6,924 matches
-
continua: „singurul lucru care mă preocupă cu adevărat. Tot ce am scris se reduce la o meditație pe marginea lor; au fost întotdeauna însăși materia gândurilor mele, unicul obiect al obsesiilor mele” (II, 64). Nu numai că Cioran își radiografiază mizeriile, dar, cu voluptate, și le amplifică. Cu mintea îndreptată doar asupra lor, le demonizează, făcând, finalmente, din ele, chiar țelul vieții lui. Iată în ce constă „curajul negativ” al lui Cioran. „Conștiința dureroasă a propriei inutilități”, „singurul meu conținut pozitiv
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
faptul că nu face nimic altceva decât, cu disperare, să-și fixeze idealul în felul său de a fi. Și îl fixează în abandon, neputință, boală. Propăvăduiește forța în sens invers, acum, când își înțelege nu numai nevolnicia, ci și „mizeriile”; tocmai de aceea, lui nu-i rămâne decât eroismul întors, explorarea în eșec și, dus la extrem, curajul negativ. Cinism, scepticism, înțelepciunetc "Cinism, scepticism, `nțelepciune" Întemeiate pe o luciditate excesivă („Scepticul e un martir al lucidității”, citim într-un loc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
trăiți. Din slăbiciune am pus în mișcare o groază de lume ca să intri tu la facultate! Ca să fii tu azi actrița frumoasă, talentată... și demnă pe deasupra! Aud? Cum stai cu remușcările? Irina: Același repertoriu... "fără tine ne-ar fi mîncat mizeria și anonimatul..." (Mihai trece peste observație și se uită spre Alex) Alex: Acum e rîndul meu... Numai că eu, dacă îți amintești, ți-am interzis să-mi pui pile la admitere. Mihai: Da, și? Ce brînză ai făcut? Ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
masa de scris, aruncă o privire sumară pe niște foi rămase, apoi se duce la casetofon, apasă pe cîteva clape; desface puțin pachetul cu manuscrise și le răsfoiește; revine Ea 2) Ea 2: (e din nou îmbrăcată în ținuta de "mizerie") Ei! El n: E bine. Uite, ia bilețelul ăsta și vezi poate găsești în el cîte ceva de folos. (pleacă) Ea 2: (privește în urma lui apoi desface bilețelul, citește, timp în care o rafală puternică de vînt face să se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu mai puteam... începuse să sufere de bruiaj... Doctorul: Aha! Și de cine... sau de ce anume erau bruiate...! Octav: De prostie, dom' doctor, de multă prostie, de lașitate, rîgîieli morale, dom' doctor, înțelegeți? De ignoranță, de fals, adică de toate mizeriile ce cresc pe lîngă casa omului. Înțelegeți, nu? Doctorul: Și... aici... în cort le auziți? Octav: Bine-nțeles... Doctorul: Și le auziți mai bine... mai clar? Octav: Da... ceva mai clar... Doctorul: Da... că aici e și mai aproape... Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și recent reprezentata piesă, "Gheorghe Popescu", există unele semnificative tangențe. E vorba tot despre un sondaj în conștiință, în conștiința bolnavă și adormită în umbra compromisurilor și a scuzelor liniștitoare. Dramaturgul vrea să răscolească somnul vinovat, să scoată la suprafață mizeriile morale pitite în substanța lui, totul cu un clar scop cathartic. Structura piesei e un duet dramatic, cu momente lejere de plăcute întîlniri între doi foști actori, prieteni și adversari ca orice actori care au jucat o viață întreagă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am făcut toate concesiile ac să-i putem crește pe ei, ca să le putem da de mîncare, și carte, și haine, și casă... Vin ei și-mi scot sufletul, și mi-l pun pe tarabă... la un loc cu toate mizeriile..., cu toate păcatele... Doamne, mai adu o dată securitatea peste noi..., să-i văd atunci pe îngerii ăștia morali cum se descurcă...! Gh. P. doi: Nu cobi...! Gh. P. unu: Da tu parcă spuneai că pleci...! Gh. P. doi: Păi aș
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
au de îndurat un an de coșmar, întrucât consiliul orășenesc a votat nu numai să dubleze suprafața bibliotecii, ci și să renoveze și să restructureze clădirea veche. Odată cu acel anunț devenea evident că anul următor va fi plin de zgomot, mizerie, mutări, stres și schimbări permanente, prea numeroase fie și pentru a te gândi la ele. Din fericire, Sue a fost suficient de inteligentă pentru a își focaliza anunțul mai degrabă asupra „de ce”-ului situației decât asupra provocărilor care urmau să
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
