4,496 matches
-
predominant exsudative → —→ mucocelulare sau descuamative → catarale —→ cataral purulente → limfomonocitare → cristaline Inflamațiile seroase Inflamațiile seroase sunt cea mai simplă formă de inflamații exsudative, observate la nivelul seroaselor, țesutului conjunctiv sau la nivelul epiteliilor. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 121 După localizare și aspecte morfologice pot fi: congestive, cavitare, edematoase și papulo-veziculoase. Adoptăm termenul de inflamații congestive, după Crespeau F. (1992Ă, pentru prima fază a inflamațiilor cavitare, în care fenomenele congestive sunt cele mai vizibile, la nivelul seroaselor marilor cavități (pericard, pleura, peritoneuă. Cantitatea de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că sunt însoțite în evoluția lor de hiperproducție de mucus/mucoid. Denumirea de inflamație catarala provine de la observația clinică prin care se constată că țesuturile cu inflamație catarala au la suprafață un depozit care curge (gr. catharrein = a curgea. Caracterele morfologice ale produsului care curge sunt diferite. În cazurile incipiente se observă un lichid seros, transparent, incolor, situat pe mucoasa tumefiata, roșiatica, IOAN PAUL130 lucioasa. Este aspectul caracteristic al inflamației difuze a mucoaselor cunoscut sub denumirea de catar seros. În evoluția
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
determinant pentru unii cercetători de a considera inflamația catarala că o inflamație alterativă predominant descuamativa. Nu împărtășim acest punct de vedere. Fig. 2.28. Mastita (mamităă catarala. Destinderea acinilor prin exsudat și celule descuamate din pereții acinari. PAS, x 200. Morfologic, privind aspectele pur static, în majoritatea cazurilor nu se decelează decât descuamarea celulară cu hiperemie și hemoragie mai mult sau mai putin pronunțate, procesul apărând deci că o modificare predominant alterativă. Dacă privim însă procesul inflamator dinamic și în toată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
definite de morfopatologi, în leziuni lipsind celulele gigante caracteristice inflamațiilor granulomatoase și alte elemente citologice. De altfel și Gross T.L., Ihrke P.Jr. și Waldere E.J. (1992Ă folosesc denumirea de granulom că sinonima nodulului (canine eosinophilic granuloma sau canine collagenolytic granulomaă. Morfologic, nu orice nodul este granulom. Revenind la complexul granulomatos eozinofilic subliniem că din punctul de vedere morfoclinic, acesta îmbracă forme diferite de la specie la specie. La cabaline, obișnuit se constată o formă nodulara și mai rar o formă exfoliativa, mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este un tip particular de inflamație proliferativa caracterizat prin apariția în focar a unor celule stelate, cu nucleu ovalar posedând mai mulți nucleoli intens bazofili și citoplasma bogată în mucopoliozide acide. Exocitoza acestora imprimă țesutului un aspect gelatinos. Reprezintă substratul morfologic al leziunilor din mixomatoza iepurilor (Fig.2.34Ă. IOAN PAUL140 Fig. 2.34. Inflamație mixomatoasă în epidermul de iepure (După Smith și Jones, 1958Ă. Inflamațiile granulomatoase În literatura medicală de la începutul secolului trecut, inflamațiile granulomatoase sunt numite inflamații specifice, considerându
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la calitățile vechiului țesut numai după o perioadă mai îndelungată de timp - luni sau chiar ani. În cazul inflamațiilor cu lezionare macroscopica, adesea alterarea tisulara se extinde, depășește capacitatea de curățire a focarului și răspunsul inflamator evoluează în diferite direcții morfologice. Evoluția procesului inflamator este dependentă de reactivitatea generală a organismului , a diferitelor complexe tisulare, a numeroaselor tipuri celulare afectate cât și de patogenitatea agresorilor. Durată de viață a diferitelor celule și capacitatea lor de multiplicare are un rol deosebit. Din
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ramoli, dând astfel naștere unor formațiuni nodulare cu conținut lichid, delimitate de o capsula conjunctiva, cunoscute sub denumirea de chiști sau mai recent (DEXĂ chisturi. Încă în 1885 Reclus, preluând datele lui Broca, diferenția în cadrul chiștilor mai multe categorii morfologice, printre care și chiștii perigeni, care conțin în lumen corpuri vii în dezvoltare, deci o nouă ființă, deosebindu-se de chiștii propriuziși. În toată literatura mondială să păstrat denumirea de chist, cu pluralul chiști. În ultimii ani Academia Română a recomandat
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
chiar dacă În poemul „Luceafărul” este mai puțin evident. Alternanța consoanelor sonore „l” și „r” din strofa: „Privea pe mare cum pe zări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce...” sugerează mișcarea apei; parcă auzim clipocitul valurilor mării. Particularități morfologice Substantivul adjectivul Edgar Papu remarcă predominanța substantivelor masculine În „Luceafărul”, aceasta fiind legată de problematica geniului. Dintr-o statistică realizată de D. R. Mazilu În studiul „Luceafărul lui Eminescu. Expresia gândirii, text critic și vocabular”, arată că substantivul reprezintă numeric
