5,756 matches
-
din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se scărpină între degetele de la picior. „Omagiu Contesei”, încercă el să scrie altceva, dar amintirile erau prea dureroase. Cel puțin murise fericită, bucurându-se de venirea tramvaiului. Nu, asta era cealaltă Contesă. Cel puțin murise fericită, în mijlocul unui orgasm multiplu. Mânia lui Dumnezeu, cum spunea Ovidiu, pocăit și proaspăt martor al lui Iehova. Cel puțin a făcut din mine un om, își spuse Popa, scobindu-se în buric pentru ca doamna Popa să nu observe că el suferea încă. Se întinse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
este "Iliada" lui Homer, nu? ― Da, don' profesor! ― Ei, bine, Constantinescule, cum începe "Iliada"? Și fără să mai aștepte răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi venit niciodată, Marin Dumitrescu începu să ne recite cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă cu multă convingere Chiorul. ― Ei, acum ți-ai amintit cine era Ahile? ― Da, don' profesor! făcu Chiorul cu ochii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de gimnastică, și, fără să fie simțită, pătrunsese în curte și-ncepuse oina. Noi, cei dintr-a VI-a modernă ― care făceam curs la etaj ― așteptam profesorul, agitați ca de obicei. Deodată, în clasă se auzi un răcnet înfiorător de mânie și Noica Dan ieși în fața băncilor cu paltonul cel nou în mână, spumegînd: ― Cine a-ndrăznit să-mi taie nasturii de la palton, că-l distrug?! În clasă se făcu liniște ca prin farmec. Era la noi acest obicei stupid de a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lui Noica să cadă chiar în capul lui Cioc, tocmai când acesta fluiera un punct! Nimeni nu îndrăzni să privească pe fereastră, dar peste un minut ușa clasei se trânti de perete și Cioc apăru congestionat la față, fierbând de mânie și cu paltonul lui Noica în mână. Rămaserăm încremeniți. ― Cine mi-a aruncat paltonui în cap, ființa lui Dumnezeu? Un moment de tăcere, care s-ar fi prelungit la infinit, dacă Cioc ar fi avut răbdare să asiste la această
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vă rog, dați-mi voie să reiau jocul! ― Nu se poate! Altă dată să fii cuviincios... Nu admit recalcitranță pe teren! Un fluier scurt! Urlete de bucurie la evangheliști: "gol, s-a egalat!"... "Unu la unu". Poftim! Ghiță spumegă de mânie. ― Dacă ne iau meciul evangheliștii, mă fac de râs, și numai eu sânt de vină, că nu mi-am ținut gura...! Ce mă fac cu Barbă? Repriza întîia s-a terminat. Ghiță se duce în pauză la arbitru și-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stropindu-l pe adversar din plin. Apoi, repede, una după alta, încă vreo trei-patru lopeți, cu măiestrie conduse, îi făcură pe cei doi "dovlecari" ciuciulete, după care ispravă ne îndepărtăm în grabă, lăsîndu-i pe bieții băieți uluiți și spumegând de mânie. Altă dată ne găseam pe lac vreo șapte băieți din clasa noastră, în trei bărci. Printre alții erau: Ionaș Moscu, Ștefan Zănescu, Dragu Henry, Costel Manolescu și Harry Löbel. Se vede că naiba a vrut să-și râdă de noi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu fiu prins, Löbel mi-a luat-o înciudat, șoptindu-mi: ― Dă-o, mă, încoace! O pun sub talpă și-o apăs cu piciorul! Când a văzut că nici așa n-o scoate la capăt, Tânărul a izbucnit, spumegând de mînie: ― Care e bestia care-mi tulbură ora? Atunci m-am ridicat eu și, arătîndu-i fereastra deschisă, i-am spus senin: ― Poate că este vreo ciocănitoare-n Cișmigiu, don' profesor! El s-a-nroșit la față și, adresîndu-se băieților, a strigat: ― Auziți, tinerilor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ce