18,601 matches
-
vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își stăpânească un zâmbet. - Ia-o spre Pistoia, prostilă. Pe Porta d’Aquilone, Îi zise În șoaptă. Toate companiile sunt adunate aici, În preajmă, și nimeni n-are să te bage În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Însemna cumva să pătrunzi taina lui Dumnezeu? Își simțea ochii umezi și un nod În gât, ca o mână de fier. Izbucni În plâns, covârșit de durere. - Așadar asta voiai? Întrebă el sughițând, Îndreptându-se spre Arrigo. - Ce se petrece, maestre, nu te simți bine? auzi exclamând dincolo de ușă. Cu un efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât, adăugă el sperând ca acela care În deranjase să plece. Însă văzu ușa Închizându-se. Un călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neputincioși nevinovăția. Ajung la poarta Castelului. Care este deschisă. Cu părul încă ud, cămașa în dezordine, pantalonii descheiați la câțiva nasturi și inima bătând nebunește. Iar aici, îl zăresc deodată pe scări, în picioare, impunător ca un diavol, un adevărat maestru de ceremonii, pe procuror, imperial și la fel de viu ca mine, cu măruntaiele la locul lor și sângele în vene. Brusc, văzându-l astfel, drept ca un catarg, cu brațele deschise către nimic, cu ochii fixați în depărtare și buzele tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
știu. Grădina casei din Snagov era acum opera Frumoasei Neli, ea se ocupa de tot, se simțea bine printre copaci și straturi, prin lucerna înaltă, pe pământul măsurat, împărțit în straturi, semănat, săpat, pământ de care avea grijă numai ea. Maestrul, cu mâna lui, nu făcuse nimic acolo, el nu iubea spațiul ăla, pentru că nu mai avea frumusețea sălbatică de la început, acum era altfel, iar lui, ordinea și măsurarea nu-i plăceau deloc. Loredana se gândise din primele zile la grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
paraginile. Vezi că eu am grijă de pergolă, de cuptor, de casă. De tot ce e dincoace de gard. Dar acolo, tu ești șefa. Vreau să fie de toate în curtea mea și să arate bine, am eu ambiția asta. Maestrul se îngrijea doar de gazonul de dincoace de gard, și asta rar, rar de tot, îi plăcea să ude cu furtunul, uneori, iarba din jurul casei, nu are trei sute de ani, dar e bine s-o faci să ajungă la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe vârfurile merilor din livada nesfârșită de dincolo, de după gardul și poarta ușoară, o vedea pe Anita, iubita lui din tinerețe, fata era mereu cu spatele la el, pleca undeva, plutea pe vârfuri de copaci simplu, egal, mergea de parcă dormea în ea, Maestrul nu putea să treacă de această putere care se numește memorie și, paradoxal, toate imaginile alea îi aminteau de uitare, pentru că el, de fapt, vroia să o uite și nu putea. Atunci, supărat, dădea cu tifla: eu nu fac nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu mai trec gardul în grădină, nici măcar cu gândul, nu trebuie să deschid porțile de acolo ca să înțeleg ce cântă ele, eheee!, ce bucurie pe capul lor, uneori, ce tristețe alteori! Nu-mi mai trebuie Bachianas Brasileiras nr. 5 !!!, și Maestrul se așeza pe scările casei, își lăsa capul în mâini și ofta, îl dureau tâmplele, ceafa. Stătea îndoit, fără să mai ridice ochii spre grădina de dincolo de gard... Auziți, Frumoasă Neli, cum au putut să-mi spună în cronica asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plină de realizări și de noroc, așa ca mine!!!...), daaa!, afirmă tainic, straniu de îngrijorător, cu vocea care-i venea din sex... Că spectacolul nu e actualizat. Și o ține tot așa. Trece și la personaje și la actori. De Maestru zice de bine, cred și eu. Stați să vedeți. Ce rămâne din Regele Lear? Evoluția personajului e subliniată perfect de actor, un actor bun, Octavian Iacob, într-un spectacol prost, de la un tată care cere declarații de iubire perpetuă fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de iubire perpetuă fetelor, la regele nebun, însoțit mereu de bufon (un dublu lucid al regelui), că ilustrează perfect faptul că nebunia, uneori, e forța latentă a faptelor, actorul simte personajul și forța aceasta care îl conduce... (știți, Frumoasă Neli, Maestrul zicea la repetiții că bufonul e ca strigoiul