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
CUVÂNT ÎNAINTE Această temă, „”, suscită diverse comentarii și controverse. În lucrările anterioare anului 1957 această funcție a fost asimilată fie la atribute fie la complemente. Luând în considerare caracteristica morfologică a regentului verbal și relația specifică dintre subordonat și regentul nominal, abia între anii 1957 și1962 el a fost evidențiat ca unitate sintactică distinctă, cu individualitate proprie, dându-i-se diferite denumiri: atribut circumstanțial, nume predicativ circumstanțial, predicat circumstanțial, complement
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
S. Analiza demonstrează că S este cuvântul subordonat: el se supune unei cerințe a lui R, aceea de a fi la plural masculin acuzativ, ca și R. Spre deosebire de îmbinarea întoarce ochii, în ochii deschiși termenul R cere de la S însușiri morfologice pe care le are el însuși (și R este la plural masculin acuzativ), pe când întoarce, care cere acuzativul, nu este el însuși la acuzativ. Forma relației de subordonare dintre ochii și deschiși se caracterizează prin acord, adică „potrivire”; acordul cerut
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
deschiși și mari; ambele arată însușiri ale cuvântului ochii. Ele nu depind unul de altul, fiindcă nici unul nu-l lămurește pe celălalt, dar se află în raport cu al treilea cuvânt (ochii). Asemănarea sintactică dintre deschiși și mari se asociază cu asemănări morfologice : ambele sunt adjective, ambele sunt la plural masculin acuzativ. Legătura sintactică dintre deschiși și mari se numește relație de coordonare, iar termenii ei sunt cuvântul coordonat 1, adică deschiși și cuvântul coordonat 2, adică mari. „Coordonarea cu acord este o
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
menționăm că acesta se realizează, după opinia lui Sorin Stati, numai dacă subiectul este exprimat prin pronume personal; când subiectul este exprimat prin alte părți de vorbire (ca substantivul, despre care în mod curent se spune că nu are categoria morfologică a persoanei), fenomenul în discuție poate fi considerat recțiune, pentru că substantivul-subiect cere verbului-predicat (sau din componența predicatului, dacă ne gândim la predicatul nominal) o categorie morfologică pe care el nu o are. În al doilea rând, observațiile Ecaterinei Teodorescu cu privire la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
vorbire (ca substantivul, despre care în mod curent se spune că nu are categoria morfologică a persoanei), fenomenul în discuție poate fi considerat recțiune, pentru că substantivul-subiect cere verbului-predicat (sau din componența predicatului, dacă ne gândim la predicatul nominal) o categorie morfologică pe care el nu o are. În al doilea rând, observațiile Ecaterinei Teodorescu cu privire la restricțiile reciproce de ordin formal identificate în planul frazei, între subiectivă și regenta ei, sunt valabile numai pentru tipul de subiectivă: Cine se scoală de dimineața
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
să dea informații concludente asupra tipului de raport sintactic stabilit între ele. De aceea, în sintagma substantiv-atribut adjectival, faptul că substantivul este elementul regent, iar adjectivul - atribut este termenul subordonat și faptul că adjectivul - atribut este cel care ,,preia” particularitățile morfologice ale substantivului trebuie privite ca două aspecte paralele, ca două caracteristici - stabilite din puncte de vedere și după criterii deosebite ale respectivei sintagme. Așadar, după cum nu se poate dovedi caracterul de element regent al substantivului în sintagma amintită numai prin
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ca două caracteristici - stabilite din puncte de vedere și după criterii deosebite ale respectivei sintagme. Așadar, după cum nu se poate dovedi caracterul de element regent al substantivului în sintagma amintită numai prin faptul că el „impune” adjectivului - atribut particularitățile sale morfologice, tot așa nu putem susține că subiectul este elementul regent în sintagma subiect - predicat numai prin faptul că verbul predicat „preia” particularitățile morfologice ale numelui prin care se exprimă subiectul. Într-un articol, D.D. Drașoveanu reia teza subordonării predicatului față de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
element regent al substantivului în sintagma amintită numai prin faptul că el „impune” adjectivului - atribut particularitățile sale morfologice, tot așa nu putem susține că subiectul este elementul regent în sintagma subiect - predicat numai prin faptul că verbul predicat „preia” particularitățile morfologice ale numelui prin care se exprimă subiectul. Într-un articol, D.D. Drașoveanu reia teza subordonării predicatului față de subiect cu argumente noi. După părerea sa, „structura în discuție se supune, ca oricare alta, probei omisibilității: și luptă din omul luptă este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
