5,723 matches
-
la indienii din California etc.). El este practicat pretutindeni de către vânători, fie pentru a împăca sufletul animalului doborât, fie pentru a asigura înmulțirea vânatului 39. În ambele cazuri, continuitatea cu ideologia religioasă a vânătorilor paleolitici este evidentă. În plus, "solidaritatea mistică" între grupul vânătorilor și vânat lasă să se presupună existența unui anumit număr de "secrete ale meseriei" în posesiunea exclusivă a bărbaților; or, asemenea "secrete" sunt comunicate adolescenților prin intermediul inițierilor. Dansul circular ilustrează admirabil persistența riturilor și a credințelor preistorice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ne gândim la creațiile fabuloase, paramitologice și parapoetice, dar și iconografice, ocazionate de exercițiile preliminare ale șamanilor pregătindu-și călătoria lor extatică, sau de repetiția manfram-unlor în timpul anumitor meditații Yoga, implicând în același timp ritmul respirației (prănăyăma) și vizualizarea "silabelor mistice". Pe măsura perfecționării sale, limbajul își mărea mijloacele magico-religioase. Cuvântul pronunțat declanșa o forță, dificil, dacă nu imposibil, de anulat. Credințe similare supraviețuiesc încă în numeroase culturi primitive și populare. Le regăsim, de asemenea, în funcția rituală a formulelor magice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost explicate ca simboluri faâice, ca elemente ale unei scriituri sau ca semne magice. Cea mai convingătoare pare comparația cu ciuring-uriaustraliene. Se știe că aceste obiecte rituale, cel mai adesea din piatră și ornate cu diverse desene geometrice, reprezintă corpul mistic al strămoșilor. Ciuring-urile. Sunt ascunse în peșteri sau îngropate în anumite locuri sacre, și nu sunt comunicate tinerilor decât la terminarea inițierii lor. La tribul Aranda, tatăl se adresează fiului în acești termeni: "Iată corpul tău, din care ai ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
obiect un "idol". 5 Civilizația vânătorilor și pescarilor, numită astfel după localitatea Mas d'Azil, grotă din Pirineii francezi. 6 M. Eliade, Religions australiennes (1972), pp. 100 sq. Se vede că, după credința australienilor, strămoșul există simultan în "corpul său mistic", ciuringa, și în omul în care el s-a reîncarnat. Trebuie adăugat că el există și în pământ, sub formă de "spirit-copil" (ibid., p. 60). 7 Amintim că australienii, precum și numeroase triburi sud-americane, cred că strămoșii mitici s-au metamorfozat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al suveranilor și al aristocrațiilor militare. De altfel, prestigiul fabulos al felului de existență al vânătorului în comparație cu acela al cultivatorilor sedentari se menține încă la numeroase populațiuni primitive 17. Sutele de mii de ani trăite într-un fel de simbioză mistică cu lumea animală au lăsat urme indelebile, în plus, extazul orgiastic e capabil să reactualizeze comportamentul religios al primilor paleohominizi, când vânatul era devorat crud; e ceea ce s-a întâmplat în Grecia, cu adoratorii lui Dionysos (§ 124), sau la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vegetația. Spațiu sacru și reînnoirea periodică a Lumii Prima, și poate cea mai importantă urmare a descoperirii agriculturii, provoacă o criză în valorile vânătorilor paleolitici: relațiile de ordin religios cu lumea animală sunt înlocuite cu ceea ce se poate numi solidaritatea mistică între om s, i vegetație. Dacă oasele și sângele reprezentau până acum esența și sacralitatea vieții, de aici înainte sperma și sângele le întruchipează, în plus, femeia și sacralitatea feminină sunt ridicate la rangul de primă putere. Deoarece femeile au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
megalitice ca un răspuns la mitul indonezian: deoarece viața oamenilor este asemănătoare vieții cerealelor, forța și perenitatea devin accesibile prin moarte. Morții se reîntorc în sânul Mamei Pământ, cu speranța de a împărtăși soarta semințelor; în plus, ei sunt asociați mistic blocurilor de piatră și, prin urmare, devin puternici și indestructibili ca stâncile. Într-adevăr, cultul megalitic al morților pare să comporte nu numai certitudinea supraviețuirii sufletului, ci mai ales încrederea în puterea strămoșilor și speranța că ei vor ocroti și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
J. W. Perry. În plus, neagă existența unei "religii megalitice" pentru simplul motiv că credințe și concepții "megalitice" sunt atestate în legătură cu un mare număr de forme religioase, atât elementare cât și superioare. Savantul austriac compară complexul megalitic cu anumite curente "mistice", de exemplu, tantrism - care poate fi și hinduist și buddhist fără deosebire. El neagă, de asemenea, existența unui "cerc cultural R. Heine-Geldern, "Prehistoric Research în the Netherlands Indies", p. 149; id., "Das Megalithproblem", pp. 167 sq. Megaliți, temple, centre ceremoniale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un oficiant smulge arborele întorcând capul, în timp ce însoțitoarea lui pare să jelească pe un mormânt 48. Pe bună dreptate, s-a văzut 49 în atari scene nu numai drama anuală a vegetației, ci și experiența religioasă provocată de descoperirea solidarității mistice dintre om și plantă (cf. §§ 12, 14). 41. Trăsături caracteristice ale religiei minoice După Charles Picard, "noi n-avem nici o dovadă, încă, despre existența unui Zeu bărbat, adult"50. Zeița este uneori escortată de un acolit înarmat, dar rolul acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
