5,749 matches
-
pune în toate; în munca și viața lui. Pășea cu capul plecat, nu numai în fața Cerului ce-i zâmbește ...dar, plecat în fața atâtor lucruri care cer ascultare și tăcere. În ochii lui negri se pot citi amarul unei vieți îndurerate, nădejdile neîmplinite... credințele nelămurite, nădejdea care-l stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
munca și viața lui. Pășea cu capul plecat, nu numai în fața Cerului ce-i zâmbește ...dar, plecat în fața atâtor lucruri care cer ascultare și tăcere. În ochii lui negri se pot citi amarul unei vieți îndurerate, nădejdile neîmplinite... credințele nelămurite, nădejdea care-l stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul lui. El se oprește o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în acest tineret.. Bătrânii se feresc la o parte și privindu-i, își răsucesc mustața în sfârc, cu tristețe, dar și cu bucurie în ochi, gândindu-se la anii tinereții lor și la tânăra mlădiță a satului, acești flăcăi de nădejde. „Satu‟ va dăinui în veci“, murmură un bătrân, strivind o lacrimă în colțul ochiului. „Veșnicia la sat s-o născut!.. da, da..!“ și oftând se întoarse în crâșmă să-și stingă oful. Ciubotele flăcăilor tropăiau greu și înfundat, prin colbul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atrăgător. Și Darcey aproape că se bucură că nu mai avea de ales decât să rămână cu Minette. Și ea se gândea că poate venise momentul să urmeze exemplul lui Nieve și să-și facă rost de o slujbă de nădejde. Cu toate că va trebui să abordeze lucrurile într-un mod mai ortodox. N-avea idee ce fel de slujbă voia. Nieve avusese dreptate când îi spusese că nu avea pic de ambiție. Lui Darcey nu îi plăcea să se bage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care lucrează și dacă va fi sau nu acolo astăzi. — Vă rog să așteptați puțin, mă duc să verific. Trecură câteva minute. Frumos jucat, n-am ce zice, zise Inge. Am acoperit receptorul și i-am răspuns: — Un bărbat de nădejde e cel care refuză să coopereze cu cineva pretinzând că e de la Gestapo. Funcționarul reveni la aparat și Îmi spuse că Bock se afla la un punct de lucru dincolo de marginea zonei Berlinului Mare, pe o fâșie dintre Berlin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut, ei s-au cununat la biserică, părinții au murit, care de tifos, care de scârbă, rămânându-le nădejdea și bucuria creșterii copiilor. Îi privea cu duioșie pe cei trei băieței, care-și încropiseră, din coceni de porumb, adevărate tabere militare, cu care se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
eu ca student locuiam la ei în gazdă, în strada Antim Ivireanul, Aida era profesoară de vioară tot la Liceul de muzică, avea probabil vreo treizeci de ani, și firește locuia singură într-o garsonieră, Mă îndrăgostisem de ea fără nădejde, Cum să ți-o descriu?! Dar ce știi tu, Daniel, despre sufletul feminin, Nimic! Și e mai bine așa, adică să nu știu nimic? Spațiu sinusoidal e sufletul feminin, aștept să mă lămurească, vorbește pe limba mea și totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
clătite și mi-ar plăcea să învăț să cânt foarte bine la chitară și la orgă electronică. Deasemenea mi-ar plăcea să călătoresc în jurul lumii, precum personajul Phileas Fogg al scriitorului Jules Verne. Aș vrea să devin un om de nădejde și un bun profesionist în domeniul pe care îl voi alege. Bună! Mă numesc Bianca-Ștefania Hermeniuc, dar părinții îmi spun Bibi, Bia, Biușel. În clasă mi se spune Bianca, iar la ora de franceză mi se spune Ștefania . Aș dori
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
