10,420 matches
-
se cuprind./ Colții rupînd carnea minciunii/ Scriu cu noroi pe treptele lumii./ Înfig în ape drumul de solzi,/ Sfîșiindu-se gîndul cu rană de colți,/ Durîndu-mă ochiul de mai dinafară,/ Val peste val, se-ntrupează iar fiară./ Totuși scriu cum aș mîngîia piatra din nori,/ Cînd astăzi se scrie pe duruitori,/ Pe pietre-aruncate și pe tîmple fierbinți./ Adorabilă fiară, să nu mă mai vinzi,/ Stelei duble și fără noroace/ Ca balaur pe ochi să se-nșface.// Port în mine carapace verzuie/ și
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
Te văd aevea, cu broboada groasă, din catifea maronie, pe cap ce-ți acoperea jumătate din trup. Devenisei atât de mică, o copilă! Tu însă, rămâi icoana copilăriei mele care venea de la biserică, atât de senină încât, fiecare gând te mângâia, bunico! Nu ți-am spus niciodată, cât te iubesc, cu panerul tău împletit de meșter și cănițele tale de moși împodobite cu cireșe și prune uscate, cu străchinile tale mereu pline, și mâinile tale, mereu dăruinde! Azi m-am întors
BUNICII MELE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360173_a_361502]
-
s-o citesc iar și iarcu ochii albiți de durere deznădejdea se încolăcește molatecșarpe leneșîn jurul inimii melestrângând ușor până la limita sufocării... XVII. INFECT, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 764 din 02 februarie 2013. marele guru își mângâie prelung barba rotește într-un pahar de cristal un Jack de culoarea bunăstării și ne dă lecții despre viață are ochii mari albaștri și adânci în loc de pupilă îi zăresc semnul dolarului mă întreb dacă a fost vreodată flămând încât să
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
de creștetul copilului bolnav de down syndrome zâmbesc amar el bea whisky mie mi se intunecă privirea și gândurile mi se tulbură alcoolic îmi ating tâmpla fierbinte acolo unde o bucată de creier pulsează infect ... Citește mai mult marele guruîși mângâie prelung barbarotește într-un pahar de cristalun Jack de culoarea bunăstăriiși ne dă lecții despre viațăare ochii mari albaștri și adânciîn loc de pupilă îi zăresc semnul dolaruluimă întreb dacă a fost vreodată flămândîncât să-și simtă stomaculca o pungă
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
aici, e frig , e rece și tu poți răci. Mă recunoști cu adevărat, i-am zis, sau spui doar așa că te ajut? -Ți-am recunoscut pașii, inițial, apoi vocea. Nu -ți mai știam chipul că nu aveai barba albă atunci când te mângâiam stând ca proștii sub nucul acela nopți la rând. -Să știi că atunci te-am mințit când ne-am întâlnit noaptea în parc să-ți spun că mă mărit. Nu mă măritam cu nimeni, voiam doar să te hotărăști o dată
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Chemarea ta Într-o zi mi-ai șoptit la ureche: Vino! M-ai luat de mână și te-am urmat Nu știam cine ești, dar vocea ta îmi mângâiase trupul, Atingerea ta îmi înfiorase ființă. Am deschis ochii și te-am privit cu nesaț, Am descoperit o privire caldă, un chip blând, un zâmbet liniștit. Am savurat magia momentului și am alergat mai departe cu tine, Apoi am zburat
CHEMAREA TA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359830_a_361159]
-
rememoreze traseul ,însă ceva îi atrase atenția,oprindu-i șirul gandurilor.Printre siluetele copacilor,observă ruinele unei vechi fortărețe ,despre care fetei i se povestise.” Credeam că a fost de mult dărâmată,însă a rezistat în timp”își spuse Karon mângâind pietrele ce alcătuiau pereții nedărâmați și acoperiți cu mușchi moale.Intrand în interiorul a ceea ce mai rămăsese nesurpat ,Karon simții răcoarea pietrelor care parcă ascundeau o poveste.” Cine poate știi de ce primejdie i-a aparat pe soldați această fortăreața.? se întreba
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
dantelata în mâini,ajunse într-o cameră cu puțini invitați și lua un pahar de șampanie de pe o tavă plimbata de servitori.” E absolut superb...” exclama față și lăsând paharul de șampanie pe o măsuță se apropie,ușor și îl mângâie pe clapele de fildeș,cu o atingere ce era menită unei iubiri de mult pierdute.” Nu știam că îl are,cred că a costat o mulțime de bani”Pianul,de culoare albă,trona în cameră,în semi-umbra și o încântă
