4,695 matches
-
În minte îi veni îmbrățișarea aceea, de pe Hășmaș.. la începutul atacului, în zorii zilei de, Adormirea Maicii Domnului... Când s-au îmbrățișat cu toții, în fața mormântului, lui Neagu.. dar ce îmbrățișare a fost aceea... ce îmbrățișare..! „.. Nici unul nu mai este... nici unul !”, murmură el, calm și resemnat. Începu să se crape de ziuă. Zorile se revărsau din cer gingașe, împrăștiind întunericul și încet încet, împrejurimile se limpeziră... La răsărit, pe Crainicu, prima panglică auriu albăstrie se întindea ca un brâu luminos.. de sus
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Să nu te dai, Gheorghiță, mamă... să nu te dai!”, blestemându-i pe cei fără Dumnezeu și Cruce... „Bată-vă Dumnezău, să vă bată de păgâni..!”. „ - Lasă, lasă, tușă Ilinca... nu te mânia!.. o să le plătească Dumnezeu, pentru faptele lor !”, murmură Baltă, cătând în urmă, către bătrână. Vestea că Baltă a fost prins... se întinse ca focul în tot satul... în toate casele până în inima muntelui. Bătrânii strânși pe la porți, se uitau după el cu durere și compătimire. „ - Sărmanu’ Gheorghe, nici
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Dricul era urmat doar, de câțiva bătrâni... neamurile cele mai apropiate ale moartei. Clopotul bătea întruna,rar și stins.. bătea tulburător de adânc cu vibrații în carne. Preotul, bătrân, cu barba albă până la brâu, cădelnițează cu ochii îndreptați către Cer, murmurând...” Odihnește, Doamne, pe roaba Ta, Anghelina.. unde drepții se odihnesc..!”, mirosul de tămâie și feștilă arsă , plutește în aer.. Cortegiul se oprește în răstimpuri și preotul citește din Evanghelii.. Clopotul bate.. bate.. întruna... bate într-o dungă... bate rar și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sunt prea sărace... Vorbele n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei din șanț,.. acum, toate aveau înțeles. Și, cu o voință de neînchipuit, se înălță întrun picior, cătând infricoșat, spre dric... murmurând... „Mamă.. mămăică-mamă!”. Câțiva milițieni tăbărâră cu patul armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă, se auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și pleoapele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Dricul coti pe o uliță strâmtă și bolovănoasă, și, urcă la cimitir... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri, târându-l pe mijlocul drumului, se îndrepta înspre capătul de sus al satului. „ - La Piatra, îl duc... la Piatra, la proces !”, murmurau batrânii de pe marginea șanțului. Dacă nu moare păn’ la proces... ocna îl mănâncă, pe câte zâli mai are..!” oftă un bătrân. „ - Ci proces, măi... cari proces ?!.. făcu un alt bătrân, bătând aerul cu palma. Îi osândit, sărmanu... la moarti, înainti
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
apărea mare, tot mai mare... lângă el apărură încă doi.. trei.. tot mai mulți, până ajunseră un convoi de osândiți... care, creștea... creștea nesfârșit de lung.. și, în care l-am zărit pe Florin.. și pe alții... M-am pomenit murmurând, sub pătură, cuvintele bătrânului din Poiana Teiului... „Cu toți suntem osândiți.. toți !”. Peste puțin se suna deșteptarea. Era prima duminică de după Bobotează.. a anului 1948... PARTEA A TREIA „Nimic nu se întâmplă fară voia domnului..” Capitolul IX „POCĂIȚI-VĂ, PENTRU CĂ
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
repede... Peste puțin, se înnopta. În minte îmi reveneau, cuvintele Evangheliei.. „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția Cerurilor !”. Orarul din prima luni, după vacanța de iarnă, începea cu matematica... Profesorul Țimpoc, inexplicabil, întârzia la oră... „.. S-a întâmplat, ceva..!”, murmură unul dintre colegi. O presimțire urâtă, cu un fel de teamă, care creștea din ce în ce.. ne luă în stăpânire. Stăteam în așteptare... O așteptare rece ca gheața.. Așteptam, parcă, o nenorocire, care.. dintr-o clipă în alta, va
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
zâmbet enigmatic și viclean, ne-a amintit de colegul nostru.. Florin Constantinescu. O ură neputincioasă îmi năpădi sufletul. Cineva a îngânat cu glas tremurat... „De-ar fi Moldova’n..”, apoi, încă unul, și încă unul.. și, toți ne-am pomenit murmurând, cântecul în surdină, cu o durere în suflet infinită... ca o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..!” , și, pe rând, pășind ca în biserică, abia auzit, am ieșit din clasă. Când ultimul a închis ușa,.. părea că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