zi, an de an, de cei care fără frică și rușine, au încătușat tot ce țara a avut mai de valoare...” Și mai apoi: „Sărmanii noștri copii de care era plină țara, cu ce greșiseră ei să fie aruncați în mizerie și groază”. Iar Dan Mihăilescu, spune și el : “Cooperativa Ochiul și urechea scruta totul pe acolo pe unde mișunau dușmanii poporului. Frica păzea bostana PCR și anexele sale. Armata nevăzută supraveghea totul, ziua și noaptea”. Intr-un interviu intitulat “Cel
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ordinea de stat, dacă acestea nu constituie infracțiuni”. Perioada 1948-1962 este considerată “obsedantul deceniu” pentru țările din Estul Europei, perioada dictaturii instaurate de Stalin și de succesorii săi, de complicii acestora, perioada Gulagului omniprezent și al luptei de clasă, al mizeriei, al cenzurii și al arestărilor masive (numărul de persoane închise între anii 1948 și 1962 este estimat astăzi la mai mult de o jumătate de milion). Este epoca condamnării cosmopolitismului burghez și al ridicării în slăvi al “internaționalismului proletar”, a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
că acești anchetatori “nu vor să vă ucidă, ci să vă facă să-l batjocoriți pe Hristos în care credeți”. El, ca și tatăl meu, vedea închisoarea nu numai ca pe un loc unde se pierdea libertatea și se întâlnea mizeria morală și fizică dar și ca o școală unde se întărea credința, se câștiga curajul și solidaritatea. Aflând despre arestările zilnice, tatăl meu probabil bănuia că va fi arestat din nou și se ascundea pe unde putea; era când la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
tatăl meu, tot în anul 1958. Poeziile lui sunt “născute după gratii, în întunericul închisorilor comuniste” (Pitești, Gherla, etc) dar și în lagărul de muncă forțată de la Periprava, ” în condiții de arșiță și frig insuportabil, de foame, de nesomn, de mizerie morală, de opresiune fizică și psihică, într-un cuvânt sub imperiul exterminării comuniste, a morții lente la care au fost supuși deținuții politici”... Deși aceste creații poate nu au frumusețea celor scrise de autorii consacrați, ele sunt de un simbolism
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
a dizidenților politici 15. Distrugerea centrului istoric al Bucureștiului și demolarea bisericilor 16. Consecințele criminale ale „politicii demografice” (decretele din 1967 și 1984) 17. Impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentația rațională”, oprirea căldurii și a curentului electric 18. Generalizarea mizeriei materiale, morale și a fricii, ca instrumente de menținere a puterii comuniste; 19. Masacrarea cetățenilor, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, cu aprobarea conducerii Comitetului Politic Executiv al CC alPCR, în timpul Revoluției din 1989. Pe baza acestui raport a fost
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cenușă, în sensul descoperirii unor resurse tonice care să dea echilibru existenței. Conceptul de moarte implică, în poezia lui, nu numai accepția de moarte organică a lumii, provocată de cataclismul atomic, dar și fenomene sociale terifiante în formule alegorice: foamea, mizeria,lăcomia, ura, minciuna, perversitatea... Gândind cosmogonic universul poetului, descoperim zone și elemente ale urâtului, similare morții, și zone și elemente ale frumosului, similare celeilalte dimensiuni a lumii, fața permanentă a luminii, a proliferării, a ceea ce rămâne nemuritor, susținute de un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de coșmar, cu mașini și trenuri înspăimântătoare, cu sunete de claxoane stridente, torturante pentru nervi. O spaimă metafizică amenință existența: "Drumul, ducând departe, în sensul opus/ Acelui ceasornic uriaș/ Cu axul înfipt in Marele Oraș/ Dar aflat înăuntru tuturor acestor mizerii!/ Dar poate ar trebui să mă sperii." Poetul integrează o lume de fantastic în dimensiunea existenței cotidiene urbane, ea amintește de poveștile populare germane ("Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese"). Fantasticul își face loc în universul cotidian, cu forfota
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
societății, e și el imun. Nici asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi. [...] Soluția a treia: a lui Winston Churchill și Vladimir Bukovski. Ea se rezumă: în prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta." (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii) FEED-BACK ATELIER "MAȘTILE OMULUI SOCIAL ȘI ALE OMULUI DE ȘTIINȚĂ" prof.
