547,468 matches
-
rezolvând situații dintre cele mai delicate prin simpla intrare în pielea personajului: "să zicem că eu aș fi Marfa Stanilova, ce-aș face eu dacă el, adică tot eu, ar veni acasă, ușor afumat cu o sticlă din care am luat, adică a luat dumnealui, doar trei duște pe drum, probabil numai ca să se încălzească? Aș lua sticla." Raționamentul lui se dovedea corect până aici, continuarea sa devenea însă odată cu trecerea timpului dureroasă, dramatică, închipuind dimensiuni tragice când Ivan Mihailovici avusese
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
cele mai delicate prin simpla intrare în pielea personajului: "să zicem că eu aș fi Marfa Stanilova, ce-aș face eu dacă el, adică tot eu, ar veni acasă, ușor afumat cu o sticlă din care am luat, adică a luat dumnealui, doar trei duște pe drum, probabil numai ca să se încălzească? Aș lua sticla." Raționamentul lui se dovedea corect până aici, continuarea sa devenea însă odată cu trecerea timpului dureroasă, dramatică, închipuind dimensiuni tragice când Ivan Mihailovici avusese curajul să-și
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
aș fi Marfa Stanilova, ce-aș face eu dacă el, adică tot eu, ar veni acasă, ușor afumat cu o sticlă din care am luat, adică a luat dumnealui, doar trei duște pe drum, probabil numai ca să se încălzească? Aș lua sticla." Raționamentul lui se dovedea corect până aici, continuarea sa devenea însă odată cu trecerea timpului dureroasă, dramatică, închipuind dimensiuni tragice când Ivan Mihailovici avusese curajul să-și spună adevărul: Iar după ce aș lua-o, aș bea-o!" El nu are
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
drum, probabil numai ca să se încălzească? Aș lua sticla." Raționamentul lui se dovedea corect până aici, continuarea sa devenea însă odată cu trecerea timpului dureroasă, dramatică, închipuind dimensiuni tragice când Ivan Mihailovici avusese curajul să-și spună adevărul: Iar după ce aș lua-o, aș bea-o!" El nu are însă sentimentul și nici apetența tragicului, așa că propune un armistițiu: Dacă mi-o dai, îți jur că nu o beau toată astă-seară." (...) Marfa Stanilova apăru, ca de obicei, după cel de-al doilea
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
rezidențial fiind atât de departe încât ți-ar fi trebuit o grămadă de vreme să ajungi la ele și o viață să le poți vedea de după perdeaua de vegetație care le lăsa doar ghicite. Cât despre cât ți-ar fi luat ca să locuiești acolo, Ivan Mihailovici era convins că nu e cazul să-și mai dea cu presupusul. Visul ori ambiția nu erau punctele lui cele mai tari. Un cvartal de blocuri e ceva foarte interesant: e atât de mare încât
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
leagăne, tot din fier, pentru copiii surzi ca să nu le audă scrâșnetul sinistru și pentru copiii care visează să ajungă în Afganistan unde pericolele sunt mult mai puține decât datul cu leagănul în parc, încât simți imboldul de a o lua așa hai-hui prin el, la plimbare. Puțini cetățeni au însă romantismul în sânge - iar Ivan Mihailovici habar n-are de ce se întâmplă asta, adică de ce concetățenii lui nu sunt tulburați de elanuri romantice - așa că cei mai mulți se grăbesc să depășească minunatul
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
votcă și-a zis "și dacă este numai o părere, dacă altcineva, mai presus de voința și dorința sa îi spune âpentru azi ajunge, Ivan Mihailovici> - că e de ajuns pentru ziua respectivă și i le înmâna Marfei. Ea le lua în brațe, se întorcea militărește și dispărea. "Sau dracu mai știe pe unde... adică cum să mă străduiesc mai mult?!" De votcă nu putea fi vorba! De dosare - nici atât! De contemplat turlele aurite ale bisericii - nu credea. Fusese de-ajuns
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
singur-singurel la înălțimea sa știind că a venit vremea să-i tragă un perdaf, să tune și să fulgere, să-l amenințe cu gazeta de perete, cu votul de blam, cu Siberia. Ei și, i-a căzut conciul? I-a luat cineva boii de la troică? A transpirat un pic, a putut să ajungă la birou fără să se țină de pereți, nu i-au căzut galoanele - nu că ar avea, dar așa se zice! - că a apărut la rubrica "Așa nu
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