piatra inferioară a râșniței este asimilat tunetului, lâna filtrului reprezintă norii, sucul este ploaia care face să crească vegetația etc. Zdrobitul plantei este identificat cu împreunarea sexuală. Dar toate aceste simboluri ale fertilității bio-cosmice depind, în ultimă instanță, de valoarea "mistică" a Somei. Textele insistă asupra ceremoniilor care preced și acompaniază procurarea plantei și mai ales prepararea băuturii. După Rig Veda, sacrificiul somei era cel mai popular, "inima și centrul sacrificiului" (Gonda). Oricare ar fi fost planta folosită în primele secole
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și beatifice, în comuniune cu zeii, a continuat să obsedeze spiritualitatea indiană multă vreme după dispariția băuturii originare. S-a căutat deci să se atingă o astfel de existență prin alte mijloace: asceza ori excesele orgiastice, meditația, tehnicile Yoga, devoțiunea mistică. După cum vom vedea (§ 79), India arhaică a cunoscut mai multe tipuri de extatici, în plus, căutarea libertății absolute a prilejuit o întreagă serie de metode și de philosouphema, care, în cele din urmă, au avut ca rezultat perspective noi, nebănuite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el încorporat în sistemul sacrificial somic. Și în acest caz întâlnim episoade foarte dinamice (simulacrul unei razii întreprinse de rege împotriva unei turme de vaci; regele joacă zaruri cu unul din preoți și câștigă etc.), dar, esențialmente, ritualul vizează renașterea mistică a Suveranului (§ 74). Un alt sistem ceremonial a fost asociat, însă facultativ, sacrificiului soma: e vorba de agnicayana, "stivuirea (cărămizilor pentru altarul) focului". Textele precizează că, "pe vremuri", erau jertfite cinci victime, între care și un bărbat. Capetele lor erau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
jertfite cinci victime, între care și un bărbat. Capetele lor erau încastrate apoi în primul rând pe cărămizi. Preliminariile durau un an. Altarul, ridicat din 10800 de cărămizi zidite pe cinci rânduri, aveau uneori forma unei păsări, simbol al ascensiunii mistice a sacrifiantului la cer. Ritul agnicayana a dat loc la speculații cosmogonice care au fost decisive pentru gândirea indiană. Sacrificarea unui bărbat repeta autosacrificiul lui Prajâpăti, iar construcția altarului simboliza crearea Universului (§ 75). 73. Sacrificiile supreme: "asvamedha" și "purușamedha" Cel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
făt, haina sa este corion" etc. (Taittirya Șam., I, 3, 2). Sensul acestui regressus ad uterum e mereu reamintit: "într-adevăr, omul e nenăscut. El se naște prin sacrificiu" (Mait. Șam., III, 6, 7)8. Această nouă naștere, de ordin mistic, care se repetă cu fiecare sacrificiu, face posibilă identificarea celui ce sacrifică cu zeii. "Sacrifiantul e sortit cu adevărat să se nască în lumea celestă" (Sat. Br., VII, 3, l, 12). "Cel ce e consacrat se apropie de zei și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ceremonii anuale menite să restaureze Lumea. Regele avea rolul central, căci, ca și sacrificatorul srauta, el întruchipa întrucâtva Cosmosul. Diferitele faze ale ritului îndeplineau succesiv regresiunea viitorului rege la condiția embrionară, gestarea lui, timp de un an și renașterea lui mistică și rolul de Cosmocrator, identificat, în egală măsură, și cu Prâjăpati și cu Cosmosul. "Perioada embrionară" a viitorului suveran corespundea unui proces de maturizare a Universului si, foarte probabil, era, inițial, în legătură cu maturarea recoltelor. A doua fază a ritualului desăvârșea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Perioada embrionară" a viitorului suveran corespundea unui proces de maturizare a Universului si, foarte probabil, era, inițial, în legătură cu maturarea recoltelor. A doua fază a ritualului desăvârșea formarea noului trup al suveranului: un corp simbolic, obținut fie ca urmare a unirii mistice a regelui cu casta brahmanilor sau cu poporul (unire care îi permitea să se nască din matricea lor), fie ca urmare a împreunării apelor masculine cu apele feminine sau a împreunării aurului - semnificând focul - cu apa. A treia faza consta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
își va pierde primatul religios. Dar acest sistem întemeiat pe superioritatea "înțelegerii" nu va reuși, nici el, să-și mențină supremația, cel puțin pentru unele părți ale societății. Yoginii, de pildă, vor acorda o importanță decisivă ascezei și experimentării stărilor "mistice", unii "extatici" sau partizani ai devoțiunii de tip teist (bhakti) vor respinge, total sau în parte, atât ritualismul brahmanic, și speculația metafizică a Upanișadelor, cât și asceza (tapas) și tehnica yogică. Această dialectică susceptibilă de a descoperi nenumărate omologii, asimilări