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
are,cred că a costat o mulțime de bani”Pianul,de culoare albă,trona în cameră,în semi-umbra și o încântă pe fata care învățase de la mama ei această artă a sufletului .Asezandu-se pe taburetul de aceeași culoare,fata mângâie că un salut clapele albe și negre iar apoi,după ce hotărî ce va cânta,isi scoase mănușile de catifea și cântă melodia ei preferată,cea pe care,chiar înainte să moară o învățase mama ei.De fiecare dată când aceasta
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
și cu al lui parfum. Eu te ștept, dar chipul nu ți-l zăresc pe drum. Vino, iubite, vino! Alerg în calea ta! Mereu întreb de tine, căci, să te uit nu pot. Vreau să te simt alături, să-mi mângâi inima, Iar, eu să-ți dau iubirea, cu inimă cu tot! Georgeta Nedelcu & Gheorghe Ungureanu - Craiova & Slobozia Mai 2009 Referință Bibliografică: Să te uit, nu pot! Georgeta Nedelcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012
SĂ TE UIT, NU POT! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359881_a_361210]
-
rănit de moarte. Aflară și cauza, știind că de la cei bogați nu trebuia să se aștepte la multă loialitate, știut fiind că cei avuți sunt mai schimbători ca vremea. Însă pe fiul lor, pe Orestes, nu-l reușiră să-l mângâie cu nimic, căci prea mare, prea dureroasă era rana dobândită de fiul lor în zilele de abia trecute! Și nu-i mai tihneau nici mâncarea aleasă, gătită de milostiva sa mamă, nici boii blajini de la plug ai tatălui, și nici
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
Mă zmulgi din rădăcină, Ne-ntindem aripile spre libertate, Le-mpreunăm și cruce facem din noi, În zborurile toate. Spre nemurire vreau să zbor cu tine Și stelele în plete ni s-anine. Sub candelabrul nopții luminos, Aripi ocrotitoare mă mângâie duios. Celeste lumini ne-nconjoare în zii, Alăturea de mine aș vrea mereu să fii. Adriana Tomoni, Deva Referință Bibliografică: Aviatorilor / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1121, Anul IV, 25 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
AVIATORILOR de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359899_a_361228]
-
trecut înot Donul...Când am ajuns dincolo și am privit acel infern, m-am închinat la Dumnezeu și am căzut în neștire pe niște paie, la marginea unui colhoz. De acolo m-am trezit în casă la o rusoaică, îmi mângâia fața cu mâna ei catifelată și repeta: bolnoi, bolnoi...voda ...voda... Moșul se opri din citit și-și pironi privirea în cer. Începu să plângă și mai tare și să cheme păsările cerului să le arunce grăunțe... Mintea lui trecu
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
devenit pământ numai cuvintele și-au ținut respirația osul carnea și sângele și-au început să încolțească din pământ unul câte unul iarba este cuvântul cu coaste de dor ieșit la păscut de rouă copacul este cuvântul cu degetele care mângâie păsări grâul este cuvântul cu sânge albastru galopând printre fluturi și vântul e o respirație de cuvânt cuvintele acestea vorbesc într-o altă limbă pe care nici îngerul n-o înțelege Referință Bibliografică: unde se duc cuvintele / Vasile Pin : Confluențe
UNDE SE DUC CUVINTELE de VASILE PIN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359928_a_361257]
-
-și pumnii. „Bbb... Bine...” - cuvântul ieși până la urmă exploziv printre buzele strânse și Igor, încercând să pară nepăsător, adăugă imediat: „Încă n-am luat nicio notă”. O umbră ca o părere umbri ochii bărbatului, care se apropie de băiat și, mângâindu-l pe creștet, îi spuse: „Dacă spui că-i bine, mă bucur; ar fi păcat să-ți irosești șansele de a învăța, mai ales că tu ești, așa cum te știu și mi-a spus și doamna dirigintă, un băiat inteligent
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
-n univers Bulversat de când aștept Să iau Diavolul de piept Să-l judec pe-mpielițat Că ne-ndeamnă la păcat Oripilat și mâhnit De câte am pătimit Rostesc zilnic un descânt Pentru pace pe pământ ADIERI DE VÂNT Adierile de vânt mângâie gândul Rătăcit într-o lume trăsnită Obsedat de-o mai veche ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