e, mă rog. sentimentul, după dumneata? ― După mine, și cred că după toți colegii mei, don' profesor, făcui eu calm, asociind și clasa, care abia aștepta să audă ce-am să răspund, sentimentul este ceea ce simți: dragoste, ură, dor, mânie, milă, silă, compătimire, simpatie... și așa mai departe! Eu aș traduce acest cuvânt pur și simplu, scurt și cuprinzător, prin "simțămînt"! ― Să faci dumneata o carte nouă de Psihologie! (Ah! eternul și stupidul spirit didactic cu: "Să faci dumneata o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Dumnezeul nostru, care cunoști și le știi pe toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe roaba Ta ferește-o de toate uneltirile diavolești. Dezleag-o de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să-l Îndemne să trimită mânia Domnului asupra lui sau măcar să-l afurisească pe neastâmpăratul Învățăcel... Își făceau un adevărat plan de bătaie: colindau Întâi rudele și familiile cu dare de mână, apoi mergeau și pe la ceilalți. Nu ocoleau nici casa preotului, situată la marginea satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
împotriva noastră. Tu, propria ta victimă. Iubim războiul pentru că e singura cale de-a ne săvârși lucrul în lume. Singurul mod de-a ne desăvârși sufletele, aici pe pământ: în marea uzină. În mașina de lustruit pietre. Prin durere și mânie și conflict, e singura cale. Înspre ce, nu știm. Dar uităm atâtea când ne naștem, spune el. Când te naști, e ca și cum ai intra într-o clădire. Te închizi într-o clădire fără ferestre. Și după ce stai într-o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
frig, spune domnul Whittier în timp ce Mama Natură îl ajută să se ridice. — Probabil e în stare de șoc, spune Sfântul Fără-Mațe. În versiunea pe care o s-o vindem, e deja pe ducă. Un răufăcător trebuie să moară, iar răufăcătoarea, în mânia ei, ne va chinui pe toți. Stăpâna Tess, ținându-ne captivi. Flămânzindu-ne. Obligându-ne să purtăm zdrențe murdare. Pe noi, victimele ei nevinovate. Sfântul Fără-Mațe se ridică să-și treacă brațul pe după domnul Whittier. Mama Natură îl ajută. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
N-O SĂ MAI FI ALTCEVA DECÎT UN ALBUM DE POZE DIN CINE ȘTIE CE PRĂFUIT CENTRU DE INFORMAȚII. LOVITURA NIMERI ÎN PLIN ȘI FU PROFUNDĂ. ȘTIUSE EL CĂ TÎNĂRA ACEASTA NU E ÎN STARE SĂ SUPORTE GÎNDUL BĂTRÎNEȚII ORI AL MORȚII SALE. MÎNIA ÎI ADUSE O SCÎNTEIE ÎN OCHI ȘI TRĂDA CA ÎNTOTDEAUNA ÎN TRECUT GÎNDURILE EI ADEVĂRATE: NU VEI TRĂI DESTUL CA SĂ VEZI UN ALBUM CU POZE DIN VIAȚA MEA! TUNĂ GLASUL EI FRAGIL, DAR RĂSUNĂTOR. DRAGUL MEU CĂPITAN, POATE NU E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dar păru că face față poverii: ― Mă tem că nu înainte de ora șase. Eu... Hedrock i-o retează: ― Royan, mîine o să ai parte de niște șocuri cumplite, dar să te ții tare. Să nu-ți pierzi capul. Ți-ai atras mînia unei puternice organizații secrete. Ți se va da o lecție. Ni se vor distruge în mare măsură proprietățile, dar sub nici un cuvînt și nici o împrejurare să nu dezvălui cuiva că sînt proprietățile noastre și nici să nu începi reconstruirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PÎNĂ LA TREIZECI DE METRI \ ȘI LE URMĂRI CUM ZBOARĂ PRIN AER LA NIVELUL LA CARE FUSESERĂ AJUSTAȚI ATOMII LOR. SE LĂSARĂ PURTATE ÎNCOACE ȘI ÎNCOLO DE CURENȚI. UNELE ATÎRNAU PUR ȘI SIMPLU DEASUPRA CAPULUI, FĂCÎNDU-L SĂ TURBEZE DE MÎNIE FAȚĂ DE ÎNCETINEALA CU CARE SE ÎMPRĂȘTIAU. ALTELE DISPĂRURĂ CU O VITEZĂ SATISFĂCĂTOARE. HEDROCK ȘTIA CĂ UNELE VOR ATERIZA PE COLINE, PRIN POMI, ALTELE VOR ZBURA ANI ȘI ANI DE