6,058 matches
-
facem o mitră din aur meșterit la Brașov, cu cele patru pietre albastre semănând părului coliliu al sfinției sale și, ca să mărim frumusețea lor, să fie puse și celelalte pietricele prețioase ca niște steluțe, cele patru răsărind printre ele ca niște luceferi. Lui Ștefan îi venea să cadă în genunchi în fața tatălui său. Nu știa ce să creadă despre spusele marelui rabin, lui i se păreau adevărate, dar gândurile îi fură spulberate de vorbele italienești ale spătarului: — De la cine aveți inelul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nr. 12, 2002. Beaux Arts magazine, Numéro Spécial, No. 309, Mars 2010. Dilema veche, nr. 397, 22-28 sept. 2011. European Journal of Science and Theology, (December 2010, Vol. 6, No. 4 / April 2013, Vol. 9, No.2, Ecozone Publishing House. Luceafărul, săptămânal de literatură, nr. 13 (403), serie nouă, Miercuri, 7 apr. 1999. National Geographic Traveler, vol. XVI, 2013. Psihologia, (revistă editată de Societatea "Știință și Tehnică" SA în colaborare cu Asociația Psihologilor din România) anul V, nr. 6 (28), nov.
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
-Vinovat este starețul Machedon care este proorocul Satanei. DânGABRIEL sul l-a invocat pe Belzebut-spuse Anastasia. Atunci cerul se despică în două, iar dintr-o lumină orbitoare apăru un om îmbrăcat cu robă albă de in, care strălucea ca un luceafăr. Ridică mâna vorbind. Toți cei de jos au îngenunchiat, rugându-se și cerând iertare. Belzebut îngheță de frică. -Sunt Mihail. Am venit să vă ajut. Belzebut pentru trufia și îndrăzneala ta vei fi legat în lanțuri și trimis în iad
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fi făcut o mustrare. Apoi i-au spânzurat pe toți trei deodată și pe același copac, un fag bătrân, cu tulpina scorburoasă. Când le-au pus ștreangul de gât, m-am uitat bine în ochii lor... Străluceau cumplit, ca niște luceferi prevestitori de soare, și atât de măreț și cu atâta nădejde, că toată fața lor părea scăldată într-o lumină de glorie. Atunci m-am simțit mândru că sunt frate cu cei strălucitori de sub ștreang și am dorit moartea cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ar fi avut să fugă de o primejdie. Merse vreo cinci minute, și ulicioara se împărți brusc în două pe malul gârlei gălăgioase. Pe cer, chiar în vârful măgurii ale cărei poale se scăldau aici în apele râului, se ivi luceafărul alb, rece ca un ochi din altă lume. Bologa, parc-ar fi regăsit o comoară uitată, sorbi cu lăcomie lumina cerească... 2 A doua zi Apostol Bologa, reluîndu-și serviciul, își aduse aminte de obligațiile reglementare și înștiință, prin telefon, pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorâtă parcă din rărunchii pământului. Ridică ochii spre cerul țintuit cu puține stele întîrziate. Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept în față lucea tainic luceafărul, vestind răsăritul soarelui. Apostol își potrivi singur ștreangul, cu ochii însetați de lumina răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Își simți trupul atârnând ca o povară. Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în vreme ce în urechi i se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
încă la Porțile de Fier și cật timp ea va curge spre Marea cea Mare. Și cele spuse, dar mai ales cele ce nu pot fi spuse, vor fi mărturii peste timp că bărbatul acesta viteaz, cu ochii ca doi luceferi, a stat treaz și a vegheat la hotarele țării, la destinele ei. Cel care și-a închinat viața descifrării misterioaselor labirinturi ale Puterii, cậnd a fost să fie, nu sa dus acolo unde îi era locul și vrerea, ci s-
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