împrejurărilor. Am pus osul la treabă, inundat de adrenalină. I-am prins pe cei mai mulți medici chiar la începutul programului și am primit cel mai larg sortiment de negații sincere din toată cariera mea de polițist. Fiecare doctor - și cetățean de nădejde - cu care am discutat m-a convins și mai mult că amicul franțuzului trebuie să fi fost măcar un pic escroc. După ce am înfulecat un sandviș pe post de prânz, m-am apucat de indivizii dubioși. Aiuriții cu ierburile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu mai pot. Simt că mă Înăbuș. De ce, natură bestială, de ce m-ai făcut atât de mică? 31 ianuarie 1960 (duminică) N-am mai scris nimic demult... Un accident stupid m-a deziluzionat. Am zăcut cu piciorul sus și cu nădejdile jos, jos de tot. N-am fost la școală În acest răstimp și am rămas mult În urmă. Șerban a venit la mine și mi-a adus lecțiile de la Dinu: Latină: „Hanibal atacă fără succes o tabără romană“ Rusă: „Cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uiți.“ Ia să văd, (Merg la bibliotecă și caut. Da, l-am găsit. Este ediția a VI-a a Dicționarului latin-român complect pentru licee, seminarii și universități, lucrat după cei mai buni lexicografi ca: Bréal, Quicherat, Muhlmann etc., de Ioan Nădejde și Aurelia Nădejde-Gesticone, apărut la Editura Viața Românească, Societate anonimă, Iași.) Pe pagina de gardă este scris În cerneală cu litere Îngroșate: „3 Iunie 1961 - O amintire“. Scrisul Îmi aparține. Pe aceeași pagină, cu creionul, aproape șters, se mai citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luat de mână la ea În cameră, În acea cameră de fată, cam Întunecoasă, cu multe draperii și perdele, cu zorzoane și brizbanțuri pe la mese și scaune; gâfâiam amândoi, cuprinși de o stare febrilă neînțeleasă; mi-a dăruit dicționarul lui Nădejde drept compensație; de fapt, era prima dată când mă chema la ea acasă, era prima noastră Întâlnire Într-un cadru intim; de obicei, ne Întâlneam În parc, pe aleea Oltului etc.; dar acum era vorba despre violarea spațiului ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mama lui Fi, Bridget, care era văduvă acum aproape de șaptezeci de ani, fusese Întotdeauna hotărâtă că fiecare dintre cele cinci fiice ale ei trebuia să se căsătorească cu „un om cu o meserie adevărată, care să fie un catolic de nădejde.“ Una câte una, fiecare din ele o dezamăgea. Două din ele și-au pus pirostriile cu muncitori Îmbuibați de bere pe care religia Îi interesa la fel de mult pe cât Îi interesa și aromoterapia. Una din ele se căsătorise cu un asisten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
totul opus lui (introvertit, dezorientat, impotent în toate sensurile), dar supus aceluiași tribunal metafizic pe care Unamuno n-a încetat să-l proclame și să apeleze la el, în cazul său și al tuturor oamenilor care își așteaptă moartea în nădejdea eternității. În acest sens, Ceață e tot un roman autobiografic, împânzit efectiv de trimiteri la experiențele, trăirile și susținerile sale de spaniol total, dar de foarte multe ori atipic din punctul de vedere al unui spaniolism de ghid turistic (a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acele concepte nu trebuie să fie prilej de glume și giumbușlucuri. El replică însă că nu știe de ce tocmai fiii spirituali ai celor care și-au bătut joc de lucrurile cele mai sfinte, adică de cele mai mângâietoare credințe și nădejdi ale fraților lor, ar avea dreptul să pretindă ca anumite chestiuni să fie tratate cu seriozitate. Dacă s-au găsit unii care să-l ia peste picior pe Dumnezeu, de ce să nu luăm peste picior Rațiunea, Știința și chiar Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fie tratate cu seriozitate. Dacă s-au găsit unii care să-l ia peste picior pe Dumnezeu, de ce să nu luăm peste picior Rațiunea, Știința și chiar Adevărul? Și dacă ni s-a smuls cea mai scumpă și mai intimă nădejde vitală, de ce oare n-am face totul o apă și-un pământ ca să omorâm timpul și eternitatea și ca să ne răzbunăm? Se prea poate și ca vreunul să spună că-n cartea asta sunt pasaje scabroase sau chiar pornografice; don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