care-i spune lui mereu adevărul, când discută el cu el, o apariție care îl chinuie când e amărât sau când face o prostie... nu-mi mai amintesc bine ce zicea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asta tâmpită, că vocea mea e groasă din cauza țigărilor și a băuturii, îmi ține și lecții, că... o actriță așa de tânără, să se menajeze pentru publicul spectator, că, dacă tot e măritată cu marele și mai vârstnicul actor, cu Maestrul, și joacă numai în familie (că de-aia am primit eu rolul în spectacolul ăsta, că eram nevastă-sa!!!), s-o ajute soțul... că să încerce în comedie, biata Loredana, în dramă nu merge. Și trece la scenografie, costume, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe ici-pe colo), coada în care-l stăpânea arăta mai bine frumusețea feței măslinii, fără riduri, dinții albi, regulați, frumusețe de perle și acum, la 50 de ani. Neli a ascultat cronica și n-a prea înțeles, doar că de Maestru e de bine și de doamna e de rău, ce-i aia actrița joacă, dar nu este, cum poate să spună cineva așa ceva? Dar nu pentru scrisul ăla din revistă aștepta Neli atât de atentă, ci pentru o poveste pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ci pentru o poveste pe care Loredana i-o promisese, povestea Tinei, cum îi spunea grădinăreasa - Tina era o tânără actriță care, deși terminase Facultatea de Teatru de un an, nu jucase încă pe nici o scenă, n-o angajase nimeni, Maestrul însuși spunea că nu poate să-și stăpânească emoțiile, că are simțul ridicolului prea dezvoltat și că asta mai mult o încurcă, o blochează de tot, nu-i trebuie scenă, poate mai târziu, acuma, mai bine să stea la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Loredanei. Tara o împinge mârâind, vrea joacă probabil, dar femeia se grăbește și nu știe de ce, la pas!, comandă actrița, și câinele o ascultă, era dresat demult. Tânăra intră repede în casă, trece prin living, în stânga, lângă ușă, e pianul Maestrului, apoi masa mare cu douăsprezece scaune, aici mâncau atunci când aveau musafiri, în dreapta - colțul de odihnă cu fotolii și masa din ratan (pe masă era aruncat un scenariu subliniat de ea, acolo unde intra în scenă, Maestrul îi arătase demult cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lângă ușă, e pianul Maestrului, apoi masa mare cu douăsprezece scaune, aici mâncau atunci când aveau musafiri, în dreapta - colțul de odihnă cu fotolii și masa din ratan (pe masă era aruncat un scenariu subliniat de ea, acolo unde intra în scenă, Maestrul îi arătase demult cum se învață rolul, cum îl vezi pe hârtie, cum îl înveți logic, ce important e să-ți înțelegi personajul, să gândești la ce spui, nu rosti cuvintele pe bandă rulantă, nu mima realitatea din text, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-ți da replica, degeaba, nu joci cum trebuie, nu poți, o să vezi cum îți vine textul automat în minte dacă intri în poveste și... ești), televizorul, niște rafturi cu CD-urile, casete video cu piesele în care jucaseră cei doi, Maestrul (scrisese pe marginea casetei, cu pixul, aproape ininteligibil, numele personajului și al piesei: Hamlet, Hamlet; Trigorin, Pescărușul; Revizorul, Revizorul; Miroiu, Steaua fără nume; Woland, Maestrul și Margareta; Baronul, Bubnov, Azilul de noapte; Don Quijote, Don Quijote; Romeo, Romeo și Julieta; Oberon, Visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
televizorul, niște rafturi cu CD-urile, casete video cu piesele în care jucaseră cei doi, Maestrul (scrisese pe marginea casetei, cu pixul, aproape ininteligibil, numele personajului și al piesei: Hamlet, Hamlet; Trigorin, Pescărușul; Revizorul, Revizorul; Miroiu, Steaua fără nume; Woland, Maestrul și Margareta; Baronul, Bubnov, Azilul de noapte; Don Quijote, Don Quijote; Romeo, Romeo și Julieta; Oberon, Visul unei nopți de vară; Bufonul, Malvolio, A douăsprezecea noapte; Jamie, Lungul drum al zilei către noapte; Dale Harding, Zbor deasupra unui cuib de cuci; Rudy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fumul de țigară care se adună în camera mare, de jos, în dreapta e scara din lemn care urcă la dormitoare, în stânga șemineului e bucătăria, rafturi, frigider, aragaz, aparatură, în tot livingul, pe jos, e gresie maro, femeia