-ți-o frântă că ți-am dres-o. Te iată prins de vânturi. Hai la noi porcar!). Regentul verbal poate fi uneori implicit (Croitorul umblă cârpit și ciubotarul umblă desculț.). Lucrările de gramatică a limbii române, referindu-se la natura morfologică a regentului verbal al subordonatului cu dublu regent simultan, arată că „acesta poate fi atât un verb predicativ, cât și unul la un mod nepredicativ”. Regentul nominal poate fi substantiv (Dacă am văzut că nu vii, pus-am dorul căpătâi
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
la partea de propoziție corespunzătoare, astfel încât atributul circumstanțial este acela care determină „un substantiv sau un echivalent al acestuia, exprimând totodată un raport circumstanțial referitor la predicat”. În definirea funcției sintactice de atribut circumstanțial V. Hodiș, ia în considerație „natura morfologică a elementelor determinate și nu a funcției lor sintactice”. Primul dintre cei doi agenți ai funcției de atribut circumstanțial ar putea fi numit convențional „de tip nominal”, întrucât poate fi reprezentat printr-un substantiv (exemplu: oamenii merg grăbiți), printr-un
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
printr-un cuvânt: În odaia de peste tindă se auzea plin, puternic glasul bătrânului. b) perifrastic - când este exprimat printr-o expresie adjectivală perifrastică sau chiar locuțiune adjectivală: Și trist (simplu), cu fruntea înclinată (perifrastic), ascult străvechiul cântec sfânt. Ca proveniență morfologică, atributul predicativ poate fi: a) adjectiv propriu-zis ori de origine verbală sau substantivală: El vine trist și gânditor. b) participiu cu valoare verbală Slova de foc și slova făurită împerecheate se mărită. Adjectivul de origine verbală, în funcție de atributul predicativ, poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
legată de acțiunea predicatului: A venit ca responsabil. L-am trimis ca responsabil. e) un gerunziu, care determină un substantiv sau substitut al său obiect direct în propoziție: Precum călătorul, la slaba lumină ce-o vede lucind, aleargă. „Un aspect morfologic caracteristic al atributul predicativ constă în faptul că el nu se articulează niciodată,” spre deosebire de atributul propriu-zis, care nu poate determina pronumele personal și demonstrativ decât ca apoziție articulată: El, fericitul, a văzut și s-a bucurat. Pe acela, fericitul etc.
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
El, fericitul, a văzut și s-a bucurat. Pe acela, fericitul etc. Atributul predicativ (adjectivul adverbial) se raportează la subiectul sau obiectul propoziției fără condiția articulării: El (acela) a privit fericit. Pe el (acela) l-am văzut fericit. Aceeași diferență morfologică se marchează și când, prin inversarea topicii (în poezie), adjectivul adverbial stă înaintea predicatului: Eu, desculță și flămândă limba mi-o iubesc și mi-o aud. sau stă, în același timp și înaintea subiectului: Zgomotoși copiii vin. Vom observa că
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se înțelege o subiectivă sau obiectivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Observație: Adjectivul nehotărât tot (toată) cu funcția de atribut în frază ne dă prilejul să explicăm un interesant fenomen morfologic generat de sintaxă. Este vorba de pronumele relativ compus toți cei ce (care), toți câți (toate câte) în funcție de subiect în subordonata subiectivă sau obiectivă directă pe care o determină atributul predicativ: Să vie sănătoși toți cei care au plecat. Să
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
2. Suprimarea copulativului și a conjuncției: Vara se arată secetoasă. În urma celor menționate, constatăm că pot avea valoare activă atât construcțiile cu verbe intrinsec impersonale, cât și cele ale căror verbe își dobândesc contextual statutul impersonal. Prin urmare, în funcție de clasa morfologică prin care se actualizează dublul subordonat simultan, verbul din subordonată poate fi activ-copulativ sau pasiv. Uneori însă, unul și același verb care are un determinant cu aceeași valoare morfologică poate avea o dublă interpretare (activă și pasivă). Spre exemplu, când
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
căror verbe își dobândesc contextual statutul impersonal. Prin urmare, în funcție de clasa morfologică prin care se actualizează dublul subordonat simultan, verbul din subordonată poate fi activ-copulativ sau pasiv. Uneori însă, unul și același verb care are un determinant cu aceeași valoare morfologică poate avea o dublă interpretare (activă și pasivă). Spre exemplu, când dublul subordonat simultan de pe lângă verbul a se nimeri este exprimat printr-un numeral, substantiv sau adjectiv, verbul din subordonată este activ-copulativ: (1) S-a nimerit ca odaia mea să
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
încurajat. Urmează suprimarea verbului a fi și a conjuncții să: Rezultatul se dorește (se vrea) încurajat. Apelăm la această modalitate de derivare în cazul dublului subordonat simultan de pe lângă un verb care își dobândește contextual valoarea impersonală (materializat prin orice clasă morfologică, vezi ex. 1 ), dar și atunci când dublul subordonat simultan determină un verb intrinsec impersonal (exprimat printr-o parte de vorbire diferită de cea a participiului, vezi ex. 2): 1) S-a constatat / că ea (casa) este a treia / alta / altfel
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]