5,657 matches
-
așa, părințele, io unu’ zic să-l luăm barem până la gară și de-acolo om vedea noi În care tren l-om urca, ca să-l scoatem și pe el din gura lupului, ie păcat de Dumnezeu ca să tragă el de pe urma nenorocirilor noastre, și Andrei n-a mai avut Încotro și a fost de acord. Îl vedeam cum stă În cur În mijlocul patului, mahmur Încă de somn și se holba la noi fără să priceapă despre ce e vorba. Unde mai pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îl vedeam grăbindu-se. Părea să fi uitat că trebuie să-l Îngroape ori să-l ascundă pe moșu', și bineînțeles că nu-mi trecea prin cap să-i reamintesc, oricât de tare m-ar fi frământat și pe mine nenorocirea aia care depășea până și competența lui Cosmescu. Să-l ia dracu’ și p-ăla, el a ieșit din tură, În vreme ce noi cine știe cât om mai avea de tras. Se stârnise un vânt rece pe cale de a ne răcori și limpezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
părințelu’ ca să nu stea În loc de Laur, iar pe de altă parte n-aș avea cum să uit că el a insistat și a tras de mine și a pus la cale toată treaba, datorită lui sunt acum aproape scăpat din nenorocirea asta de lume care deja m-a scuipat afară din ea. Aia e, că și eu Îl vedeam pe Laur ca pe o povară, de care Însă nu mă-nduram să mă scutur. — E un Dumnezeu pentru fiecare, Andrei. Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oară. — Și mă piș pe văr-su și pă tot neamu’ lor! Să-ți intre bine-n cap! Știu, Relule, se Înmuie Andrei. Da’ mai tare ne amărâm și ne facem sânge rău dacă ne gândim numa’ și numa’ la nenorociri. Treaba-i ca și aranjată. Bine c-am făcut rost de bani, ce naiba, suntem ca și scăpați. Între timp se ocupaseră și celelalte trei mese din localul ăla nu cu mult mai spațios decât demisolul meu din Bariera Vergului, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
criză d-aia ai avut și când i-ai tras lu’ moșu' o rangă-n cap și l-ai pus pe butuci... Laur clipește parșiv peste umăr: — Și nu te râde, părințele, că tot eu v-aș scăpa și din nenorocirea asta. I-ați dat la cap, i-ați golit curtea, iau totu’ asupra mea, că eram În crize și nu știam ce fac, care voi să ziceți Doamne-ajută că l-avem pe Laur cu noi. Și nu ne-om mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe zi, fără ce dădeau de mâncare și la gazdă, o nepoată a lui Gilbert din Techirghiol care le gătea pentru douăzeci și cinci de lei pe zi, le-ar fi ajuns s-o ducă din câștig binișor la Vădăstrița până-n primăvară. Nenorocirea a fost că mai Încoace, spre sfârșitul lui august, văr-miu a călcat În gura lăcomiei și a cumpărat hainele astea care le văd pe el, raiații și geaca și pantofii, pe care n-a dat mare lucru: câștigul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o vezi cum e și cum se mișcă... Plescăi, eh, câte baliverne ne-ar fi Îndrugat ca să ne facă să stăm cuminți lângă el acolo pe scări În fața ușii. — Eh, părințele, mi-e că d-aia am făcut noi atâtea nenorociri ca s-o vedem pe Steluța cum se mișcă. Păi chiar așa. Din felul cum ne tot duce și ne amețește bou’ ăsta de Andrei, n-am cum să-nțeleg altceva, și n-aveam altceva de făcut decât să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
te-o duce dovleacul ăla de căpățână. Ce strică sărmanul părințel? N-am fi stat noi la mâna lui Pepino atâta vreme, dacă frica nu ne-ar fi ținut În loc. Pentru că așa s-a Îmbârligat toată treaba asta laolaltă cu nenorocirea noastră, de să dai să fugi și să nu te mai uiți În urmă, s-o ții tot Într-un galop nebun spre un loc unde nu-i durere și Întristare. Să scapi odată de grajduri și țarcuri și hangare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o fi fost pe aici Andrei În ultimii doi ani, n-a Învățat mare lucru din limba asta tot proptind-o pe Steluța cu mâinile de pereții bucătăriei și astupându-i astfel gura, iar ce spune Pepino ar fi o nenorocire curată dacă nu s-ar screme atâta dându-ne răgazul să ne facem niște socoteli din care să reiasă cât de negru o mai fi și sfrijitura asta de drac intrat printre noi de azi de la prânz. Aia e, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de plâns, adunându-ne Într-o istorie atotcuprinzătoare și pe veci ferecată, păi până când ne-om mai Învârti aiurea În țarcul ăsta? — În câte zile suntem azi? m-am pomenit Întrebându-mă și Întrebându-l totodată pe tovarășul meu de nenorocire. În ce zi și-n ce lună? În ce an? Istoria noastră curgea năvalnic amestecând toate datele, Însă oricum era luni și n-am fi avut cum să uităm că luni avem o treabă foarte importantă, și hai repede până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Miliție, armată, trupe Întregi. Doar n-ați mers cu ochii Închiși. Ba om fi mers cu pula-n cur. Aia e că n-are ăsta habar de necazurile noastre. Ce dracu’ să mai vedem prin oraș cu capul plin de nenorocirile care ne-au mâncat viața și cu spurcăciunea aia de vânt șuierându-ne și vâjâindu-ne amarnic prin buzunare și prin burți și pe lângă urechi? Nu se mai termină odată gloanțele războiului ăsta, dar parcă-mi aminteam că văzusem miliție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
figura lui. Avea un aer grav și era Întrucâtva iritat de curiozitatea noastră și nerăbdarea de a ajunge la fața locului ca să vedem ce se-ntâmplă. - Voi la ce naiba mai ieșiți? Nu e voie. E stare de necesitate. O să fie nenorocire mare prin oraș. Teroriștii străini nu se lasă și armata abia le face față. - Ieșim să căscăm gura, Îl lămuri Hansi. Ni s-a urât În casă, meștere, și nu mai prea avem ce să consumăm. Ăsta era adevărul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să ne dezamăgească. Pe lângă că o lăsase moartă cu granița, nu era ceea ce părea să-l arate costumația. Cât ațipise azi-noapte, am avut destul timp să-l căutăm pe-ndelete prin buzunarele blugilor ăia noi și prin buzunarele cu fermoare ale nenorocirii ăleia de scurtă cu guler de miel, și să constatăm că n-are un leuț chior. Ce are de gând În definitiv? O avea și el niște tovarăși de nădejde prin orașul ăsta, care să ne arate și să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și minții. Treptat am ajuns să percep aceste priveliști ca pe niște ispite conținându-și pedepsele În ele Însele. Peste tot pe unde trec, oamenii fac din viața lor o mizerie și un dezastru, fiecare poartă pe chip propria-i nenorocire, reproducând și Împroșcând la mari depărtări nenorocirea celorlalți. Plictisul, durerea, nenorocul, istovirea, sila și frica de viață, sila și frica de moarte, toate pulsează pe chipuri Într-o infinitate de măști și sub o aură de cataclisme, frustrări și zădărnicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aceste priveliști ca pe niște ispite conținându-și pedepsele În ele Însele. Peste tot pe unde trec, oamenii fac din viața lor o mizerie și un dezastru, fiecare poartă pe chip propria-i nenorocire, reproducând și Împroșcând la mari depărtări nenorocirea celorlalți. Plictisul, durerea, nenorocul, istovirea, sila și frica de viață, sila și frica de moarte, toate pulsează pe chipuri Într-o infinitate de măști și sub o aură de cataclisme, frustrări și zădărnicii, care ajung să mă fascineze și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a făcut el din țara asta. El doar așa, la vrăjeală și de ochii lumii, Îi dădea c-o să facem și-o să dregem, și pe partea ailaltă făcea altceva. A fost altceva, n-a fost ce zicea. - A fost o nenorocire belită, prietene. Da’ bine că s-a terminat. - Tovarășu’ Iliescu a spus. N-apucasem să-l văd și să-l aud pe ăsta, ce dracu’-o fi spus, și totuși cât dormisem În tren auzisem despre el cam aceleași lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
antrepriză. Vroia s-o ia ca să meargă Împreună la procuratură, să dea un fel de declarații-referințe pentru dosarul lui Viorel, cum că-l cunosc de multă vreme și-și iubește părinții și n-ar fi el În stare de o nenorocire d-asta și așa mai departe. Cezărică i-a spus că ancheta luase alt curs și sunt mari șanse ca Viorel să fie achitat. Pe maistrul Viorel Gomoiu e aproape sigur că l-au omorât angajații lui, Ilieș Andrei, Trandafir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