n-a fost -, amintirea mijloacelor ce ar fi putut fi folosite pentru fericire și care s-au pierdut în inerția dorințelor titanice respinse din interior fără a fi putut nici să se reverse în afară, care au minat sufletul cu nădejdi, neliniști, legăminte fără rod... și-apoi nimic.“ Mazzini era un exilat, un exilat al eternității. [Cum a fost, înaintea lui, Dante, marele proscris - și marele orgolios; proscriși și orgolioși au fost și Moise și Sfântul Pavel - și după el Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că ai să suni azi. Nu mă Întreba cum. Un presentiment, pur și simplu. Ceva Între noi doi a rămas ieri, nu-i așa, neterminat. Deci să zicem Într-o oră? La cafeneaua Savion? Dacă Întârzii puțin, nu-ți pierde nădejdea. 10 Fima iartă și uită Fima o așteptă un sfert de oră la o masă dintr-o latură a cafenelei, după care Îl apucă foamea și comandă cafea și o prăjitură. La o masă alăturată ședea un membru al parlamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e cuvântul potrivit: amândoi ne străduim să fim tot timpul buni. Înțelegători. Ne Întrecem În atenții. Apoi se naște fiica noastră și peste alți doi ani - fiul. Yeri, bineînțeles, e un tată atent, devotat. Consecvent. Echilibrat. Cuvântul potrivit e: de nădejde. Un soț care e dispus să spele pelinci, știe să curețe plasele de țânțari și Învață din cărți cum să gătească sau să Îngrijească plantele. Scoate copiii În oraș oricând munca Îi lasă câteva clipe libere. Între timp progresează puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
casa părinților lui și cumpărăm vila. Sâmbătă seara se adună de obicei la noi trei-patru perechi de prieteni. Nu ezita să mă oprești, Efraim, dacă te saturi să asculți. Poate că intru În prea multe amănunte? Apoi persoana asta de nădejde e numită adjunctul șefului secției. Începe să primească acasă pacienți particulari. Așa că visul casei și al grădinii din Mevaseret Începe să devină real. Ajungem amândoi specialiști În marmură, ceramică și olane, dacă Înțelegi la ce mă refer. În toți acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
putea identifica pe deplin cu nedreptatea cruntă ce i se făcuse, că putea Împărtăși umilința și disperarea ei. Însă fără să vadă În asta o contradicție, era totodată În stare să-l Înțeleagă pe soțul ei, doctorul, un om de nădejde și muncitor, care se stăpânise zeci de ani, care doar din când În când șuiera printre dinții din față sau ciocănea ușor În obiecte neînsuflețite, până când Îl lovise teama de bătrânețe și Înțelesese că aceea era ultima lui șansă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înguste, pentru rugăciunea de vineri seara. Gospodinele vor aprinde lumânări, iar tații vor rosti binecuvântări cu intonație orientală, plăcută. Familiile se vor așeza În jurul mesei pentru cina de vineri seara. Oameni săraci, care muncesc din greu, care și-au pus nădejdea În Îndeplinirea poruncilor divine și s-au ferit să cerceteze lucruri prea profunde pentru ei. Oameni care speră În mai bine, știu ce au de făcut, n-au nici o Îndoială că autoritățile știu și ele ce au de făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toamnă. În spatele celor doi prieteni, Frau Saner spunea că aveau să se mute din timp, la primăvară: o casă înseamnă, firește, mai mult de lucru, i-a și spus lui Hans că are nevoie de ajutor, fără un om de nădejde i-ar fi imposibil să facă față în gospodărie. Dar cele mai mari griji și le făcea cu amenajarea locuinței, lucrurile vechi nu se vor mai potrivi - și mama, cu obrazul întors către Frau Saner, își închipuia încăperi mari, luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trecere, se ridică să-și dirijeze marșul, rămânând cu gura strâmbă și cu buzele pecetluite de cel mai cinic zâmbet. „De atunci trăiesc ca un laș”, spuse el, după pauză, cu toate că voi scormoni și mai departe în gunoiul putred, cu nădejdea că voi descoperi adevărul. Asta-i tot. Cred că nu mai am nimic de spus pe înțelesul oamenilor sănătoși. Într-o noapte agitată ei vor tresări neliniștiți, și cu privirile umezite și îndreptate spre urmele pașilor mei dispăruți, se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ironic amintirea unei formule pline de Încredere care a circulat prin august 1914. — „Până de Crăciun o să se termine totul“ - vă aduceți aminte? le Întreabă Burgess pe Minnie și pe Joan, În timp ce stau toți trei la masa din bucătărie. Halal nădejdi! În fiecare zi scrutează The Times, care continuă să sosească În ciuda faptului că dl James nu mai poate manifesta nici un interes față de el, căutând știri despre mersul războiului. Știrile nu sunt Încurajatoare. Campania din peninsula Gallipoli a Înregistrat un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]