5,147 matches
-
amiralului vichyist François Darlan să coopereze cu Aliații. Deși Franța vichyistă a continuat să existe din punct de vedere oficial, Pétain a rămas doar un om de paie, de vreme ce naziștii au abandonat orice urmă de „independență” a guvernului de la Vichy. Mareșalul Pétain a rămas totuși o figură cu o oarecare popularitate, fiind ovaționat de mulțime în 1944, atunci când a participat la slujba de Paști de la Catedrala Notre Dame din Paris. Pe 7 septembrie 1944, el și alți câțiva membri ai guvernului
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
împăratului Iosif al II-lea dat în 1783. Din punct de vedere juridic însă, abia începând din 1803, când li se modifică și statutul fiscal, romii se află în aceeași situație cu ceilalți locuitori ai provinciei. La 31 mai 1942, mareșalul Ion Antonescu, (șeful statului), a ordonat trimiterea peste Bug, în limita răsăriteană a teritoriului numit generic "Transnistria", cuprins între apele râurilor Nistru și Bug, până la limanul Niprului, trecut sub administrație civilă românească după declanșarea războiului contra URSS-ului, a următoarelor
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
care au atacat peste linia Oder-Neisse. Până pe 21 aprilie, sovieticii au străpuns frontul german în două locuri și au început încercuirea Berlinului. Armata a 9-a era însărcinată cu apărarea Înălțimilor Seelow, atacate de militarii Frontului I Belarus comandat de mareșalul Gheorghi Jukov. Pozițiile germanilor au fost însă rapid depășite de trupele Frontului I Ucrainean al mareșalului Ivan Konev, care copleșiseră Grupul de Armate Centru pe Neisse. Până pe 20 aprilie, Grupul de Armate Centru trebuise să se retragă spre sud-estul Berlinului
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
locuri și au început încercuirea Berlinului. Armata a 9-a era însărcinată cu apărarea Înălțimilor Seelow, atacate de militarii Frontului I Belarus comandat de mareșalul Gheorghi Jukov. Pozițiile germanilor au fost însă rapid depășite de trupele Frontului I Ucrainean al mareșalului Ivan Konev, care copleșiseră Grupul de Armate Centru pe Neisse. Până pe 20 aprilie, Grupul de Armate Centru trebuise să se retragă spre sud-estul Berlinului, lăsând drum liber lui Jukov. Datorită vitezei de avansare forte ridicate a lui Konev, Armata a
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
zonelor de rezistență din spatele frontului principal. În după-amiaza zilei de 25 aprilie, Armatele a 3-a, a 33-a și a 69-a sovietice și un corp de cavalerie (capabil de acțiuni de infiltrare în regiunile împădurite), aflate sub comanda mareșalului Gheorghi Jukov, comadantul Frontului I Belarus, au atacat punga din direcția nord-est. Mareșalul Ivan Konev a ordonat ca Armata a 3-a de Gardă a Frontului I Ucrainean să atace în sprijinul lui Jukov și să închidă singura cale pe
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
a 3-a, a 33-a și a 69-a sovietice și un corp de cavalerie (capabil de acțiuni de infiltrare în regiunile împădurite), aflate sub comanda mareșalului Gheorghi Jukov, comadantul Frontului I Belarus, au atacat punga din direcția nord-est. Mareșalul Ivan Konev a ordonat ca Armata a 3-a de Gardă a Frontului I Ucrainean să atace în sprijinul lui Jukov și să închidă singura cale pe care s-ar fi putut retrage germanii și care traversa autostrada Berlin - Dresda
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
care urmează, autobuzul lor iese de pe drum și se prăbușește pe o cale ferată unde tocmai venea un tren din sens opus. Kimble scapă din autobuzul distrus și fuge în noapte. Un grup de US Marshals, condus de adjunctul de mareșal federal Samuel Gerard (Jones), ajunge la locul accidentului și se ocupă de vânătoarea fugarilor, în timp ce răniții sunt duși la un spital din apropiere. Kimble se furișează în același spital pentru a-și trata rănile și a-și schimba înfățișarea. În timp ce
Evadatul (film din 1993) () [Corola-website/Science/309428_a_310757]
-
în spălătoria hotelului, Gerard strigă că știe despre conspirația organizată de Nichols. Auzind aceasta, Nichols încearcă să-l împuște pe Gerard, dar în ultimul moment Kimble îl lovește pe la spate, salvând viața lui Gerard. Kimble este luat în custodie de către mareșalii federali, deoarece el era din punct de vedere tehnic încă un fugar, în ciuda nevinovăției sale. În interiorul mașinii, Gerard îi scoate cătușele. "Evadatul" a deschis puternic la casele de bilete din SUA, aducând încasări de 23.758.855 de dolari în
Evadatul (film din 1993) () [Corola-website/Science/309428_a_310757]
-
a 69-a și a 70-a au luat parte alături de Armata I poloneză la bătălia de la Radzymin (1944). După încheierea războiului, pe structura de comandă frontului a fost trasformată în structura de comandă a Grupului forțelor sovietice din Germania. Mareșalul Gheorghi Jukov a fost numit la comanda frontului pentru ultimele două ofensive importante ale celui de-al doilea război mondial. După cucerirea Poloniei și a Prusiei Orientale (ianuarie - martie 1944), sovieticii au trecut la o reamplasare de amploare a forțelor
