4,923 matches
-
revenirea, constantă, la topoï specifici discursului religios, se materializează plenar în Fiul sunetului (Editura Vinea, București, 2010). În acest caz, centripetismul tematic al celor 33 de poezii incluse în volum este indubitabil: de această dată, Carmelia Leonte optează exclusiv pentru lirica religioasă, convertindu-și de fiecare dată spațiul poematic într-un spațiu al întâlnirii cu alteritatea radicală, cea divină. Astfel se explică apariția, în texte, a unor elemente de gnoze animiste și în special revenirea obsesivă a unei scenografii epifanice sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care le cultivă Emilian Marcu, începând cu Nunta în sâmbure (Editura Junimea, Iași, 1975) și terminând cu Foșnetul mătăsii în manuscrise (Editura Convorbiri literare, Iași, 2007) sau Cartea celor optzeci și opt de taine (Editura Emolis, Iași, 2008) îi fixează lirica, fără drept de apel, în siajul poeziei noastre tradiționale. Practic, nu există variații sensibile în ceea ce privește opțiunile tematice sau stilistice majore ale lui Emilian Marcu. Autorul nostru, prolific mai peste marginile iertate, editează aproape exclusiv și cu rară osteneală discursivă opuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
accentele întunecat profetice și nici tendința asumării unei voci auctoriale ce se reprezintă prin vocabule inclusive ("noi", opus unui "voi" explicitat fie prin raportarea ironică la realitatea socio-politică românească, fie prin diferențierea de gust și chiar de act cultural), înscrierea liricii de început a lui Ovidiu Nimigean în categoria poeta vates nu pare a fi o opțiune de durată a autorului, ci una dintre capcanele despre care vorbeam la început. Nu poate fi vorba, pe termen lung, de nicio aspirație a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
latră!". Străinul acesta, avatar greu recognoscibil, hăituit de anxietăți irepresibile, marcat de o vulnerabilitate extremă, va mai încerca o ultimă soluție care să îl scoată din infernul existențial. În fapt, va reveni la una dintre cele mai vechi teme ale liricii sale, erosul ca factor de armonizare a ființei cu universul, dar și cu un sine convulsiv: "ca pe o salvare miraculoasă/ ca pe-un pod posibil ridicat/ deasupra îndoielilor/ ca pe un tub de oxigen/ într-o sufocantă prăbușire/ ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pânză a distanțării autoironice, benigne totuși, melancolia e aici datoare, de cele mai multe ori, lucidității triste a situării într-o vârstă și o epocă pe care poetul le înțelege cu amărăciune. Poemele ocazionale precum Anul nou păstrează astfel intacte trăsăturile unei lirici încă proaspete, adăugându-le doar un bemol... rococo: "Prin găuri de flaut/ e valsul trist al portativelor/ și sună-a colindă sau rugă/ Sunt versuri ieșite din front/ și nesperat se conjugă// Poartă-n casă/ poartă naltă de rai/ ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a golului existențial, o răceală calculată, bine dozată pare a se instala în întreaga Viața fără sentimente. Sobrul decupaj de imagini pare executat fără greșeală, de o instanță poetică aproape absentă din propriile texte, în virtutea unui principiu bine cunoscut al liricii moderne: eludarea "trăirii", a sentimentului. Obligația desentimentalizării, pe care o anunțau, în fraze memorabile, unii dintre cei mai mari poeți moderni (Gottfried Benn: "Sentiment? Sentiment nu am"; Arthur Rimbaud: "Nu am inimă" ș.a.), pare a fi cea mai solidă dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mari poeți moderni (Gottfried Benn: "Sentiment? Sentiment nu am"; Arthur Rimbaud: "Nu am inimă" ș.a.), pare a fi cea mai solidă dintre convingerile poetului ieșean. Încă de la început (și elementul peritextual joacă, aici, un rol esențial), el repudiază din propria lirică fermentul sentimental: "dragoste / cuvinte aruncate peste bord"; "sângele/ ridiculizând/ poeme/ de dragoste"; "simțămintele/ și pingelele tocite" etc. Lestul confesiv se mai păstrează doar în câteva poeme răzlețe unde operatorul de limbaj uită să își țină sub control neliniștile ("ești tulbure
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
propriei inferiorități îi apare imediat, într-o viziune coșmarescă, cea a vieții proprii în Eden, când "vineri l-am surprins pe dumnezeu/ turnând pe flori de măr otrava". Poemul mi se pare esențial pentru înțelegerea nucleului de esență tragică al liricii lui Ioanid Romanescu, pentru că el explică însăși cauza uneia dintre notele definitorii ale întregii sale creații, și anume nota ateistă. Realizând cine l-a așezat sub semnul fatalității, al perisabilului, speriat de faptul că nici măcar demonul Poeziei nu este de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