frunțile lor posomorâte și încrâncenate. Mulțimea din Piață se înfierbânta din ce în ce.. uralele dând în clocot. Era o dezlănțuire de energii de nestăvilit. „ - E un fel de... „a se vinde pe un blid de linte..!”, cum se zice..!”. Murmură un bărbat scund, bondoc, cu ochelari rotunzi ca două rotițe, la urechea vecinului, un domn în vârstă, înalt și foarte impunător, cu pălărie cu boruri largi și lavalieră neagră la gât, fost parlamentar liberal. „ - Nuu... nicidecum, domnule... ce linte..., e
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu aproape douăzeci de veacuri în urmă... „Ne făurim destinul în felul în care ne alegem zeii”. Asta-i domnule ! Ce alegi aceea ai. În Piață, uralele nu mai conteneau... mulțimea urla ca scoasă din minți. Ochii senatorului străluciră ciudat... murmurând în barbă.. „Când Jupiter vrea să piardă pe cineva, îi ia mai întâi mințile..!”, așa zice o vorbă veche... și, scârbit de spectacolul stradal, se pierdu în mulțime. Ascultam vacarmul din Piață.. și,trăiam ciudata senzație, că se aducea ofrandă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai văzut aproape, deo viață... că voi retrăi viața de internat, că o vom reînsufleți.. că-i vom reînvia pentru câteva clipe memoria .. îmi dădea fiori... o stare ciudată. „ Să mă grăbesc.. să mă grăbesc... să nu întârzii la întâlnire..!”, murmurai eu îngrijorat. „ Ei nu, nu... cu tramvaiul, până în Piața Unirii , doar la câțiva pași intri în Lozonschi.. ! apoi, la câteva case pe partea stângă..!”, îmi șopti rar un gând. „.. Ei.. așa era atunci.. dar, după atâta prăpastie de vreme, de la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la pat. „ - Să dea Dumnezeu, Vasile, să poți veni..! Noi te așteptăm !” N-am știut ce să-i spun mai mult. Bietul Vasile, poate’l ajută Dumnezeu... dorința lui îi prea mare.. ca, Dumnezeu să nu i-o asculte !”, am murmurat eu îndurerat. Și, din nou gândul îmi scormoni mintea.. „.. Oare, ceilalți.. vor veni !.. Oricum, să mă grăbesc..!” ... Dacă altădată, demult... pe vremea copilăriei și adolescenței mele, la Seminar se putea ajunge ușor: din Ștefan cel Mare... pe lângă cârciuma „La cucoșul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
impunătoare, de fier forjat,.. Un „S” monogramatic, simbolul nobleței moștenite, încadrat într-un ornament floral, gravat pe mijlocul celor trei laturi, sub coronament, de jur împrejur, îi dădea o notă de distincție aparte. „Aici, nu s-a schimbat nimic..!”, am murmurat eu. Și, ca în fața unei minuni, mă uitam cu admirație la clădirea fostei mele școli. Pe cealaltă parte a străzii, față în față, se înălța, albă, turla bisericii Sf. Gheorghe-Lozonschi Soarele se suise, pe bolta cerească la aproape două sulițe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cei patru Evangheliști, binecuvântează, propovăduind Cuvântul Evangheliei... „Pocăiți-vă,.. s-a apropiat Împărăția Cerurilor”. Mai jos.. denumirea: „Facultatea de Teologie Ortodoxă”, alterna halucinant, într-o ceață cu, Seminarul Teologic „Veniamin Costache”, Mă uitam, sus, pe fronton cu ochii încețoșați, și murmuram.. „.. S-a desființat un liceu... S-a dărâmat un sistem de învățământ... S-a desființat o ordine... o lume..”. „Vechiul”,. după una din „poruncile” comuniste, trebuia înlăturat.. Și, a fost. Zidurile reci, ale fostului palat Sturzesc, încălzite de trupurile elevilor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
câteva zile în urmă, am aflat la telefon, de la o soră de-a lui: „Vai di mini, domnule... Grigore s-o prăpădit... s-o prăpădit, domnule, an țărț..!”.. „L-o strâns Dumnezău, că tari bun mai era... l-o strâns..!”, murmură bătrâna lui soră, înecată în lacrimi. Îț’ mulțămăsc, domnule, pentru gândul cel bun... Să-ț’ dei Dumnezău sanatati..!”, îmi mulțumi ea, când află pentru ce l-am căutat. La telefoanele care au urmat... teama mi s-a cuibărit în suflet
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nimic, poate, mi-a înțeles tulburarea din suflet. Pe coridorul pustiu, care părea nesfârșit de lung, pașii m-au dus singuri, până în fața fostei mele săli de clasă. Pe ușă scria „Sala T 18”, De aici am ieșit ultima oară, murmurând în lacrimi, cântecul „De-ar fi Moldova’n deal la cruce”, și, alungați, am început lunga viață de pribegi. Pe ușă încă mai scria.. în închipuirea mea, clasa a VII-a. Chiar dacă ne-am aflat fiecare rosturi.. tot un fel
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