106} Să strige ca cucoșii... un popor Ce se desprețuește pe el însuși trebui S-ajungă la d-acestea. - "Nu, vorbesc franțuzește și fac politică" - "E tot atîta". "De unde vii? " - întreabă Odin blând. - "Am răsărit din fundul Mărei-negre, Ca un luceafăr am trecut prin lume, În ceruri am privit și pe pământ Și-am coborât la tine, mândre zeu, Și la consorții tăi cei plini de glorii. De cântec este sufletul meu plin. De vrei s-auzi al iernii glas vuind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mi pasă? Mie dee-mi pace "Să-mi duc Moldova-n bătălie "Cu mii de mii de poloboace. Atunci când Turcii, Agarenii Mureau în iuruș cu halaiu, "Oștirea noastră, Moldovenii Se prăpădeau într-un gulaiu. {EminescuOpIV 351} "Și zimbrul cel cu trei luceferi "Lucea voios pe orice cort. "Precum ne-am dus, venirăm teferi "Și toți cu chef și nime mort. "Nici vin cu apă n-am să mestec, Nici dau un ban pe toată fala. "De-aceea n-am nici un amestec " Ori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici în ceriuri samăn n-are, Cum n-are samăn pe pămînt! "Moldova cu stejari și cetini Ascunde inimi mari de Domn. "Să bem cu toți, să bem, prietini, "Să le vărsăm și lor în somn. "Păn-la al zilei blând luceafăr "Să bem ca buni și vechi tovarăși; "Și toți cu chef, nici unul teafăr, Și cum sfârșim să-ncepem iarăși. "Răpiți paharele cu palma, Iar pe pahar se strângă pumn Și să cântăm cu toți de-avalma "Diac tomnatec și alumn; Cîntăm
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rugîndu-te, Înnalță-ne, ne mîntue Din valul ce ne bîntue; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! {EminescuOpIV 361} RĂSAI ASUPRA MEA... Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tăcere, Căci nu-țelege blândul cuvânt de mângâiere Din paginele unse a sfintelor scripturi. {EminescuOpIV 363} Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adînci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O maică preacurată Și pururea-fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor avânt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă, Iar ochii tăi cei umezi la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: isvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini Se adunau în râsul meu, în plînsu-mi, De mă uitam răpit pe mine însumi. În van cat întregimea vieții mele Și armonia dulcii tinereți; Cu-a tale lumi, cu mii de mii de stele, O, cer, tu astăzi cifre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întotdeuna Urmăm al nostru mers, Ca soarele și luna Rotind în univers. Un crez adânc pătrunde-va De-apururi omenirea Că unde-va, undeva E fericirea; Și toți aleargă după ea: N-o află nicăirea. {EminescuOpIV 398} DIN CERURILE-ALBASTRE Din CERURILE-ALBASTRE Luceferi se desfac, Zâmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gânduri codru-i pus. O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu, Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri. De strălucirea florilor E
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De noaptea lor cea dulce în veci nu mă mai saturi. "Las-să orbesc privindu-i, iar tu, ascultă-ncoace "Cum stă la sfaturi marea cu stelele proroace Și codri aiurează, - isvoarele-i albastre "Șoptesc ele-n de ele de dragostele noastre. "Luceferii, ce tremur sclipind prin negre cetini, "Pămîntul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni Cît ai putea departe lopețile să lepezi, "Ca-n voie să ne ducă a mării unde repezi. "Ori unde ne vor duce în farmecul iubirii, Chiar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ramură de fag Și ca Diana cea bălaie Îți faci în codru mândru prag; Săgeți de aur pe-al tău umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr-de număr Nu-mi lași o urmă, dona Sol. Chiar de luceafărul de seară Te tem, căci dulce arde el, Când treci frumoasă și ușoară În umbra negrului castel... De aș zăcea rănit de moarte Într-un genunchiu eu tot mă scol; Tinzîndu-mi dreapta de departe Mă-nchin la tine, dona Sol
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se-ntind! Precum corăbii negre se leagănă de vânt Cu PÎNZELE-ATÎRNATE departe de pământ, Cum între cer și mare trec pasările stol, Trec gândurile mele a sufletului gol, Întind ale lor aripi spre negre depărtări... Tu numai ești în visu-mi luceafărul pe mări. Cu aspra nepăsare tu sufletu-mi aduci Pe cele două brațe întinse-a sfintei cruci Și buzele-nsetate cu fiere mi le uzi; Când ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi, Mă faci părtaș în lume durerilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de gemeni. Dar vindecarea la dureri În piept, în partea stîngă-i, De-acolo trebue să ceri Cuvinte să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întîmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta o împle. Căci un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizon nemărginit Singurătății mării. Și ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat Călătorind spre dânsul. {EminescuOpIV 443} Și dau cadențe de nespus Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus Ca să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