surprins/ cum prezentul se apropie bălăbănindu-se/ de mireasa viitorului și o mușcă de buci". Chiar și o exclamație aparent glumeață ca cea care se repetă în Trăiască poezia și marii visători nu poate ascunde ceea ce traversează în filigran întreaga lirică a lui Ioanid Romanescu: regretul marii treceri, ciuda nemascată pentru pierderea iubirii, a prietenilor, a cuvintelor ce parcă au început să se emancipeze și, mai ales, a posibilităților de-a mai putea opta pentru o altă traiectorie existențială: "Al dracului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asemenea, multe sugestii tonice la Liv Antonesei, "Felații platonice", ori în "Ovare în vid" de Nimigean zis Ovid. 13. Cu ajutorul lor o să depășim, Adame, și situația asta. N-o să te lase la greu nici nevasta". Pe tiparul formelor consacrate ale liricii religioase, Doru Scărlătescu montează și demontează așadar nu numai un întreg spectacol al umanului (de la protola post-istoria lui chinuită de tot felul de demoni), ci și o eboșă a spectacolului literaturii sacre și profane. Viziunea proprie asupra ambelor forme de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii de fată,/ de ziua de mâine,/ de abur de pâine,/ de stropul de soare,/ de-alin și iertare..." Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru Spătaru, înspre fața mai puțin serioasă, mai critică, dar și mai autentică, a realității sale interioare. Poemele intitulate astfel (deși nu respectă convenția stanței, fiind alcătuite de regulă dintr-o strofă de paisprezece versuri sau două catrene plus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1993). Pentru volumele publicate obține Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași (1995) și Premiul "Mihai Eminescu" (2005). Volumul de debut (Poeme, Editura Cronica, Iași, 1995) indică faptul că Indira Spătaru cultivă o poezie proiectată după paradigma impusă de lirica modernității tari (de altfel, intertextul modernist sau cel suprarealist este o constantă a creației sale). Majoritatea poemelor se vor ego-grafii ale dezabuzării, ale spleen-ului sau ale îndoielii de sine, stări tratate adesea în maniera modelului (recunoscuți direct, prin citare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
contrare cum și, deloc întâmplător pentru un eseist specializat în Aventurile terțului, depășirea lor printr-un proces unificator care să nu le piardă, ci, dimpotrivă, să le potențeze pare a fi de altfel starea poetică originară ce dă substanță unei lirici tensionate, de un dramatism adesea nereținut. În "arsenalul pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de la început, intervenind pe parcurs doar în sensul nuanțării unor motive dominante sau a unor atitudini auctoriale existente, în marea lor majoritate, încă din opera prima. Înfrângerea somnului promite de altfel a pune în pagină un program construit după regulile liricii moderniste, vizionare, aplecate asupra marilor interogații și dileme existențiale, contrase în cunoscuta formulă a identității plurale: "Vorbind despre mine, învăț să folosesc pluralul/. Duplicitatea pătrunde în chiar temnița umbrei" povero pagliaccio. Foarte rar, poetul Valeriu Stancu scrie și va scrie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Gestiune a Drepturilor de autor "Copyro" (din 2011) . După debutul timid cu Muza avatarului (Princeps Edit, Iași, 2005), în care își distilează experiențe de lectură, în așteptarea a ceea ce numește Cădelnițarea inspirării poetice, douămiistul Cătălin-Mihai Ștefan reapare pe scena liricii ieșene cu un volum de versuri bine rotunjit, Apaosuri (Editura Ideea Europeană, București, 2012). Poetul intenționează, acum, ca prin intermediul de micro-fabule, Tablouri de familie și Povești pentru copiii mari de la oraș să reconstruiască o lume, aceea a copilăriei comuniste și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că exploatează aproape exclusiv marile teme literare (destinul, timpul, solitudinea, dragostea), în texte organizate în jurul unor metafore-simbol cunoscute: theatrum mundi, burgul medieval, labirintul, cimitirul, colivia, trupul-închisoare ș.a. Prin ele se dă relief neliniștilor dintre cele mai grave, din care lirica modernă s-a nutrit întotdeauna: "S-au terminat vorbele./ S-a umplut ograda cu lucruri/ cerșitoare de sunet./ Toate s-au năruit. Nimeni nu moare,/ nimeni nu se mai naște,/ nimeni nu întreabă/ și nici nu răspunde. Dumnezeu stă cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu se cunoaște)/ a fost despletirea/ acelui nod interminabil/ care era sufletul său/ ori, mai exact, iubirea sa;/ iubirea sa?". Atât nevoia de împlinire erotică, cât și cea de reflecție identitară, vor constitui de altfel două axe tematice prioritare ale liricii scrise de Nicolae Turtureanu, alături de o dorință aparte de celebrare a misterelor primordiale (a acelui "contur/ al lucrurilor ce mor spre dimineață"), între care poezia însăși ocupă un teritoriu privilegiat. Scriitorul o consideră, într-unul dintre cele mai emoționante texte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imaginea unei autoflagelări, un volum întreg se numește chiar Ascunsa rană ș.a.), poetul poate să își sublimeze fericirea secretă a dicțiunii de sorginte sacră în rugăciune: "Doamne, abandonează-mă-n cuvânt" (Starea vremii). O altfel de rugăciune este, în sine, lirica erotică a lui Nicolae Turtureanu. O mărturisesc, în poemele de dragoste incluse în Punctul de sprijin (Editura Junimea, Iași, 1971), Nocturne (Editura Junimea, Iași, 1975), Pentru cine exist (Editura Junimea, Iași, 1979), Poezie deschisă (Editura Junimea, Iași, 1984), Ascunsa rană