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în parte, atât ritualismul brahmanic, și speculația metafizică a Upanișadelor, cât și asceza (tapas) și tehnica yogică. Această dialectică susceptibilă de a descoperi nenumărate omologii, asimilări și corespondențe dintre diverse planuri ale experienței umane (fiziologie, psihologie, activitate ritualăf simbolizare, "experimentare mistică" etc.) era activă încă din epoca vedică, dacă nu încă mal de mult, din protoistoria indo-europeană. Dar ea va fi chemată să joace un rol considerabil 27 într-adevăr, "atâta vreme cât vorbește, omul nu poate respira; și își jertfește atunci respirația
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care abandonaseră lumea nu vor înceta să se accentueze în secolele de mai târziu. Pe scurt, se poate spune că metodele extatice relevă și prelungesc experiența exaltantă a absorbției somei sau a altor substanțe îmbătătoare, anticipând unele forme de devoțiune mistică, în vreme ce austeritățile și disciplinele ascetice pregătesc elaborarea tehnicilor Yoga. Trebuie adăugat că începând din epoca Upanișadelor se răspândește obiceiul de a abandona viața socială și de a se retrage "în pădure", pentru a se putea consacra integral meditației. Acest obicei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o scrie neîntreruptă de reîncarnări (samsăra). Din fericire, eliberarea (moksa) din acest cerc infernal era posibilă mai ales grație gnosei (jnana, vidya). După cum vom vedea, alte grupuri sau școli proclamau, în plus, virtuțile eliberatoare ale tehnicilor yoga sau ale devoțiunii mistice. Gândirea indiană a început de timpuriu să omologheze diferite "căi" (marga) de eliberare. Efortul a dus, peste câteva secole, la celebra sinteză din Bhagavad-Gltă (secolul al IV-lea Î. Hr.). Dar merită semnalat de pe acum că descoperirea suitei fatale ăvidya-karman-samsăra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
decât Cerul", și adaugă: "Contemplând (această) Prea-înaltă-Lumină, dincolo de Tenebre, noi atingem Soarele, zeu între zei". Realizarea în conștiință a identității dintre lumina interioară și lumina transcosmică este însoțită de două fenomene de "fi/. Iologie subtilă": încălzirea trupului și perceperea sunetelor mistice (ihid., III, 13,8). 40 La fel în Mundaka Up. (II, 2, 10), Brahman este "pur, lumină a luminilor". Vezi alte exemple în studiul nostru, "Spirit, Light and Seed", pp. 4 sq., și în J. Gonda, The vixion oflhe Vedic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
poseda condiția nemuritorilor olympieni, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis Persephone nu putea să "moară", precum divinitățile de tip dema sau precum zeii vegetației. Străvechiul scenariu mitico-ritual, prelungit și completat prin Misterele de la Eleusis, proclama solidaritatea de ordin mistic între hieros gamos, moartea violentă, agricultură și speranța unei existențe fericite dincolo de mormânt 2. În cele din urmă, răpirea - adică "moartea" simbolică a Persephonei - a avut pentru oameni consecințe importante. De aici înainte, o zeiță olympiană și binevoitoare locuia o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
parte, este greu de admis ca un asemenea ritual să fi fost îndeplinit și de copiii pe cale de a fi înfiați. De altfel, dacă se interpretează ritualul la care face aluzie synthema, prin simbolismul unei nașteri sau al unei renașteri mistice, inițierea ar fi trebuit să fie săvârșită în acel moment, în acest caz, cu greu se înțelege sensul și necesitatea experienței finale, epopteia. Oricum, mărturiile privind aceste hiera ascunse în recipiente indică nu mânuirea, ci arătarea lor solemnă. E deci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lupi etc.)8. Ar fi inutil să continuăm, încercările, victoriile și miracolele lui Zarathustra urmează scenariul exemplar al Salvatorului, pe cale de a fi divinizat. Reținem insistenta repetare a două motive caracteristice mazdeismului; lumina supranaturală și lupta cu demonii. Experiența luminii mistice și "viziunea" extatică sunt atestate și în India antică, unde ele vor avea un viitor îndelungat, în ce privește lupta cu demonii, adică împotriva forțelor Răului, ea constituie, vom vedea, sarcina esențială a oricărui mazdean. 102. Extaz șamanic? Pentru a regăsi mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
stil "șamanic". Oricare ar fi fost mediul religios în care a trăit Zarathustra și rolul extazului în convertirea sa și în aceea a primilor săi discipoli, extazul șamanic nu joacă un rol central în mazdeism. Așa cum vom vedea îndată, "experiența mistică" mazdeană este rezultatul unei practici rituale iluminate de speranța eshatologică. 103. Revelația lui Ahurâ Măzdă: omul e liber să aleagă între bine. Și rău Zarathustra primește revelația noii religii direct de la Ahură Măzdă. Acceptând-o, el imită actul primordial al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]