ZILE, POATE CHIAR SECOLE, PRADĂ FIECĂREI ADIERI DE VÎNT. CU FIECARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sus, sub îngînata lumină-abia născândă, Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care, singure, o țin ca univers în fața noastră. Ura însă e lineară de la junghiul lui Cain. Zveltă înflorește numai în lăncile armatelor. Să nu disprețuim această întîie aproximație a lucrurilor, înadins creată pentru viața imediată. Îmi voi porunci deci o mânie activă. Dar de această dată, ca nu cumva mântuirea să-mi fie primejduită, nu voi mai lua ca țintă om literar, indiscernabil până la un punct de omul de sânge și spaime. Fie dar această vrăjmașe împăiată: poezia leneșe, inofensivă minge
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
obsesia unui sens ascuns al lucrurilor, ca orice obsesie, se datora în cea mai mare parte indisponibilității și că starea obsesivă, ca și explicarea sensului, nu poate duce decât la o nouă miopie, la o nouă eroare sistematizată. Zenobia cunoștea mânia și frustrarea pe care mi le pricinuiau sistemele. * De 33 de ani doctorul William Bean notează cu atenție ritmul creșterii unghiei de la degetul mare al mâinii sale stângi. 12. Zenobia îmi ghicea gândurile, toate gândurile; o dată, stăteam tăcuți amândoi, Dragoș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care se destrăma, care se evaporase treptat Începînd cu zorii acelei dimineți cînd tata mă dusese să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Într-o zi, tata a descoperit că Îi dăruisem Clarei cartea lui Carax și a avut un acces de mînie. — M-ai dezamăgit, Daniel, Îmi spuse. CÎnd te-am dus În locul secret, ți-am spus că acea carte pe care o vei alege era ceva deosebit, că urma să o adopți și că trebuia să-ți asumi răspunderea pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu vin alb și s-a pus pe așteptat. Invitația spunea că cina era la ora opt și jumătate. La nouă și jumătate Încă mai așteptam. Tata mă privea cu tristețe, fără să spună nimic. Mie Îmi ardea sufletul de mînie. Poate că ești mulțumit, zisei. Asta voiai? — Nu. Bernarda s-a prezentat o jumătate de oră mai tîrziu. Avea o față de Înmormîntare și un comision de la domnișoara Clara. Îmi dorea multă fericire, Însă Îi părea rău că nu putea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am Încuviințat În tăcere, ridicînd din umeri. — N-ai de gînd să-ți deschizi cadoul? Întrebă. Singurul meu răspuns fu ușa pe care am trîntit-o cînd am ieșit. Am coborît scările furios, simțind cum din ochi Îmi năvăleau lacrimi de mînie atunci cînd am ieșit În strada dezolată, scăldată În frig și În lumină albastră. Aveam inima otrăvită, iar privirea Îmi tremura. M-am apucat să umblu la voia Întîmplării, ignorîndu-l pe străinul care mă observa nemișcat dinspre Puerta del Ángel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unghiile și trăgîndu-le spre sine cu o poftă animalică, disperată. Am simțit cum mi se taie răsuflarea. A trebuit să rămîn acolo, paralizat, vreme de aproape o jumătate de minut, pînă cînd privirea lui Neri, neîncrezătoare la Început, aprinsă de mînie după aceea, a băgat de seamă prezența mea. Încă gîfÎind, uluit, se opri. Clara Îl strînse fără să Înțeleagă, frecîndu-și trupul de al lui și lingîndu-i gîtul. — Ce s-a Întîmplat? gemu ea. De ce te oprești? Ochii lui Adrián Neri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am rămas În bezna cea mai desăvîrșită. Am căutat cartea bîjbîind prin Întuneric. Am găsit-o și m-am tîrÎt cu ea pe scări În jos, rezemîndu-mă de ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]