gândul Rătăcit într-o lume trăsnită Obsedat de-o mai veche ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie gândul năuc Ce-și urmează temerar destinul Blestemat să înghită veninul Recoltat insistent pentru puiul de cuc PRIBEAG Pribeag
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie gândul năuc Ce-și urmează temerar destinul Blestemat să înghită veninul Recoltat insistent pentru puiul de cuc PRIBEAG Pribeag al timpului răpus Periplul tău către apus Prin fum și lavă de vulcan E doar cenușă și cancan Abia revenit din
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
soare sau spre paradis. Ai fost visul meu ce aripi mi-a dat, Să lupt pentru noi, să sper ne-ncetat Că, doar împreună o viață vom fii, Dar... astăzi, pe alta de mână o ții. Ai fost adierea ce mă mângâia Și glasul puternic ce mă-ncuraja, Dar toate acestea puțin au durat Și visul de aur m-i l-ai spulberat. Ai fost ca un astru în nopțile lungi Și tot mai departe ai vrut să ajungi. Ziceai că-s
AI FOST... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359939_a_361268]
-
pică pentru ea. ...Lundu-i trena, o cuprinse Speriat. Gâfâia, abia putea Să mai sufle când ajunse Chiar în pragul casei ei; Fâța, țop! Îi sare-n brață, Să o care: vrei nu vrei? Și mi-l ciupește de față, Îl mângâie pe chelie... - Hooop! Ilie s-a opintit; Cruce-mi fac, Domnu de știe Dacă dracu’ l-a-ntărit!... Prostul nostru reușește Să o ducă până-n pat, Gâfâind, se prăvălește Și-adormi epuizat... - Am crezut c-ai să mă rupi? Ce putere ai
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
decât de experiență. Se sărutară și se încălziră nu numai datorită urcușului și a fugii pe ultima porțiune de cărare, ci pentru că sângele dăduse în clocot la amândoi. Costi în timp ce pusese stăpânire definitivă peste gura fetei, cu mâna stângă îi mângâia sânul ce stătea să sară din bluzița subțire și din cupa sutienului. La început Ana avea senzația că cineva vrea să-i pângărească trupul cu aceste atingeri, dar senzațiile ce se transmiteau prin podul palmei partenerului de joacă și al
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
împreunară, se lipiră unul de celălalt și li se simțeau broboanele de apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta se ridicase până sus. Începu să le mângâie din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei oricât erau de amorțite din cauza plăcerilor incomensurabile care i se ofereau în această poiană pustie intrară în alertă. Costi încă se juca cu rodiile Anei aproape coapte, niște sâni frumoși, rotunzi, tari
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
până acum. Costi începu să o sărute din nou pe sâni apoi coborî spre ombilic cu mici sărutări scurte și dese în timp ce mâna lui continua să se furișeze cu viclenia unui șarpe veninos printre picioarele fetei din ce în ce mai strânse. Ana îi mângâia părul scoțând sunete onomatopeice de plăcere. Era în extaz. Nu mai trăise așa ceva niciodată și nu avusese nici cum să viseze la ele, lipsind aceste momente din viața sa. Era fericită! Era iubită! Oare Costache o iubește sau doar dorește
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
lipsind aceste momente din viața sa. Era fericită! Era iubită! Oare Costache o iubește sau doar dorește să se culce cu ea? începu ea să se gândească simțind degetele tânărului cât mai aproape de scoicuța ei. Chiar este acolo și o mângâie. Ah, Doamne, asta nu..., nu se poate..., nu vreau Costi..., dar parcă această împotrivire slăbea din ce în ce mai mult. Când Costache se ridică din nou la nivelul corpului ei și începu să-i acopere gura cu sărutări, să-i mângâie cu limba
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
și o mângâie. Ah, Doamne, asta nu..., nu se poate..., nu vreau Costi..., dar parcă această împotrivire slăbea din ce în ce mai mult. Când Costache se ridică din nou la nivelul corpului ei și începu să-i acopere gura cu sărutări, să-i mângâie cu limba cerul gurii, apoi intrară la rând lobii urechiușelor, care îi dădeau fiori de tresărea instantaneu la fiecare atingere a limbii pe lob, simți mâna umezită a croitorului cum pătrunde rapid pe sub chilot, acoperindu-i mătasea cu podul palmei
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]