atârna pe perete. Era Harta României interbelice cu regiunile istorice. România Reîntregită. A stat așa în neclintire, fără să spună o vorbă.. minute în șir. După o vreme.. într-o tăcere deasă că-ți auzeai bătăile inimii, se auzi profesorul murmurând înăbușit, neputându-se stăpâni: „ - Ah, Ciano..! Să-l văd spânzurat de-o cracă !”. Stătea cu spatele la clasă să nu i se vadă lacrimile. „Clasa” era într-o stare de consternare.. În „ora” aceea, profesorul de istorie ne-a explicat, împrejurările și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care fusese ținută multă vreme în colivie și uitase să zboare. Castanii și-au clătinat crengile.. și, altă salbă de frunze galbene au rătăcit o vreme în aer.. și, sau așezat pe pământ. „Cât de scunzi au ajuns !..” mă pomenii murmurând. Capul îmi uruia ca o râșniță. Simțeam cum mă învăluie o liniște grea, apăsătoare, ca întunericul chipul unui bolnav. Totuși aș plânge... Aș plânge să mă satur, dar mi-am pierdut lacrimile și, le tot caut și nu le găsesc
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
le cădeau ca lacrimile.. „Și copacii plâng !”, mă pomenii gândind cu voce tare. Niște pași, rari... și un glas cunoscut, mi-au risipit gândurile... Tresării... Era colegul și prietenul meu de-o viață Mircea Cozma... „ - Gândurile prea adânci... îmbătrânesc..!”, îmi murmură el la ureche, zâmbind... Cu acel zâmbet inconfundabil. Ne-am privit în tăcere... într-o tăcere ca în biserică, făra prea multe vorbe. „ - Încă, nu-i „zece”..!”, murmură el, uitându-se la ceas... poate, ca să frângă clipa de suspans.. Ne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prietenul meu de-o viață Mircea Cozma... „ - Gândurile prea adânci... îmbătrânesc..!”, îmi murmură el la ureche, zâmbind... Cu acel zâmbet inconfundabil. Ne-am privit în tăcere... într-o tăcere ca în biserică, făra prea multe vorbe. „ - Încă, nu-i „zece”..!”, murmură el, uitându-se la ceas... poate, ca să frângă clipa de suspans.. Ne gândeam la acelaș lucru, dar ne feream s-o spunem. Și, tot el continuă, privind roată în jur... „ - Ce liniște... o liniște ca’n cimitir !”. Asta era senzația
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
strâns.. strâns până la durere și i-am văzut pe toți, copii... elevii de atunci... de demult... Simții cum loviturile inimii, din piept, îmi răsunară în urechi, ca bătăi de clopot.. și, gânduri nebune îmi alergau prin goana sângelui. Mă pomenii murmurând.. „.. dacă s-ar întoarce timpul !.. dacă s-ar putea întoarce, să ne facă din nou copii... măcar pentru o clipă..!”. „Dar, nu!.. viața ni s-a scurs, la toți, ca o adiere de vânt. Am uitat cum e să fii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vini, măi... Poati’a faci Dumnezeu o minuni, să mă înzdrăvenească, olecuță... tari ‚ aș vini, măi !”. „Bietul Vasile... n-o avut parte de-o minune..”, mi-am zis cu amărală, în gând. „ - Ce fel de Dumnezeu ești, Doamne ?!.. mă pomenii murmurând, Nu vezi cât te-a rugat..?!”... Un val de revoltă, simții că-mi rupe pieptul împotriva unui Dumnezeu nedrept și nemilos. „ - Fii liniștit, omule, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului !” îmi șopti rar un gând. Încet-încet, trupul mi s-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
amară... Aghe, dacă facim un „Carré de popi”..! și zâmbi dezamăgit. Da, dar fără sutană..! îi completă cineva gluma. Ne citeam unul în sufletul celuilalt dezamăgirea... dar, ne era greu s-o spunem. Să mai așteptăm... să mai așteptăm, poate.. murmură Bistriceanu, privindu-ne cu un zâmbet de copil care te primea în inima lui pururi deschisă și răbdătoare... El și scriitorul Vasile Filip, au fost cu ideea acestei întâlniri de suflet. „ - Patru !.. Doar, patru... ca și în Grădină sub „Tei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
venit și tot ar fi însemnat ceva... pentru „memorie”..!, și, i se umplu toată fața de lumină. Câtă dezamăgire și tristețe se strânsese în sufletul lui, dar n-o arăta. .. Și, doar, am vorbit de două ori cu... și cu..!, murmură el cu vocea lui stinsă și mai stinsă de tristețe. Fiecare ne reproșam în sinea noastră, că nam făcut destul.. pentru a ne aduna... Și, în minte îmi reveni, obsesiv, răsuflarea grea, din telefon a lui Vasile... „Măi, tari’aș
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Mircea... ce băieți buni, dar, mai ales, au rămas la fel de buni... Cum ar spune, colegul nostru profesorul Florea,.. „Semper diem!” , o vorbă veche dragă lui. Și, Mircea îi iubea atât de mult, parcă atunci îi redescoperise. „Ce băieți de treabă !, murmură el în sfârșit, cu o licărire în ochi. Nimic, nu e mai admirabil decât un om de treabă, care a rămas de treabă”. Și, tăcu... nu mai găsi nimic de spus. L-am privit îndelung în tăcere. Și eu, parcă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]