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Hölderlin la Paul Celan, toate incluse în Eseuri literare și filosofice, din Zidirea. Opera în proză. Eseuri literare și filosofice, Princeps Edit, Iași, 2007), poetul Mihai Ursachi apelează atât de frecvent la retorica dualității, încât sfârșește prin a da propriei lirici aparența unui veritabil Ianus bifrons. Nu mă refer, desigur, doar la utilizarea motivului dedublării, deși încă din Inel cu enigmă autorul își face un obicei din prelucrarea temelor subsecvente raportului dintre identitate și alteritate ("O, Doamne, cu ură mă hăituiesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
două versuri din care este constituit textul propriu-zis, constatare ironică asupra gratuității sensului și a demersului hermeneutic: "Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic". În mod evident însă, aceeași frază, atât de puțin lirică, a putut fi interpretată de comentatori zeloși drept sinteză a poeticii ursachiene altfel spus, ca text având simultan valențe poetico-testamentare, gnoseologice, ontologice, estetice ș.a.m.d. (a se vedea, bunăoară, măcar observațiile făcute de Ilie Constantin în "România literară", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reluarea, împrumutul, dezvoltarea de procedee, de teme și de motive cunoscute înseamnă participare", așadar "beatitudinea" situării într-un poetic foarte intens. Apoi datorită finalității acestui uz frecvent de structuri nominale și verbale având câte un analogon imediat identificabil în canonul liricii anterioare: cum am mai afirmat, ne aflăm în fața unei poezii de o mare încărcătură tensională, pe care chiar autorul ei tinde uneori a o reduce prin subterfugii ca ironia sau intertextualitatea savantă. De multe ori, poetul erudit apelează la o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se sperie de a fi socotit un poet nesincronic" (în "Luceafărul" din 4 iunie 1977, ulterior reluat în Scriitori români de azi, 1984). Pe de altă parte, oricât ar insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-zis convențională a liricii (pre)moderne, creația sa nu lasă deloc impresia unui tradiționalism demodat, aproape răsuflat. De fondul acesta vetust, de atmosfera și recuzita ce amintesc de multe ori de lirica trubadurescă ori, mai aproape de existența ei concretă, de "dimineața poeților" români, scriitorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ar insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-zis convențională a liricii (pre)moderne, creația sa nu lasă deloc impresia unui tradiționalism demodat, aproape răsuflat. De fondul acesta vetust, de atmosfera și recuzita ce amintesc de multe ori de lirica trubadurescă ori, mai aproape de existența ei concretă, de "dimineața poeților" români, scriitorul uzitează tocmai dintr-un apăsat spirit de frondă. În răspărul, în pofida modelor pe care le traversează poezia contemporană lui, Horia Zilieru optează, perfect lucid, pentru resuscitarea unui fond
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marea vânătoare-ncepe soră/ sunete din cornul dulce curg" (Fratele mâniei). În schimb, numeroase texte risipite în volumele sale erotice intenționează să articuleze, în ritmuri cantabile, o consacrare a iubirii similară procesului de distanțare aproape mistică față de obiectul adorației din lirica trubadurescă: "O, ce veste minunată,/ sunt chemat la judecată./ Spiță/ de străveche viță,/ marchiza păienjeniță/ luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însă, Conservatorul de Muzică și Declamație. Bonifaciu Florescu, profesorul său din liceu, îl introdusese în cenaclul lui Al. Macedonski. S., care îl sprijină pe Macedonski când acesta scoate, în 1880, revista „Literatorul”, debutează aici cu poezie și cu traduceri din lirica universală. Cum, prin plecarea lui Macedonski la Paris, „Literatorul” își înceta pentru un timp apariția, face să apară, la început pentru a-l suplini, „Revista literară”(1885-1905, 1907). S. nu a ocupat nici o funcție publică până în 1894. Ulterior e funcționar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]