funciar care m-a caracterizat dintotdeauna. Săptămână de săptămână umpleam paginile revistei cu patru-cinci articole și reportaje politice și sociale, pe teme culturale sau de sport, care cu toatele militau În una și aceeași direcție: Jos Iliescu și Jos Comuniștii. Dincolo de nenorocirea că ei și-au văzut de treaba lor și eu de a mea, ca și Înainte de Revoluție și ca și acum, și azi am rămas fidel acestui crez care mi-a mâncat mai bine de jumătate din viață. Trecuse un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
infinit din joaca asta și distracția asta a lor, care și-o permit la o adică și pe spezele mele. Altul În locul meu nu numai că n-ar fi Îngăduit, dar i-ar fi dat mâna la tot felul de nenorociri și ar fi fost pe deplin Îndreptățit. Ortansa Îmi spuse că altul În locul meu n-ar fi bănuit-o de așa ceva, nici nu i-ar fi trecut prin cap, ceea ce Înseamnă că am o intuiție prodigioasă În privința ei. Atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ordinare? I-ați tăiat lumina și căldura și l-ați trimis la mare fără bani de mâncare. De bani de tren ca să mă-ntorc acasă, nici nu mai spun. Aici am să-nțepenesc. Și cum Îmi mai țiuie-n urechi nenorocirea asta de vânt și mă Împresoară din toate părțile cu duhori. Peste tot pute a mortăciune, iarăși trebuie să fugi, iarăși Îți muți locul. Mi-am luat hainele și m-am Îndepărtat de țărm până n-am mai simțit mirosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu-i prindea. „ Europa, se pare că nu vrea să ție socoteală de tot sângele vărsat pentru apărarea ei!”, se auzi în întuneric, glasul lui Sofronie.”.. Ce-i pasă.. ei, Europei de această țară slăbită prin atâtea războaie și atâtea nenorociri..?!”... „Ce-i pasă de libertatea acestui popor român, care vroiește astăzi să se ridice din căderea sa sub jugul bolșevic, pentru ca să-și ia din nou... ce Dumnezeu însuși i-a încredințat..!”. „ Da, așa este Profesore,.. ai dreptate!”, interveni Tudosă cu amărăciune
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
după ce a făcut planul de retragere spre nord. Un gând urât, însă, îl chinuia.. nu-l slăbea... „De ce, oare, am rămas până’n zori și n-am plecat imediat... de ce..?!”, Baltă, copil al munților, avea instinctul primejdiei al sălbăticiunilor, presimțea nenorocirea că vine ca un vânt rece... O clipă a lipsit să ordone: „Scularea și plecăm..!”, dar, văzându-i cum dorm, i-a fost rușine să-și anuleze hotărârea... Adormi și el cu o nesfârșită părere de rău în suflet. În
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
întârzia la oră... „.. S-a întâmplat, ceva..!”, murmură unul dintre colegi. O presimțire urâtă, cu un fel de teamă, care creștea din ce în ce.. ne luă în stăpânire. Stăteam în așteptare... O așteptare rece ca gheața.. Așteptam, parcă, o nenorocire, care.. dintr-o clipă în alta, va da ușa de perete.. și va intra în clasă. Dar, peste puțin... ușa se deschise și în clasă intrară doi milițieni, în uniforme albastre, înarmați, care însoțeau un civil. Civilul, înalt, slab, cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
marilor lirici greci. Despre ea îmi vorbise și femeia aceea pe care am cunoscut-o la templul din Eryx: mi-a descris-o de parc-ar fi fost vorba de o soră încă vie, care mai suferea și acum de pe urma nenorocirilor ei. Atunci mi-am imaginat-o într-o tragedie, pe care am scris-o cu toată pasiunea vârstei mult prea tinere. Mă obseda faptul că putuse să-și ucidă pruncii ca să se răzbune pe cel ce o mințise. Nimeni aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aruncate de nările taurilor și ar fi semănat, sub brazda arată cu ei, sămânța din care să iasă războinicii inamici ca însuși cultivatorul să cadă victimă propriei lui semănături! Câtă necinste, o sceleratule, ar fi dispărut odată cu tine! Și câte nenorociri mi-ar fi fost luate de pe cap! Îți dă oarecare satisfacție să-i amintești unui ingrat binefacerile uitate: de această plăcere vreau să mă bucur, fiindcă e unica ce pot să mai am de la tine. Fiind constrâns să-ți îndrepți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]