gât fără un strop de votcă, avea ceva din savoarea spirtoasă a licorii. Uitându-se la fundul imens al Marfușcăi, intră în păcat și se întrebă dacă dumneai, Marfa, o arăta goală la fel ca Ludmila. Ca Cervenkova, adică, își luă el seama. Părea că, de când o văzuse ieșind goală din baie, suprafața netedă a minții sale prinsese mici unduiri de neliniști. Mai întâi că nu era ziua lor de baie și, deci, Cervenkova nu avea de ce să se dezbrace. Iar
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
hîrtie, sub ceața unui rînd încerci să adaugi ceața altui rînd - se adună pe cerul orb al coalei un nor vinețiu. Ce s-a condensat acolo din sufletul tău neîmpăcat cu sine? Vin valuri spre mine parcă-ntr-adins Dar nu le iau în seamă Fierbe spuma-n pietrișul sărat dar n-o aud sfîrîind Explodează soarele pe-o cărare spre linia ferată, dar ochii mei sunt orbi mai demult Scoici putrezite, iod, aerosoli - nu-mi spun nimic nimic De data asta, slavă
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
apoi o sunase. Telefonul ei stătea dosit la piciorul scărilor rulante și abia când sunase a doua oară, Saridon îi zări carcasa neagră și din două mișcări strecură obiectul în buzunarul pantalonilor lui largi, ca niște șalvari, și-o și luă imediat la picior, spre Obor, ca să scape de marfa picată din cer. Așa încât, Cristian nu află decât seara că Madi murise. Luni de zile s-a gândit cum ar fi putut-o salva, ima-gi--nân-du-și zeci de moduri prin care s-
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
cerul albastru treceau din când în când nori albi și subțiri. în față se vedea Universitatea. Cele 8 sunete zglobii se îndepărtau înghesuite una într-alta, colorate de lumina care trecea prin ele în nuanțe de verde și roșu. O luaseră peste bulevard, pe deasupra mașinilor, iar el le urmărea de pe bordura lustruită, temându-se să nu le piardă. Pe cealaltă parte de stradă o fată îi făcea semn cu mâna. Era gata s-o ia printre mașini, când el ridică speriat
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
nuanțe de verde și roșu. O luaseră peste bulevard, pe deasupra mașinilor, iar el le urmărea de pe bordura lustruită, temându-se să nu le piardă. Pe cealaltă parte de stradă o fată îi făcea semn cu mâna. Era gata s-o ia printre mașini, când el ridică speriat amândouă mâinile. Ceva îndepărtat și trist, o frică veche îi urcase din rărunchi, ca un fermoar. Ea se opri brusc, contrariată de gestul lui, zâmbind larg, pe sub bretonul negru și din- tr-o--da--tă se hotărî
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
o frică veche îi urcase din rărunchi, ca un fermoar. Ea se opri brusc, contrariată de gestul lui, zâmbind larg, pe sub bretonul negru și din- tr-o--da--tă se hotărî să-și schimbe direcția, făcându-i la rândul ei semn s-o ia în sus. Un timp, Cristian căută cu privirea sunetele scânteietoare, dar își dădu seama că se topiseră în aerul cald, de mai. Se întoarse, încercând s-o urmeze pe fata de pe celălalt trotuar, dar dintr-odată își simți sufletul invadat
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
mai strige atît de tare. pe ultima gheață a lacului aleargă un pîlc de vulpi. cruda lumină de martie intensifică roșul lor compact precum păcatul iar stradivarius la un alt țărm află o pereche de vîsle aruncate de mare le ia acasă își încălzește mîinile la focul din crengi tinere de portocal și apoi face din acele vîsle prima lui vioară. o altă poetă calcă batiste într-un bloc turn din Balcani. traduce din Seferis dar mai ales se roagă. cît
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
se întorsese spre mine și începuse să-mi caute trupul sub plapumă. M-am retras ușor, el a insistat, m-am retras din nou împotrivindu-mă revărsării lui de tandrețe. Cu o smucitură se retrase și el, rigid - aprinse lumina, luă Biblia franceză dăruită de tatăl lui și o răsfoi distrat. Eu am oftat și atunci el s-a întors cu fața la mine spunând răspicat: - Cred că nu mă mai iubești! Am luat telegrama de pe noptieră și i-am pus-o pe
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
o smucitură se retrase și el, rigid - aprinse lumina, luă Biblia franceză dăruită de tatăl lui și o răsfoi distrat. Eu am oftat și atunci el s-a întors cu fața la mine spunând răspicat: - Cred că nu mă mai iubești! Am luat telegrama de pe noptieră și i-am pus-o pe piept. Imediat a înțeles că mama murise. Apoi m-a luat în brațe legănându-mă ca pe un copil - spunând că trebuia să mă duc la înmormântare, să încerc să obțin
