4,685 matches
-
nostru de acum. De aici și nervul polemic ce guvernează întregul demers analitic al lui Adrian Dinu Rachieru. Eminescu după Eminescu este, în fapt, comentariul sever al interpretării abuzive și părtinitoare a scriitorului, de-a lungul timpului unui veac de nemurire (ca să folosesc sintagma unui critic clujean) dar mai cu seamă a încrâncenării cu care nu puțini tineri (dar, nu numai) din ziua de azi caută a-l abandona pe scriitor, ca fiind de-acum depășit, în consecință neinteresant pentru orizontul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
interpretarea sa constă în faptul că lumea finitului este marcată de norocul, de bucuria de a trăi, "care trăiește și își depășește în vibrație, în ardere, în intensități condiția îngrădirii în spațiu și durată". De cealaltă parte, ființele astrale au nemurirea, sunt neschimbătoare, dar nu cunosc fericirea pentru că "nu cunosc iubirea", nu cunosc "variata desfășurare de stări ale simțirii proprii sufletului omenesc". Eseistul își propune să urmărească astfel raportul dintre cele două spațialități umană și astrală în Luceafărul. Drama hyperionică rezultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu lumea Luceafărului și a celor doi pământeni care constituie, în ultimă instanță, un singur "câmp" semantic omogen, a unei lumi hyperionice sau transcendentale, ce figurează un cu totul alt tărâm, de statut semantic și substanță ontologică radical diferite" (Dedublarea nemuririi și a Luceafărului-Hyperion). Că demonstrația este lungă, dificilă dar pasionantă, ne-o dovedesc toate cărțile ce au urmat, scrise sub semnul Luceafărului: Mihai Eminescu. Luceafărul. Text poetic integral (1999), Dicționarul Luceafărului eminescian (2000), Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
folcloric, de a cerut să se înfățișeze pentru sine corp subțiat de țap în locul corpului plin, de cal, al inorogului? Sau poate a prețuit gândirea filosofică elină, ce vedea în Dionysos, zeul țapului, pe cel de două ori născut întru nemurire, acceptând înțelept adevărul naturii duale a omului, în care apollinicul și dionisiacul conciliază? Pavel Chihaia identifică în stema pe care o analizăm un alt animal decât licorna - “un țap cu corn care învinge un balaur” , simbol biblic descoperit de autor
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
intră și iese din războiul nostru de Întregire fără nici un sacrificiu și fără nici o glorie. Dar panicile și lașitățile colonelului său cu fulgere de aur la guler și cu eghileți la umăr Îi sunt răsplătite cu decorații Înalte și cu nemurire după moartea-i pur accidentală. - Totuși, com plexitățile fericite ale unui secretar de redacție găsesc o utilizare neaș teptată sub porecla, schimbată În renume, cum spune Alecsandri, de „șef de stat-major“ În cele mai grave clipe ale răz boiului. - Pomenitul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parte. Este evident că dispariția Corei Irineu din redacția Ideii Europene a lăsat un gol imens, pe care l-a acuzat și iubitul său. Presa a consemnat atât dispariția autoarei, cât și apariția cărții sale, prilej cu care intra În nemurire. Portretul ei În cărbune, exe cutat de Sabin Popp, a fost achiziționat În 1982 de către anticarul Enescu de la Anticariatul Crețulescu. Constantin D. Beldie este prezent În scrierile colegilor săi de redacție și ale altor scriitori. L-au elogiat Nicolae Vătămanu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
înviat călcând triumfător peste mormântul său zicând: „Moarte, unde este victoria ta?” noi am putea ține isonul retorilor spunând cu Papa Paul al VI-lea: „Morții nu sunt morți!” Încredințați de Sfânta Evanghelie, creștinii totdeauna și pretutindeni au crezut în nemurirea sufletelor, în învierea morților; cultul morților ocupă loc de seamă în practica lor de pietate creștinească, îi pomenesc pe cei morți la Sfânta Liturghie, săvârșesc acte de jertfă meritorie pentru ca în felul acesta să implore îndurarea lui Dumnezeu în favoarea celor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și sfânta Sa lucrare (Regula c. X); adăugând ca încheiere cuvintele lui Isus: „Qui autem perseveraverit usque in finem, hic salvus erit” (Mt 10, 22). Doamne, ajută! Fr. Ioan M. Duma OFMConv. S-a dus un an! Necontenit spre plaiul nemuririi Pășind cu zor se-ndreaptă lumea mare... Un an urmând chemării seculare S-a dus, lăsând pe veci robia firii... Cutremure, războaie, nepăsare, Ne cântă-n versuri cântecul sfârșirii; C-aicea jos, în valea surgunirii Suntem ca barca ce plutește