împle. Căci un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizon nemărginit Singurătății mării. Și ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat Călătorind spre dânsul. {EminescuOpIV 443} Și dau cadențe de nespus Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus Ca să nu-l poți ajunge. Zâmbește trist cu raze reci Speranțelor deșarte: În veci iubi-o-vei, în veci Va rămânea departe. Ș-a tale zile-or fi cum sunt Pustii ca niște stepe; Iar nopțile de-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viața mea întreagă. Când al meu cuget mistuit De-o stranie părere A fost un lung, necontenit Prilej pentru durere. Și a păstrat în fundul său Ca în cenușa rece Taina părerilor de rău După un vis ce trece. Ca un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dând orizon nemărginit Singurătății mării, Nainte de-a luci deplin Menit îi pare stinsul, Iar ale apei valuri vin Călătorind spre dânsul. Și totuși va luci în veci Aprins de zeul Amor Și ale sale raze
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fii iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă. {EminescuOpIV 449} UN FARMEC TRIST ȘI NE-NȚELES Un farmec trist și ne-nțeles Puterea mea o leagă, Și cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. E un luceafăr răsărit Din negura uitării, Dând orizon nemărginit Singurătății mării. Îngălbenit rămîne-n veci Și-i e aproape stinsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc cu dânsul. Cu-atîtea tainici rugăminți, Cu-atîtea calde șoapte, Cu-atîtea lacrime fierbinți, Vărsate zi și noapte, I te-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu razele curate, cu razele de neauă, O stea ca diamantul - ce din nălțimi polare Însenina a mărei unde reci și amare Și mângâia în iarna-i pe asprul rege Nord {EminescuOpIV 466} Și îndulcia în vânturi sălbaticul acord; Acel luceafăr dulce - acel diamant de foc Peri din ceru-i rece, sbură din naltu-i loc. De-atunci pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă marea, se plânge mai amară, De-atunci mai rece-i vântul și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-așa minune Eu scriseiu aceste șire, Dorind multă sănătate Viață lungă și sporire. Și spre semn caracudistic Îți trimit această cartă, Iar tu spune printr-un distic Cum că cei absenți se iartă. M E. {EminescuOpIV 509} 52. UN LUCEAFĂR... (1876) Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viața-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deștept Și cu brațele-amîndouă cătră dânsa mă îndrept. Ca o zână din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Eu scriseiu aceste șire, Dorind multă sănătate Viață lungă și sporire. Și spre semn caracudistic Îți trimit această cartă, Iar tu spune printr-un distic Cum că cei absenți se iartă. M E. {EminescuOpIV 509} 52. UN LUCEAFĂR... (1876) Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viața-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deștept Și cu brațele-amîndouă cătră dânsa mă îndrept. Ca o zână din poveste ea e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aceste șire, Dorind multă sănătate Viață lungă și sporire. Și spre semn caracudistic Îți trimit această cartă, Iar tu spune printr-un distic Cum că cei absenți se iartă. M E. {EminescuOpIV 509} 52. UN LUCEAFĂR... (1876) Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viața-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deștept Și cu brațele-amîndouă cătră dânsa mă îndrept. Ca o zână din poveste ea e naltă și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]