Un culegător bun poate obține 12,7 bl pe oră, aproape ½ hectar, cu Îngăduință să rămână necules cel mult un știulete din 50 și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cel mai potrivit termen ales. Pentru că ceea ce am înfăptuit noi face parte, de fapt, din ființa noastră, din programul nostru existențial. Totul s-a desfășurat în sensul devenirii noastre. Nu consider că am muncit, nu consider că suntem demni de laude sau de recompense! Noi nu am făcut decât să existăm conform aspirațiilor și propriilor alegeri! Note de jurnal: resorbția ego-ului și starea de bucurie permanentă de după. Ajuns acasă, nu am putut multă vreme să-mi șterg din minte și din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
formulare nu completez și nici nu cred că premiile trebuie să meargă doar la membrii clubului. Nu e nicio supărare dacă nu. Au rămas Ăia tablou, dar susținătorii mei m-au lepădat definitiv, prea eram neserioasă. Alex. și-a băgat laudele sub preș și după aceea s-a supărat că nu-mi place de Aurelian Pavelescu, șeful lui politic, și a uitat că asta nu are legătură cu literatura și a scris că nu am de fapt talent literar deloc și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-se în formula nouă: Crainicul Bucovinei... „De aceea vom căta să cultivăm cu răsfăț specificul spiritual al solului bucovinean și vom invita societatea acestui cuprins să-și potrivească o vibrație unică după nevoile psihice ale României moderne; vom arăta cu laudă, tuturor, fapta cinstită și dreaptă, precum nu ne vom sfii de a da în vileag ceea ce va fi contrariu...” Și încheia cuvântul de început cu urarea încurajatoare: „Asprimile vremii pe care o trăim să aducă folosul unei bune chibzuiri și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai sus amintită despre Nașterea dramei Meșterul Manole și în sfârșit, autocomemorarea cu ocazia celei de-a 60-a aniversare a Carmen Syilvei în Leipziger Illustrierte Zeitung din decembrie 1903.” ... O laudă germanii fiindcă a fost dintre ai lor, o laudă românii fiindcă a devenit a lor - ar zice un necunoscător sau un suflet acru. Dar opera literară a Carmen Sylvei care a fost tradusă în limbile armeană, bulgară, cehă, daneză, engleză, franceză, grecească, italiană, maghiară, neoirlandeză, polonă, română, rusă, spaniolă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
anului 1896, afară de cel din numărul 2, apoi Regulamentul de alegere comunală care în zădar m-am interesat să-l scrie un jurist, căci poporul ni-l cerea, mai departe Istoria românilor bucovineni, Constituția împărăției Austriei, Pământul nostru. Și atâta laudă prin foi și cu graiul viu n-am mai auzit. ... Economul țăran Alecu Burlă din Cireș - Opaieț zice în scrisoarea sa publicată în nr. 24 din 1893, pag.191: ...Mă poți crede, domnule Morariu, că cunosc și eu multă literatură
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unei legende”; pamflet la adresa generalului Averescu al cărui impresar era nimeni altul decât I.C. Argentoianu. Ion Darie prindea în condei timpul „Când s-a cutremurat pământu, ”Din Rusia Sovietică” se intitula articolul semnat de G.M. Ivanov, care punea în pagină lauda lui Lenin: Nu am făcut decât să confiscăm, să devastăm și să sfărâmăm...” Georgescu Vig încondeia „Viziuni provinciale - francmasonerie liberală” iar articolul cu titlul „Toamnă politică”,”Anchetă la Teatrul Național” dar și cel care vestea că „Dl. Nicolae Iorga s-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unei publicații străjărești scoasă de elevii centurei a VIII-a a Liceelor „Mitropolit Silvestru” și „Aron Pumnul”. Pornită sub părinteasca oblăduire a dlui comandant de ținut prof. Vlad Bănățeanu, revista conține lăudabile încercări literare, ucenicia necesară scriitorilor de mâine. Toate laudele inițiatorilor: V. Bănățeanu, N. Neagu, N. Tăutu, F. Deculscu. (Din Orizont nr. 4/1939) * Miorița, revistă literară a străjerilor din Cernăuți. Editată de un grup de elevi de la Liceele „Aron Pumnul” și „Mitropolitul Silvestru”, tânăra publicație cernăuțeană a strâns în jurul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unde nu este nici o organizațiune, nici o structură, într-un cuvînt nici o idee poetică e clar, nu este poezie dacă nu-i prezentă ideea poetică (?) și mai sînt alte cîteva propozițiuni de aceeași adîncime și claritate. Pentru cel care a scris Lauda lucrurilor, miezul oricărui lirism se află în faptul că poeții, prin textele lor, au de spus ceva, chiar în afara unui interes de conținut. O constatare de domeniul banalității, dar de continuă actualitate, se referă la lipsa receptării și pătrunderii poeziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Pe lîngă realizările în poezia epică nu sînt omise nici cele din poezia lirică și sînt enumerate: Mărul de lîngă drum de Mihai Beniuc, Cîntare omului de T. Arghezi, Cîntec din ulița noastră și Făurari de frumusețe de Cicerone Theodorescu, Laude de M. R. Paraschivescu, Generația mea de Veronica Porumbacu, Oda fulgerelor de Mihai Dragomir, La porțile raiului de Maria Banuș, Candidat de partid de Ștefan Iureș etc. Exaltat, constată "cu cîtă bucurie întîmpină cititorii noștri acele versuri în care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de carte; degetele lungi și nervoase învîrteau acul improvizat, de parcă ar fi ținut între ele nu o sîrmă grosolană, ci pana de caligraf a unui copist din alte vremuri. Cînd i-am admirat îndemînarea, s-a apărat ca de o laudă necuvenită. Am cîteva generații de tîmplari în familie. Modestia, simplitatea și bucuria copilăroasă a inimii se armonizau cu tăria de caracter. Pe măsură ce i se accentua slăbiciunea fizică, forța sa sufletească iradia. Trupul, unealtă fragilă și străvezie, i se transformase într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]