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Gulian și alții de teapa lor. Prietenia cu Roland Barthes a lăsat o urmă deosebit de importantă în viața mea, dar nu neapărat de natură intelectuală. Pe vremea aceea nici el nu se copsese încă întru vocația care i-a adus nemurirea, iar la curtea sa - la Versailles, cum îi spu neam noi - eu dețineam portofoliul inimii, în timp ce Giglio îl acaparase pe cel al intelectului, iar Florino - pe acela al mu zicii, Vally, prin prezența lui spumoasă și mucalită tot odată, ocupând
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
viață mai scurtă cu trei secunde... Atâta ingratitudine îți poate frânge creionul. Ar fi o soluție: să trecem la cercetătorii științifici, oameni care - după același studiu - dețin „mortalitatea cea mai scăzută”; cu puțină iluzie, ne-am încânta viața la perspectiva nemuririi. Dar nu. Un dram de vanitate ne pironește pe scaunul redacțional: scriem repede - murim repede; ce scriem repede moare repede, și noi murim mai repede decât oricine. Când există atâta armonie între ce faci și cât durezi, am fi mizerabil
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
murim repede; ce scriem repede moare repede, și noi murim mai repede decât oricine. Când există atâta armonie între ce faci și cât durezi, am fi mizerabil de lași dacă ne-am trăda chemarea sub presiunea celui mai odios șantaj: nemurirea. IANUARIE ’69 La 1 ianuarie 1969, după 30 de ani, guvernul englez face publică arhiva München ’38. Compozitorul olandez care urma să scrie o simfonie pe texte din Elogiul nebuniei al lui Erasm - pentru a 500-a aniversare de la nașterea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din program un film de aventuri spațiale, pentru a se transmite în direct debarcarea pe Lună a lui Apollo 11. François Mauriac declară că aselenizarea îl interesează prea puțin. Ray Bradbury e de părere că, prin cucerirea spațiului, omul cucerește nemurirea. Toreadorul El Cordobés se oferă să susțină o coridă acolo sus. Coaforul Alexandre din Paris strigă: - Vreau capete fosforescente, părul în culori inedite, ochi machiați cu produse inedite, suntem în mare întârziere! Reclamă cât o pagină de ziar a firmei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să-i prefacă fapta de restriște în gest istoric și etern. Așa fu Decebal, așa Ștefan și Mihai, Tudor și Iancu. Așa e conducătorul partidului și statului nostru. Prin bărbați ca Nicolae Ceaușescu, un popor își dovedește virtuțile sale de nemurire, eternitatea lui demnă în fața istoriei.“ (România literară, 26 ianuarie 1978) „Ctitor de țară nouă, făuritor al unei economii moderne și al unei spiritualități înfloritoare, conducător încercat și înțelept, gânditor care a îmbogățit patrimoniul teoriei revoluționare cu opere de inestimabilă valoare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
este cea mai frumoasă înfăptuire a timpurilor noi. Rolul poetului, de atâtea ori subliniat în documentele partidului nostru și redefinit în cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu la Conferința pe țară a scriitorilor, este de a înflăcăra inimile, de a grava pentru nemurire epopeea construcției și înaintării țării, de a zidi în temelia edificiului scânteia spiritului lucid și a miracolului.“ (Contemporanul, 15 iulie 1977) SÎNTIMBREANU „Nu știu dacă istoria (sau măcar istoricii) va scoate din paranteză anul cinematografic ’71 înălțându-l pe podiumul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a antologiilor Junimea, azi, apoi hat jemand etwas gefragt? și Cartea roz a comunismului. Din 2004 s-a stabilit la Montréal. Este redactor la magazinul online terranovamagazine.ca. Cerul negru-rozaliu... Merçi à Benoit Doar pentru că am întâlnit gestul meu în Nemurirea lui Kundera, mi-a trecut prin cap că fluturatul acela al mâinii îmi plăcea și mie la fel de mult ca și lui Agnes sau Laurei. De fapt, dragul meu Gabriel, lasă-mă să-ți spun povestea unui copil crescut în mahalaua
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