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
al căderii ce va urma! Dar totodată imagine polemică a unei frumuseți străină realității ce ne înconjura în lumea noastră obișnuită. O mai întâlnisem, această frumusețe, în celebra Livadă de vișini a lui Pintilie: teatrul ca izolare și refuz al mizeriei cotidiene. Dacă spectacolele de mărturie autobiografică a lui Alexa căpătau sensul unei posturi de rezistență politică, teatrul de artă, el îl asimila unei posturi de rezistență estetică. Teatrul ne confruntă cu experiența ireversibilului și de aceea încă și azi, la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vin roșu, că la finalul fiecărei zi de filmare mai stăteam așa îmbrăcați toți, preț de o mână de nuci și o cană cu vin roșu. Mai aveam câteva zile de filmare când m-am îmbolnăvit de hepatita A, boala mizeriei, și abia peste o lună când am ieșit din spital m-au adus cu mașina întins pe banchetă încă vreo patru zile să termin filmările. Acum, că a trecut atâta vreme cred că totul a meritat. Cel puțin în capul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
s-a dezmințit niciodată. Unul dintre acele spectacole care te marchează pentru totdeauna și care te fac să iubești teatrul, spațiul magic în care lumea se regăsește în esențialitatea ei, incluzându-ne în această aventură pentru a ne salva de mizeriile și spaimele noastre. Pentru el și pentru tot ce ai realizat de-a lungul anilor, rămânând mereu egal cu tine însuți, îți mulțumesc, prietene Alexa Visarion! Horia BĂDESCU Alexa Visarion Pentru un teatru fără verdicte Un artist nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin acel excelent personaj nebunul Dumitru inventat de scenarist (interpretat de Mircea Diaconu), regizorul a urmărit să surprindă starea, cadrul psihologic în care e posibilă o evoluție, ca aceea a hangiului Stavrache, spre alienare, spre nebunie; într-un mediu al mizeriei funcționează perfect mecanismul avariției. Stavrache devine avar, asta este limpede în filmul lui Alexa Visarion, dar devine nu pentru că eșuează în plan sentimental (cum sugera un critic); avariția lui nu e urmarea eșecului în dragoste și în viața conjugală, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
împrumuturilor. Alexa Visarion rămîne mereu el însuși în tot ce face; dar nu putem să nu apropiem cele două filme pentru ceea ce au ele în comun: condiția artistului ambulant ca simbol al permanenței fi demnității artei în continuă luptă cu mizeria existenței și mereu amenințată de tragedia incomprehensibilității. Nu-l pun pe Alexa alături de Fellini, fie și numai pentru a nu irita spiritele iritabile dar sînt între ei destule tangențe (asupra cărora poate vom reveni cîndva). Nu-l pun nici pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
piesă a lui, ca lui Hamlet sau lui Richard, ori lui Othello, dar l-a lăsat să se miște plenar în două piese în limitele "nelimitate" ale omului de la sublim la mizerabil, trecând prin tot ce este "omenesc": frumusețe și mizerie, iubire și ură, eroism și lașitate, prietenie și trădare... Nu există bine sau rău, gândirea omului e cea care transformă realitatea"ne învață înțeleptul Solomon. Așa cum vânătorul întinde lațul păsării din crâng, Alexa Visarion a devenit pentru mine un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la maximum și amenințând continuu să pleznească, latura paroxistică a conflictului fiind continuu alimentată de această tensiune care e, nu o dată, gata să mineze nuanțele. [...] Apelul la luciditate și la conștiință izvorăște, astfel, dintr-un vârtej al celei mai josnice mizerii morale, și el ar putea apărea ca un strigăt al luminii, dar sarabanda pusă în mișcare de regizor e sufocantă și spectatorul nu mai are timp să respire. [...] Toate acestea sunt idei regizorale interesante și sunt convins că Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectatorul până la epuizare: un decor uscat, aș zice ascet, simplificat la maximum; un univers închis, câțiva oameni, câteva personaje care se pot reține; o lume stranie, aducând a mitologie clasică; un barbar conflict între dragoste și moarte, între avuție și mizerie crâncenă, între vis și realitate, între adevăr și minciună. Totul, surprinzător de firesc, tratat cinematografic, repet! cu mijloace cuceritor de simple... (Horia Pătrașcu) 1979 O NOAPTE FURTUNOASĂ I.L. Caragiale Teatrul Giulești Prelins din pod, ca o insectă, sfâșiat și întors
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]