Frontul I Belarus () [Corola-website/Science/309452_a_310781]
-
inaintarea diviziei generalului Vandamme. Al doilea moment important a fost bătălia de la Eylau, în 1807. Grenadierii Călare au fost chemați din nou să restabilească o situație periculoasă și au participat la cea mai mare șarjă de cavaleri din istorie, când Mareșalul Murat a aruncat în luptă întreaga sa cavalerie (12000 de oameni). Deși au fost expuși focului mitraliilor inamice iar în urma șarjei a ajuns într-o poziție foarte periculoasă, fiind încercuți de cazaci, Grenadierii Călare au reușit să se degajeze și
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
foarte periculoasă, fiind încercuți de cazaci, Grenadierii Călare au reușit să se degajeze și au spulberat 3 linii de infanterie rusă, suferind pierderi minime. În timpul campaniei din Spania, Grenadierii Călare nu au fost folosiți eficient, din cauza rivalității dintre comandantul lor, mareșalul Jean-Baptiste Bessières și comandantul armantei din Portugalia, mareșalul André Masséna. La Waterloo, în 1815, Grenadierii Călare constituiau rezerva de cavalerie a Marii Armate, totuși, din cauza unei neînțelegeri, au atacat împreună cu cuirasierii, dragonii și lăncierii, în timpul celei de-a doua șarje
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
au reușit să se degajeze și au spulberat 3 linii de infanterie rusă, suferind pierderi minime. În timpul campaniei din Spania, Grenadierii Călare nu au fost folosiți eficient, din cauza rivalității dintre comandantul lor, mareșalul Jean-Baptiste Bessières și comandantul armantei din Portugalia, mareșalul André Masséna. La Waterloo, în 1815, Grenadierii Călare constituiau rezerva de cavalerie a Marii Armate, totuși, din cauza unei neînțelegeri, au atacat împreună cu cuirasierii, dragonii și lăncierii, în timpul celei de-a doua șarje a Mareșalului Ney, fără a obține vreun rezultat
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Bessières și comandantul armantei din Portugalia, mareșalul André Masséna. La Waterloo, în 1815, Grenadierii Călare constituiau rezerva de cavalerie a Marii Armate, totuși, din cauza unei neînțelegeri, au atacat împreună cu cuirasierii, dragonii și lăncierii, în timpul celei de-a doua șarje a Mareșalului Ney, fără a obține vreun rezultat notabil. Epopeea napoleoniană încheindu-se după bătălia de la Waterloo și Franța revenind la monarhia Bourbonilor, regimentele de Grenadieri Călare au fost desființate și transformat într-un corp de cuirasieri, cunoscându-se loialitatea feroce pe
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
(ital. "Andrea Massena") (n. 6 mai 1758 — d. 4 aprilie 1817), duce de Rivoli, prinț de Essling, a fost un general francez al perioadei revoluționare și mareșal al Primului Imperiu, pair al Franței. Este unul dintre mareșalii primului imperiu care nu își datorează renumele și ascensiunea împăratului Napoleon, fiind deja unul dintre generalii celebri ai Europei în momentul în care Bonaparte a preluat puterea, la 18 brumar
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
(ital. "Andrea Massena") (n. 6 mai 1758 — d. 4 aprilie 1817), duce de Rivoli, prinț de Essling, a fost un general francez al perioadei revoluționare și mareșal al Primului Imperiu, pair al Franței. Este unul dintre mareșalii primului imperiu care nu își datorează renumele și ascensiunea împăratului Napoleon, fiind deja unul dintre generalii celebri ai Europei în momentul în care Bonaparte a preluat puterea, la 18 brumar (9 noiembrie) 1799. La fel ca cele mai multe dintre figurile militare
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
fiind una rapidă. Ales locotenent-colonel de voluntarii din Var în februarie 1792, servește în "Armata din Italia" până în 1798. Cu toate acestea, era greu de imaginat că o bună parte din marii comandanții francezi ai epocii, inclusiv unii din viitorii mareșali, aveau să servească sub comanda sa, având ocazia „să îl vadă la lucru pe marele Masséna”, după cum s-a exprimat chiar Napoleon. A devenit general de brigadă în 1793 și general de divizie în decembrie al aceluiaș an, după ce s-
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
pe Suvorov să execute o dezastruasă retragere. În 1800, la asediul orașului Genova, Masséna a reușit să reziste suficient (5 aprilie - 4 iunie) pentru a facilita manevrele inițiale ale lui Bonaparte, permițându-i acestuia victoria de la Marengo. Masséna a devenit Mareșal al Imperiului în 1804, în prima „promoție”, însă a primit bastonul de mareșal cu rezervă: atunci când a fost felicitat de prieteni pentru că este unul dintre Mareșalii Imperiului, acesta a răspuns sec: „Suntem paisprezece...”. În 1805 a luptat din nou împotriva