soarelui în tot ce mișcă pe pământ. Păsările le așez pe un gard să le ascultăm cum ne cântă, melodia ce nu o putem interpreta niciodată, chiar dacă am absolvit conservatorul. Prin aparatul de fotografiat atârnat la gât mereu, imortalizez clipa nemuririi înrămând-o, ca o dovadă ca am trecut pe aici și nu vreau să o mai uit, păstrând la fel momentul fericirii sau necazul de lângă noi, în albumul familiei lăsat pe un raft prăfuit de timp și uitat de noi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Îmi aparțin pentru că nu mi-a fost teamă În mijlocul lor să mă gîndesc la mine așa cum sînt. Îmi reîmprospătez aventura lui Tezeu din Infern unde a coborît Împreună cu prietenul său Piritou ca s-o răpească pe Persefona. Nu-l preocupă nemurirea dar e convins, probabil, ca și Tales din Milet, că Între viață și moarte nu este o mare diferență. Ceea ce caut În Vergiliu este momentul În care cei doi prieteni s-au așezat pe o piatră de care nu s-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mi-ar da dreptul la orgoliu, ci Îndrăzneala de a fi eu Însumi și de a fi fericit fără să uit nimic. Pentru a-l urma pe Ulise În insula nimfei Calypso (cea care i-a făgăduit să-i dăruie nemurirea dacă-și șterge din inimă Ithaca) nici n-ar trebui să alerg prea departe. Am văzut În deltă o pădure de sălcii hrănindu-se și putrezind În mîl, cu rădăcinile pe alocuri dezgolite ca niște mormane de șerpi; o lume
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar folosi să mă asemăn vîntului și stîncilor din insula ta? La ce mi-ar folosi să nu mai știu cine sînt? Cine sînt, cine am fost și cine am vrut să fiu? Ceea ce-mi propui tu e o nemurire mai tristă decît moartea, o nemurire fără speranță și tu știi că eu rătăcesc pe mări căutînd un țărm pe care-l port În mine ca pe un destin. El strălucește dincolo de toate rătăcirile mele. Iar țărmul acesta sînt eu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și stîncilor din insula ta? La ce mi-ar folosi să nu mai știu cine sînt? Cine sînt, cine am fost și cine am vrut să fiu? Ceea ce-mi propui tu e o nemurire mai tristă decît moartea, o nemurire fără speranță și tu știi că eu rătăcesc pe mări căutînd un țărm pe care-l port În mine ca pe un destin. El strălucește dincolo de toate rătăcirile mele. Iar țărmul acesta sînt eu Însumi, Calypso, e tinerețea mea, ceea ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
meu e tocmai speranța de care ți-am vorbit. Nu, Calypso, nu vreau Încă să devin stîncă. Adică zeu. Vreau sa rămîn om. Un om ce se teme de suferință, dar se teme, Calypso, și mai mult să fie stîncă. Nemurirea stîncii m-ar sili să renunț la fericirea mea de om pe care o voi plăti, da, voi rosti cuvîntul, cu toate că-ți văd ochii lucind batjocoritor, o voi plăti prin moartea mea. Orice drum spre fericire ne cere să ne
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Tanagra e a unui luptător beat de amor propriu și trufaș. Stă În dreapta zeiței Atena, umflîndu-și pieptul spre Agamemnon. Din fericire, știm că are un călcîi vulnerabil. Ahile e un zeu cu o rană omenească; o rană care schimbă o nemurire goală cu o moarte plină de vitejie. Prin contactul cu apa Styxului, el a fost Înveșmîntat la naștere cu o armură nevăzută. Apa morții l-a tămăduit de frica morții, cu excepția călcîiului rămas temător și fragil. Fără această rană Însă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să-i implor și să le cer Îndurare cîtă vreme ei se hrănesc continuu din moartea noastră. Ospețele Olimpului se țin peste oase albite de soare și de ploi Fiecare moarte a hrănit liniștea zeilor. Ei ne datorează totul, deoarece nemurirea lor se bizuie pe moartea noastră. Ei nu sînt Începutul, ci urmarea venirii noastre pe lume. SÎnt un suspin, privirea Întoarsă spre marea care va lovi stîncile de pe țărm și după ce noi n-o vom mai vedea. Zeii trebuie să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
noastră. Ei nu sînt Începutul, ci urmarea venirii noastre pe lume. SÎnt un suspin, privirea Întoarsă spre marea care va lovi stîncile de pe țărm și după ce noi n-o vom mai vedea. Zeii trebuie să ne fie recunoscători că există Nemurirea noastră sau neființa noastră i-ar omorî pe ei. Dar veți vedea. CÎnd vor obosi statuile, vor obosi și zeu.) Călcîiul vulnerabil i-a dat lui Ahile și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt, trebuie să spun
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e de a fi orb și surd, de a surîde și celui ce l-a desfigurat. Dincolo de acest sfinx nu mai există nimic. Trebuie să ne Întoarcem odată cu Anteu. Unica aventură adevărată pe Înălțimile Muntelui aparține propriei noastre singurătăți. Altă nemurire nu vom găsi decît aspirația de a justifica, revenind În cîmpie, partea noastră cea mai durabilă. Piramida nu este altceva decît un munte construit În cîmpie. Dar singura speranță a celor Îngropați În piramide a fost că Într-o zi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]