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
Eu am oftat și atunci el s-a întors cu fața la mine spunând răspicat: - Cred că nu mă mai iubești! Am luat telegrama de pe noptieră și i-am pus-o pe piept. Imediat a înțeles că mama murise. Apoi m-a luat în brațe legănându-mă ca pe un copil - spunând că trebuia să mă duc la înmormântare, să încerc să obțin viza de la Ambasada romană din Stockholm. Era aproape imposibil să fac asta - ambasada era în război cu editura noastră care
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
fel de joc? - A da și a primi, se numește jocul. - N-am chef să mă joc, mulțumesc! - Ba da, vreți! E numai un joc, sper că nu vă este frică. - E ridicol. Nu am nimic de dat și de luat! - Vă arăt ceva! Nu știu când își deschisese geanta de umăr și scosese de acolo o carte punându-mi-o sub ochi. Era cartea lui Isaac Deutscher despre Troțki, Profetul înarmat publicată la editura soțului meu. Eram neliniștită - nu citisem
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
spun: cumpărați acum, mai târziu va costa mult! - Nu sunt nici cumpărător, nici vânzător, am răspuns. Mă privea îndelung și eu făceam la fel fără să retrag ceea ce spusesem. Trăsăturile lui se schimbară - ajunseserăm la ieșirea din parc, - el o luase la dreapta, eu la stânga. Se întorsese brusc și-mi strigă tutuindu-mă: - Ai grijă de tine! Am mers în neștire cu nervii zdrențuiți. Când am ajuns acasă în loc să lucrez l-am sunat pe soțul meu în Elveția. Nu răspundea nimeni
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
văzut lumina zilei. Sufăr de insomnie și mama e în gândurile mele mereu. Când ies pe stradă aud o voce gâfâitoare în spatele meu - uneori vreau să îndrept briceagul elvețian spre propriul meu gât. Dar îmi lipsește curajul de a-mi lua viața. Mă rog să pot dormi s-o visez pe mama. Acum nu mai am decât pietrele care au format un zid al plângerii precum cel din Jerusalim - piatra din România, dăruită de poetul Dan Bocaniciu, une pierre percée, pentru
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
citirea poemelor la Visby. Și pietrele italiene, "perechea megalitică", dăruite de Beppe Bonelli și în fine, pietrele din Luzern, mici asteroide căzute din cer, cu urme de foc pe ele. în fiecare dimineață salut pietrele șușotind, le mângâi, apoi le iau la sărutat ca pe fragmente din zidul plângerii al unui Jerusalim ceresc de pretutindeni. Nu-mi mai este frică de oamenii de lut, încredințându-mă cu totul tăcerii meditative din interiorul pietrelor. La miezul nopții m-a sunat soțul meu
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
Parisul și înainte de a ne întâlni, dar iată-o locuind aici de zece luni încoace. Are și unele colaborări la Radio France International. Știe că eu "m-aș cam întoarce" în țară și, oricât de atașată este de Paris, vom lua drumul revenirii mele definitive de îndată ce momentul ne va părea prielnic. Vendredi, 21 decembrie La capătul primei săptămâni de lucru la CEHD, constat că voiajul în metrou (cu o singură schimbare de linie) este lung - cam vreo oră și un sfert
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
Toți trebuie să se teamă de el, cu excepția unuia care știe să-l cultive cu cinism. Directorul m-a lăsat în pace câteva luni, iar acum i-a cășunat să mă aducă la numitorul comun. Mi-e greu să-l iau în serios: sunt al treilea "cadru" în organigrama Centrului, iar doctoratului său universitar în istorie îi opun doctoratul meu în litere la o mare școală națională franceză (INALCO). Puțin îi pasă că sunt și scriitor, și, din anul 2000, chevalier
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
despre Caietul mamei (din Exorcism în șoaptă), mi-am permis o reflecție impertinentă asupra bunicului meu Anghel Constantinescu. După moartea Dinei, el se mută - cu cei doi copii ai săi - la Ilinca, ibovnica pe care nu va întârzia s-o ia de nevastă. Casa din Izvoare unde vor locui are un nume (o poreclă): "Bordeiul". E vorba, în fapt, de un mic conac boieresc, puțin cam sumbru... Aici plasam eu mica mea remarcă: "Să observăm, în treacăt, că administratorul de moșii
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]