trece pe lângă biroul Maestrului, așezat sub scara închisă la culoare, apoi, intră direct spre baie. Oglinda. Ochii ei de aur. Își șterge fața cu un demachiant, apoi își dă cu cremă, întinde fondul de ten, pudra, machiază excesiv ochii, a învățat-o fata care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce i-am făcut eu?, eu care visez din liceu să fac Mașa, din Pescărușul, nu ce mi-au dat ei, Cordelia, cum o să mai fac eu Mașa, cum?, ce-o să zică lumea?... Femeile nu mă iartă pentru căsătoria cu Maestrul, pentru tot ce am în gospodăria asta... Dar nu mă dărâmă ele pe mine!, și tânăra actriță vorbește mai departe de-ale ei și de-ale lumii, strângându-și pleoapele într-o linie-brici. Ați văzut, au vrut ele împreună, cronicărese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu vocea mea hârâită, aspră, așa cum e ea, doar eu vă mai pot povesti, mai pot vorbi despre asta, așteptați, Frumoasă Neli, povestea?, vă spun tot, poate o să mă simt mai liberă și mai ușoară, poate o să îl vindec pe Maestru, poate cuvintele mele vor învinge și mi-l vor aduce înapoi, am nevoie de el, o să te vând pe un pumn de cuvinte, îi spunea Tina, odată, uite că am ajuns în halul ăla, să îl vând eu pe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
altul, calmi și senini. O să vă povestesc, de fapt, despre actori, despre noi doi, mai știți dumneavoastră, mai știu eu, să vă zic o poveste care sper să vă farmece, în ciuda păcatelor ei, căci păcatul e dulce, cum tot cita Maestrul dintr-o carte veche, zicea din Învățăturile lui Neagoe Basarab, citea mereu, taică-său îl învățase de mic să citească, să ajungă la mitologie, că mă-sa cu teatrul ei... băga-mi-aș picioarele în viața asta, apropo de revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sunt buni, numai eu, nu. — Hai, Frumoasă Neli, să-ți spun întâi despre noi doi, cine suntem, cum și cu cine ai stat alături atâția ani aici, pe urmă, ți-oi spune și despre Tina, și despre frumusețea ei (zicea Maestrul că doar ea ieșise din spuma mării), despre zei, că tot el m-a înnebunit cu zeii, nu s-a gândit o secundă că și ei greșesc, despre onestitate (doar ce nu e bun în viață e bun în artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e de la prietenul nostru Laszlo), despre vânătoarea de scalpuri a femeilor, că ele sunt mai rapace ca bărbații și își consumă sângele în tăcere, după aia, să-ți spun vorbe despre dragoste și moarte, despre vicii, știi cum tot zicea Maestrul, marile opere se nasc din mari vicii, că amoralismul cinic la Brecht, că supersexul la Hemingway, că egoismul de granit la Ibsen, că Sartre, viciile lor fecundatoare, dacă înțelegeți ce spunea el, că și eu le-am învățat pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai departe, prin această poveste, o să mai puteți trăi oare simplu și muri simplu?, o să puteți trăi complicat și muri complicat după ce ascultați? Că veți găsi aici, în povestea noastră, și simplitate, și complicație. O să vă puteți măsura puterile cu Maestrul și cu mine, cu Tina, cu toți ceilalți, născuți din cuvintele mele?... poate o să aflați dumneavoastră ceea ce nu știu eu... încă. Sper ca povestea asta să nu vă omoare... Cum să mă omoare, doamna Loredana, mă puneți pe gânduri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un străin. — Dumneavoastră nu mai sunteți un străin. În momentul ăsta, sunteți egală cu mine, că nu degeaba v-am ales. Și-apoi, nimic nu e de nepovestit, trebuie să știi numai cum să povestești, așa-mi zice bărbatul meu, Maestrul. Întrecerea aia pare un lucru mic și simplu, urât, poate, dar eu exersam mereu, în secret, pișatul ăla, să fiu prima. Mă ascundeam să nu mă vadă nimeni, erau ore la care nu prea treceau copii pe acolo, că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în cer, în vise, ea știe că în viață nimic nu e întâmplător, ea știe că moartea își are semnele și prevestirile ei, iar viața - la fel. Ce veste mai poate fi pentru mine, doamna Neli?, o, Doamne, poate vine Maestrul!, nu mai zi atâta că a murit o veste, zi-mi și tu că vine bărbatul meu, e trecut de prânz și ar fi trebuit să ajungă! Doar nu crezi în chestia asta cu veste, cu pasăre etc... ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]