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
Masséna a reușit să reziste suficient (5 aprilie - 4 iunie) pentru a facilita manevrele inițiale ale lui Bonaparte, permițându-i acestuia victoria de la Marengo. Masséna a devenit Mareșal al Imperiului în 1804, în prima „promoție”, însă a primit bastonul de mareșal cu rezervă: atunci când a fost felicitat de prieteni pentru că este unul dintre Mareșalii Imperiului, acesta a răspuns sec: „Suntem paisprezece...”. În 1805 a luptat din nou împotriva austriecilor în nordul Italiei, ca general-șef al unei armate franceze și a
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
manevrele inițiale ale lui Bonaparte, permițându-i acestuia victoria de la Marengo. Masséna a devenit Mareșal al Imperiului în 1804, în prima „promoție”, însă a primit bastonul de mareșal cu rezervă: atunci când a fost felicitat de prieteni pentru că este unul dintre Mareșalii Imperiului, acesta a răspuns sec: „Suntem paisprezece...”. În 1805 a luptat din nou împotriva austriecilor în nordul Italiei, ca general-șef al unei armate franceze și a învins o armată superioară numeric, condusă de unul dintre cei mai mari comandanți
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
de Teschen, fratele Împăratului Austriei, la Caldiero. Importanța victoriilor sale din această campanie nu a fost egalată decât de amploarea delapidărilor și a jafurilor pe care le-a ordonat, comportament ce a dus la demiterea sa. Tot din această cauză, mareșalul nu a fost folosit în timpul campaniei din 1806, fiind trimis să conducă armata franceză ce avea misiunea de a-l instala pe tronul regatului napolitan pe fratele Împăratului, Joseph Bonaparte, reușind să cucerească regatul și să își îndeplinească misiunea. În
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
în 1809 i se acordă comanda Corpului IV de armată și contribuie din nou decisiv la gloria imperiului în bătăliile de la Landshut, Eckmühl, Passau, Ebersberg Essling și Wagram. Luptând deseori în prima linie, cu sabia în mână, ca un grenadier, mareșalul stârnește admirația soldaților săi. Rănit grav la picior, mareșalul nu poate încăleca o perioadă dar refuză să renunțe la comanda Corpului său și la Wagram, cât și în bătăliile ce au urmat, a comandat dintr-o caleașcă trasă de patru
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
armată și contribuie din nou decisiv la gloria imperiului în bătăliile de la Landshut, Eckmühl, Passau, Ebersberg Essling și Wagram. Luptând deseori în prima linie, cu sabia în mână, ca un grenadier, mareșalul stârnește admirația soldaților săi. Rănit grav la picior, mareșalul nu poate încăleca o perioadă dar refuză să renunțe la comanda Corpului său și la Wagram, cât și în bătăliile ce au urmat, a comandat dintr-o caleașcă trasă de patru cai albi, foarte vizibilă pe câmpul de bătălie. Din
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
cucerirea Portugaliei și, în ciuda unor victorii inițiale, care au respins armata britanică, este până la urmă învins de Wellington, neputând să penetreze fantasticele linii fortificate de la Torres Vedras. Această campanie a stat din nou sub semnul jafurilor și atrocităților permise de mareșal, fapt ce a ridicat împotriva francezilor populația lusitană, făcând imposibilă aprovizionarea sau comunicațiile eficiente ale armatei Portugaliei cu restul armatelor francez. În această situație delicată, conducând o armată „căreia îi lipseau toate cele necesare”, mareșalul este nevoit să dea o
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
jafurilor și atrocităților permise de mareșal, fapt ce a ridicat împotriva francezilor populația lusitană, făcând imposibilă aprovizionarea sau comunicațiile eficiente ale armatei Portugaliei cu restul armatelor francez. În această situație delicată, conducând o armată „căreia îi lipseau toate cele necesare”, mareșalul este nevoit să dea o serie de bătălii în situații în care Wellington avea o poziție devensivă extrem de favorabilă. Aceste bătălii culminează cu cea de la Fuentes de Onoro, când lipsa de cooperare a lui Bessières, care nu angajază cavaleria Gărzii
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
serie de bătălii în situații în care Wellington avea o poziție devensivă extrem de favorabilă. Aceste bătălii culminează cu cea de la Fuentes de Onoro, când lipsa de cooperare a lui Bessières, care nu angajază cavaleria Gărzii face victoria franceză imposibilă. Învins, mareșalul se retrage în ordine excelentă și își salvează armata de la distrugere, grație și unor manevre extraordinare de ariegardă ale lui Ney. Acest fapt ceea împiedică totuși demiterea lui Masséna și înlocuirea sa cu Marmont. Sunt de notorietate conflictele și actele
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]